Apel la normalitate în Sănătate!

Nu considerăm normal ca Parlamentul să se întrunească pentru rezolvarea problemelor a cca. 150.000 cetățeni care s-au împrumutat, asumând conștient un risc pentru a beneficia de niște bani, în timp ce nu este preocupat de soarta celor cca. 225.000 de salariați din Sănătate care muncesc în condiții vitrege și pe salarii derizorii, mulți aflându-se în situația de sărăcie salarială!
 
Nu este normal ca salariații din Sănătate să fie considerați funcționari publici din punct de vedere penal, dar să fie obligați să se descurce cum pot pentru asigurarea îngrijirilor pacienților! În timp ce un funcționar public este ținut să acționeze în limita resurselor pe care le are, medicii sunt obligați să asigure serviciile medicale cel mai adesea în lipsa resurselor necesare, riscând să fie acuzați deseori pentru culpe ce nu le aparțin.
 
Pentru sănătatea societății s-a considerat că este necesară creșterea salariilor magistraților. Măsura se dovedește a fi eficientă. Este însă anormal să nu se aplice aceași măsură pentru cei care asigură sănătatea membrilor acestei societăți! Nu este normal ca nivelul de salarizare al celor care se ocupă de patologiile sociale (exemplul cel mai elocvent: corupția) să fie de câteva ori mai mare decât al celor care se ocupă de bolile cetățenilor, mai ales în condițiile în care pregătirea unui specialist din Sănătate necesită eforturi cel puțin duble! Anormalitatea acestui sistem de salarizare este vizibilă chiar și în riscurile aferente profesiei: în timp ce eroarea unui magistrat poate fi îndreptată prin intermediul căilor de atac, eroarea unui medic este deseori definitivă.
 
Nu este normală energia pe care politicienii o investesc în problema migrației politice, în timp ce migrația salariaților din Sănătate este tratată cu indiferență, cea din urmă scăzând zi de zi capacitatea de acordare a serviciilor medicale!
 
Este o abnormitate discursul despre creșterea nivelului de pregătire al cetățenilor în timp ce zeci de mii de asistente medicale „sunt lăsate repetente” prin decizie administrativă, fiind nevoite să reia forme de pregătire pe care le-au parcurs deja!
 
Este aberant să vorbești despre creșterea salariilor din Sănătate cu 100 de lei brut, în timp ce tot mai mulți lucrători din acest sector au salariul minim pe economie, iar sistemul de salarizare este profund marcat de discriminări salariale.
 
Este anormal să acuzi spitalele publice de calitatea slabă a serviciilor medicale în timp ce ele primesc aceleași sume de peste 6 ani, creșterea bugetului alocat Sănătății scurgându-se de fapt pe cheltuielile pe medicamente în afara spitalelor și către serviciile private de sănătate.
 
Este strigător la cer să obligi personalul medical să-și finanțeze propria formare profesională continuă, în timp ce ea ar trebui asigurată pe cheltuiala organismelor profesionale (la care sunt obligați să cotizeze) și, mai ales, prin intermediul fondurilor structurale. Este de asemenea nefiresc să nu gândești forme de finanțare a formării inițiale a personalului medical prin intermediul fondurilor structurale, în condițiile în care statele occidentale din Uniunea Europeană sunt principalele beneficiare ale cheltuielilor pe care România le face în acest domeniu.

 
Este anormal să vorbești despre modificarea Codului muncii privitor la concediul de odihnă în timp ce ai cca. 40.000 de medici care muncesc cu mult peste limita maximă a contractului individual de muncă și zeci de mii de asistente medicale care nu-și pot lua zilele libere și concediile de odihnă datorită lipsei de personal.
 
 
 
22.01.2015
  Biroul de presă