Reactie la Congresul aromanilor de la Tirana, 17-18.11.2009 si la rezolutia acestuia

Stimaţi organizatori şi congresişti,

Uniunea pentru cultură a aromânilor din Macedonia consideră Congresul aromânilor de la Tirana ca fiind contraproductiv pentru cauza aromână, la fel şi Rezoluţia congresului, care nu reflectă realitatea actuală aromână şi nu corespunde cu aceasta.

Un congres al aromânilor ar trebui să fie pan-aromânesc, la care să participe toate asociaţiile şi figurile importante ale mişcării culturale aromâne, mai ales cele din spaţiul balcanic, iar o eventuală rezoluţie să reflecte poziţiile comune a celor mai mulţi factori. Asociaţia noastră nu a fost invitată deşi in Macedonia are o activitate cultural-ştiinţifică de seamă, cum nu a fost invitată nicio asociaţie din Grecia, a aromânilor din Veria, spre exemplu. Congresul, astfel organizat, parcă a fost o adunare a unui club particular de persoane cu aceeaşi opinie. El nu poate să fie denumit un congres al aromânilor în general.

Un congres al unei comunităţi trebuie să fie organizat şi susţinut numai din membrii acelei comunităţi, fără implicarea şi mai ales fără sprijinul material al unui stat, al unui guvern. Aceasta pentru că mereu se întămplă ca cerinţele unei comunităţi să nu fie agreate de câtre stat. Statul întodeauna este de părere că oferă comunităţilor destule drepturi iar comunităţile consideră că statul le sprijină şi le oferă prea puţine. Este ilogic ca o activitate prin care se cer drepturi şi privilegii de la un stat, să fie sprijinită şi organizată chiar de câtre acel stat. Nu se poate aştepta, într-un asemenea caz, că o astfel de activitate se va bucura de un succes real. Impresia este că activitatea de la Tirana a fost organizată chiar de câtre statul român, în excluzivitate cu participanţi a căror opinie legată de aromâni corespunde cu opinia politică a statului român. Astfel, cerinţele din rezoluţie adresate statului român sunt ilogice, pentru că statul român de fapt cere statului român, statul îşi cere singur anumite lucruri!?

Se invocă anumite rezoluţii şi declaraţii ale asociaţiilor voastre, documente deci, personale privind aromânii, însă se ignoră rezoluţiile FUEN-ului, care este cea mai mare şi reprezentativă organizaţie a minorităţilor europene, cu statut de organ consultativ a CE. Fiind interesaţi şi îngrijoraţi, nu urmariţi şi nu ştiţi ce se întămplă pe plan internaţional, acolo unde şi Dv. spuneţi că vă adresaţi, privind minorităţile naţionale în general şi aromănii în special? Sau ignoraţi în mod intenţionat aceste documente pentru că ele tratează statele în mod egal şi echidistant şi cerinţele privind aromânii sunt aceleaşi şi pentru statele balcanice dar şi pentru România.

Cereţi recunoaşterea aromânilor ca minoritate naţională în ţările de origine a lor, drepturi lingvistice, religioase, mass-media etc, însă în nici un caz nu folosiţi sintagma "limba aromână" pentru că nu recunoaşteţi existenţa unei limbi aromâne diferite de cea română. Atunci în ce limbă se vor efectua toate aceste drepturi? Ele nicăieri nu se realizează într-un dialect ci prin limbă. Este ilogic să cereţi recunoaşterea aromânilor ca minoritate naţională în statele de origine a lor şi în acelaşi timp să-i consideraţi ca fiind parte din poporul român. Dacă aromânii au ajuns să fie minoritate naţională în statele lor de origine ("home states", cum spuneţi), atunci ei trebuie să fie recunoscuţi tot ca minoritate naţională şi în România, care nu este ţara lor de origine.

Nu se menţionează nicidecum numele statelor balcanice şi nu se vorbeşte concret despre fiecare stat în parte. Aceasta pentru a nu se vorbi concret despre Grecia, fiind încă "în vigoare" înţelegerea fostului preşedinte Ion Iliescu cu partea grecească, de a nu se vorbi despre aromânii din Grecia (cunoscutul "caz Grilakis"). Aceasta şi pentru a nu se pomeni Republica Macedonia, singurul stat care i-a recunoscut pe aromâni ca minoritate naţională, chiar şi mai mult decât atăt, ca "parte din poporul aromân", cum scrie în Constituţia Macedoniei. De fapt, toate drepturile care se cer în rezoluţia de la Tirana, le sunt recunoscute aromânilor în Macedonia. Este imposibil şi foarte simptomatic să se ingnore acest fapt, în loc să fie invocat şi oferit ca exemplu şi model pentru cerinţele celorlalte state.

Foarte mult spaţiu se acordă criticilor, acerbe, am spune, împotriva organiziţiilor aromâne a căror membri şi adepţi nu împărtăşesc găndirea Dv. Numindu-i pe aceştia cu cuvinte tot mai grele, "neoarmânişti", "extremişti", chiar şi "talibani românofobi" (cum şi-a permis să spună un distins domn din SUA, despre care creadeam că este o persoană chibzuită şi democrată), chiar Dv. vă puneţi într-o postură extremă, de-a nu permite dreptul altora la propria opinie şi exprimare. Pe nedrept îi etichetaţi pe aromânii care consideră că există un popor aromân şi o limbă aromână, ca fiind "neoarmânişti". Pentru că această găndire nu este nouă, ea există dintodeauna, aromânii considerându-se ca un popor distinct de toate celelalte popare, inclusiv de poporul român. Această găndire este fermă în ţările "home state" unde nimeni nu se identifică cu poporul român ci toţi aromânii se considră ca fiind un popor distinct, de sine stătător. Ca atare şi este recunoscut în Republica Macedonia. Această găndire este foarte puternică şi în România, şi este normal să fie aşa, pentru că în România aromânii au venit din "home states" ale lor, de "acasă", deci. De aceea este incorect să consideraţi România ca fiind "kin-state" a aromânilor, stat înrudit, adică ţară mamă, cu alte cuvinte. De ce şi de unde, atunci, "neoarmânişti", "extremişti" etc. pentru aceşti aromâni din România şi din statele "de acasă"?!

Această insistenţă, vehementă, în denigrarea acestor persoane şi organizaţii, lasă impresia că adevăratul scop al congresului de la Tirana a fost de fapt anihilarea acestei mişcări, şi nu cerea a unor drepturi pentru aromâni. Altfel n-ar fi fost nevoie de atâta vehemenţă împotriva unora care se zbat pentru aceleaşi scopuri ca şi Dv. - recunoaşterea aromânilor ca minoritate în tot spaţiul balcanic şi dobăndirea unor drepturi fireşti ce decurg din această recunoaştere.

Dv. nu recunoaşteţi legitimitatea acestor asociaţii, deşi ele sunt poate mai multe şi mai numeroase ca membri şi adepţi decât asociaţiile Dv, pe care vi le autoproclamaţi ca fiind legitime. Toate asociaţiile sunt persoane juridice după aceeaşi lege şi toate au aceiaşi legitimitate. Absurd este că Dv. contestaţi nu numai legitimitatea asociaţiilor din România, ci şi a celor din Macedonia, Albania etc., care nu au aceeaşi găndire ca Dv., pe cele aproapiate a Dv., evident, nu le contestaţi!?

Se spune mereu că "neoarmâniştii" din România cer statutul de minoritate având scopuri mercantile. Pentru poziţii şi bani. Posibil să fie şi din ăştia. Însă este greu de crezut că întreaga mişcare numai asta urmăreşte. Este imposibil să se creadă că în cazul unei recunoaşteri statul va fi obligat să le-mpartă banii orbeşte acestor "neoramânişti" şi să-i îmbogăţească pe toţi. Banii statului pentru minorităţi şi acum se-mpart conform legii, pe criterii, proiecte etc. Nu înseamnă că dacă eşti declarat minoritate toţi banii statului numai la tine o să vină. De asta nu trebuie să se teamă asociaţiile "legitime", care şi acum, după cum se pare, se cam înfruptă, cam des, şi cam mult, de bunătăţile statului, drept dovadă este şi tocmai acest congres, sprijinit de câtre statul român. Când vor şi alţii, e, atunci, e de urlat, de strigat la cer. Pentru unii da, pentru alţii ba. Depinde cum te-ai pus, cu sus-puşii.

Congresul de la Tirana, Albania, "home state", deci, al aromânilor, s-a ţinut în limba română, ceea ce este un alt absurd. Cum este posibil să ceri drept la limbă, la educaţie, religie, mass-media în limba maternă, la un congres şi să nu foloseşti chiar această limbă matrenă? Dorim ca limba noastră s-o vorbim în altă limbă?, ca să folosim cuvintele poetului român Adrian Păunescu. De fapt, majoritatea participanţilor şi-a organizatorilor evenimentului de la Tirana nu vorbeşte aromâna, fie ea limbă sau dialect. Ei n-o folosesc în comunicarea zilnică decât în glume. În familie nicidecum. De unde atunci legitimitate de a cere drepturi.

Uniunea pentru cultură a aromânilor din Macedonia vă asigură că această reacţie nu este tendenţioasă şi duşmânoasă, ci una prietenească şi frăţească. Este doar o reacţie firească a unei asociaţii care se zbate pentru binele comunităţii aromâne, pentru recunoaşterea lor aşa cum se cuvine şi pentru realizarea drepturilor lor. Activităţile cultural-ştiinţifice ale Uniunii sunt bine cunoscute. De aceea credem că trebuie să atragem atenţia asupra anumitor lucruri şi acţiuni deviante din cadrul mişcării noastre comune pentru păstarea identităţii cultural-lingvistice ale aromânilor. Acest lucru l-am făcut până acum, îl vom face şi de acum înainte, indifirent de care va fi tabăra pe care o vom lâuda sau critica.

Ca asociaţie am colaborat, şi vom colabora în continuare, prin articole, publicaţii, simpozioane etc., cu mai mulţi dintre participanţii la congresul de la Tirana, personalităţi şi intelectuali de marcă, oameni de cultură şi ştiinţă aromână, a căror activitate cultural-ştiinţifică o recunoaştem şi respectăm, şi care va rămăne în urma noastră pentru generaţiile următoare. Diferenţele de opinie nu ne vor împiedica să păstrăm relaţiile de prietenie şi de fraţi, însă nici această prietenie nu ne va împiedica să ne criticăm atunci când suntem convinşi că am realizat acţiuni nechibzuite şi dăunâtoare intereselor comune ale aromânilor, cu speranţa că o să ne corectăm şi n-o să le repetăm.

Cu stimă,

Dina Cuvata, Preşedinte
Goran Kostov, Vice-preşedinte