Pastorala Pascală a ÎPS Teodosie „Noi, cei din Dobrogea, se cuvine să trăim Învierea lui Hristos cu mai multă curăție“

Iubitului nostru cler, cinului monahal și dreptcredincioșilor creștini, har și pace de la Hristos Cel Înviat, slăvit împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt, iar de la noi, părintești binecuvântări.
 
„Eu sunt Lumina lumii;
cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric,
ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8, 12)
 
Hristos a înviat!
 
Iubiţii mei fii duhovniceşti, Bucuria şi lumina Învierii Mântuitorului Hristos străbat întregul univers iar umanitatea stăpânită de moarte şi de stricăciune îşi regăseşte Raiul pierdut în Persoana dumnezeiască şi omenească a Celui înviat din morţi. Întreaga Biserică din cer şi de pe pământ răsună de glasuri îngereşti şi omeneşti: Hristos a înviat! Moartea a fost biruită, iadul s-a prădat, Raiul s-a deschis oamenilor, primăvara fiinţei înfloreşte viaţa veşnică pentru cei muritori, florile virtuţilor înmiresmează văzduhul, lumina Soarelui ceresc arde întunericul din noi. Pătrunşi de bucuria cea mai presus de fire a Învierii Mântuitorului, toți cei ce alcătuim Biserica lui Dumnezeu, preoţi şi credincioşi, purtând lumină din lumină în mâini şi în suflete, ne înveşnicim întru iubirea Celui ce a murit şi a înviat pentru noi.
 
Slujba Învierii din morţi a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos se săvârşeşte afară din Biserică, în catedrala cosmică a lumii. Astfel, întregul univers se bucură şi saltă, în iubirea cea nesfârșită a Mântuitorului lumii. După ce din focul cel de taină al Sfântul Mormânt, adică al Altarului Bisericii, preotul dăruieşte Lumină întregului popor, rostind: Veniţi de luaţi lumină!, toată suflarea de credicioşi iese afară din Biserică pentru a asculta vestirea Îngerului Învierii în Evanghelie şi pentru a cânta imnul preafrumos: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din mormânturi, viaţă dăruindu-le” . Biserica rămâne goală, ca mormântul lui Hristos mărturisind peste veacuri adevărul cel cutremurător al istoriei: Hristos a biruit moartea şi noi vom trăi veşnic.
 
Iubiți fii duhovnicești,
 
În cadrul Sfintei Liturghii, Sfânta Evanghelie ne vorbește despre naşterea Cuvântului din Tatăl: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul (...) care luminează pe tot omul ce vine în lume” (Ioan 1, 1-8).

 
În această rostire, aflăm marea Taină a Dumnezeirii, cuprinsă smerit în cuvinte omeneşti. Aflăm iubirea cea infinită a Preasfintei Treimi şi dăruirea de Sine a Fiului lui Dumnezeu pentru noi. Iubirea Sf.  Treimi este Focul dumnezeiesc creator al universului, purtător de grijă al lumii şi dăruitor de veşnicie neamului omenesc unit cu Hristos până la sfârşitul veacurilor.
 
Hristos, Dumnezeu Cuvântul, este „Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” . Această identitate de fiinţă  dumnezeiască, de putere și de slavă dintre Fiul şi Tatăl este izvorul creator al lumii şi modelul structurii intime a universului. Toate legile vieţii acesteia materiale sunt icoane ale iubirii lui Dumnezeu, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.
 
În acelaşi timp, iubirea faţă de Tatăl a Fiului Întrupat și Înviat din morți este temeiul identității noastre de fii ai lui Dumnezeu, înfiaţi de El prin Hristos, Care a devenit Om pentru noi. Tatăl iubeşte pe Fiul din veşnicie, infinit şi integral, şi prin această iubire ne iubeşte şi pe noi până la sfârşitul veacurilor. Hristos ne iubeşte atât de mult, încât moare pentru noi, jertfindu-Se pe Crucea istoriei pentru nemurirea noastră și se lasă străpuns de suliţă pentru a ne vindeca de străpungerea morţii. Merge până în adâncurile iadului pentru a ne căuta şi a ne smulge din întunericul durerii. Iubirea răstignită a Fiului lui Dumnezeu cel înviat din morţi este împărtășită Tatălui Ceresc, care, iubind pe Fiul Său devenit Om, ne iubește şi pe noi, oamenii, care devenim fii ai lui Dumnezeu după har. Astfel, prin credința în Învierea lui Hristos, înviem și noi spre nemurire, cum tot Ioan Evanghelistul ne spune: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii. (…)Cel ce biruieşte nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua” (Apocalipsa 2, 10-11).
 
Iubiți frați întru Hristos,
 

Prin Învierea din morţi a Fiului lui Dumnezeu făcut Om, oamenii se nasc din nou în Lumina Învierii, primesc o viaţă nouă în nemurirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Iubirea infintă şi nedespărţită dintre Tatăl şi Fiul se înstăpâneşte întru noi, ne umple fiinţa cu Înviere şi cu Lumină mai presus de fire, cum zice Hristos „pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii”. (Ioan 14, 19)
 
Mântuitorul Hristos este „Lumina lumii” şi viaţa care izvorăşte din lumina Lui adapă întreaga făptură cu iubire şi adevăr. În acest sens, în „Odele lui Solomon”, o colecţie de rugăciuni creştine siriace de la sfârşitul veacului I după Hristos, se vorbeşte despre Soarele Hristos, Lumina celor dintru întuneric: „Precum Soarele este bucuria celor ce caută răsăritul lui, tot aşa Domnul este bucuria mea.
 
Căci El este Soarele meu, şi razele Lui m-au înălţat, şi Lumina Lui a îndepărtat orice întuneric de pe faţa mea. Şi ochi am dobândit întru El, şi am văzut Ziua Lui cea sfântă” .

Această Zi sfântă este Ziua Învierii, ziua în care universul întreg se ridică din morţi împreună cu Hristos Dumnezeu. Astfel, noi devenim Biserica Dumnezeului celui viu. Precum Eva s-a născut din coasta lui Adam, în somnul creator al începuturilor, tot aşa şi noi, Biserica, Trupul Domnului , ne naştem din Fiul lui Dumnezeu, din Coasta Lui cea dumnezeiască. Aşa cum din coasta Lui a ieşit Sânge şi Apă, aşa şi noi ne naştem din somnul morţii lui Hristos spre Înviere, din Apa cea sfântă cursă din coastă, care a devenit Botez și din  Sfântul Sânge al Dumnezeieşti Euharistii. Aşadar, Fiul lui Dumnezeu ne naşte şi pe noi din Lumina Învierii Sale din morţii, spre viaţă veşnică.
 
Sfântul Maxim Mărturisitorul pătrunde admirabil, cu mintea curată, în taina Învierii lui Hristos, în care umanitatea primeşte temeiul cea adevărat al bunătăţii şi nemuririi. „Hristos a dezvăluit însuşi adâncul cel mai dinlăuntru al Bunătăţii Părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei” . Creaţia lumii a fost restaurată prin Înviere, lumea s-a îmbrăcat în Hristos şi umanitatea a fost rezidită pentru a primi lumina Învierii, cum arată tot Sfântul Maxim: “Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlăuntrul veacurilor începutul existenţei şi sfârşitul lor” . Învierea Mântuitorului Hristos cu Trupul este triumful iubirii infinite a lui Dumnezeu asupra morţii şi a iadului, este cutremurul de lumină care sfărâmă din temelii întunericul care se înstăpânise peste lume.
 
Iubiţii mei fii întru Hristos cel Înviat, Lumina care străpunge universul în această noapte de mântuire este Lumina Celui răstignit, Lumina Celui străpuns, rănit, trădat, scuipat și omorât pentru noi. Lumina bucuriei noastre de acum trece prin Sângele cel preacurat al Crucii, pe care S-a pironit Trupul Mielului lui Dumnezeu. În locul durerii din ochii înlăcrimați ai Maicii Domnului și a celor ce-L însoțeau pe drumul Crucii, astăzi, în ochii, inimile și sufletele noastre strălucesc razele luminii Învierii, o lumină ce alungă întunericul păcatului și dăruiește viața. Hristos cel Înviat păstrează pentru veşnicie semnele piroanelor din mâinile şi din picioarele Sale, pentru a ne aminti că neamul nostru l-a ucis pe Dumnezeu. Dar, prin Înviere, aceste semne devin semnele iubirii celei fără de moarte a lui Dumnezeu pentru noi. Însă și astăzi ororile morţii sunt pretutindeni. Două miliarde de oameni pe pământ suferă de foame şi sete. Milioane de copii îşi dau sufletul curat în mâinile lui Dumnezeu din cauza bolilor. Păcatul cel cumplit al uciderii de prunci, avortul, junghie cu suferinţă sufletele părinţilor până la sfârşitul lumii, fiind atât de prezent în neamul nostru, deși este creştin. Durerea războiului bântuie prin lumea noastră, întristând suflete şi nimicind trupuri, umplând pământul de sânge spre mânia lui Dumnezeu. Iar păcatele cele grele ale înstrăinării de Dumnezeu sunt încă prezente printre noi. Mulţi dintre noi, luăm lumină dar, după aceea, iarăși ne afundăm în întuneric.
 
Peste tot sunt oameni săraci, sărmani, bonavi, bătrâni, invalizi, care aşteaptă milostivirea şi lumina noastră. Biserica a dezvoltat multe programe de ajutorare şi de luminare a oamenilor suferinzi, însă este nevoie de mult mai mult. „Lumina lui Hristos care luminează tuturor”  trebuie să umple toate ungherele firii, toate momentele vieţii noastre, toate aspectele lucrării noastre omeneşti.
 
Iubiți credincioși în Hristos cel Înviat,
 
Noi, care am primit Lumina lui Hristos, trebuie să fim noi înşine lumină şi alinare pentru cei îndureraţi. Trebuie să ne doară durerile acestei lumi și, așa cum a făcut Hristos cel Înviat pentru fiecare dintre noi,  să transformăm durerea fraţilor noştri, aflaţi în suferinţă, prin lumina milostivirii. Să ne unim mai mult cu Hristos cel Răstignit şi Înviat în Sfânta şi Dumnezeiasca Împărtăşanie, care este Trupul şi Sângele lui Dumnezeu.
 
Trupul cel preacurat al lui Hristos cel înviat din morţi este puterea biruinței noastre. Avem puterea de a ne smulge din robia patimilor. Avem puterea să iubim pe cei ce ne urăsc. Hristos şi-a întins braţele pe Cruce, pentru ca noi să ne îmbrăţişăm cu iubire şi bunătate. Hristos a îndurat oţet şi fiere, pentru ca noi să primim dulceaţa Trupului Lui. Hristos a primit lanţuri şi piroane în mâini şi picioare, pentru ca noi să ne smulgem din lanţurile morţii. Învierea lui Hristos este lumina firii. Hristos a murit pentru noi,  ca noi să trăim cu El și întru El.
 
Noi, cei din Dobrogea, se cuvine să trăim Învierea lui Hristos cu mai multă curăție și cu accente sporite de bucurie.  Acest adevăr, că Hristos a Înviat din morți, a fost împărtășit străbunilor noștri chiar de Sf.  Ap. Andrei. De aceea, să urmăm luminii Învierii, adusă nouă de cel întâi chemat la apostolie, în peștera ce-i poartă numele, devenită Bethleemul neamului românesc și mormântul lui Hristos Cel ce a înviat și a dăruit întregului neam românesc Lumina Adevărului viu. Așa cum întunericul peșterii a devenit lumină, prin primul altar creștin al țării noastre, și întunericul răutăților din viața noastră să se risipească prin lumina faptelor bune, ca să devenim urmași ai celui ce ne-a adus lumina vieții, prin propovăduirea Evangheliei Învierii Domnului.
 
Hristos a înviat!

Al vostru părinte duhovnicesc, pururea  rugător către Prea Sfânta Treime, †TEODOSIE,  din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Tomisului.