15 Septembrie - Ziua „Sfântului Ierarh Iosif Cel Nou de la Partoş”, patronul spiritual al pompierilor

Anual, la 15 septembrie se sărbătoreşte Sfântul Ierarh Iosif Cel Nou de la Partoş, patronul spiritual al pompierilor. Pentru marcarea acestei zile, în toate subunităţile Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al judeţului Constanţa, s-au organizat slujbe Te-Deum si slujbe pentru comemorarea eroilor pompierilor constănţeni: plutonier major Vasile Prisăcaru, locotenent Iulian Popa, soldaţii în termen Dumitru Doiciu şi Ionel Deuşteanu şi plutonierul major Iulian Arusoaei. Toate ceremoniile religioase au fost susţinute de preoţii din localitatea reşedinţă a fiecărei unităţi de pompieri, iar la sediul ISU „Dobrogea”, slujba a fost ţinută de Înalt Prea Sfinţia Sa Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, însoţit de un sobor de preoţi şi corul Harisma.     

Canonizat ca sfânt naţional de Biserica Ortodoxă Română în anul 1956, ca făcător de minuni cu sfinte moaşte păstrate în Catedrala ortodoxă din Timişoara „Sf. Iosif cel Nou de la Partoş” este înscris în calendarul Creştin Ortodox la data de 15 ale lunii septembrie. El este legat de instituţia pompierilor prin minunile şi faptele sale, între care şi salvarea oraşului Timişoara de la distrugerea prin incendiu, în timpul păstoririi sale ca mitropolit al Banatului. Se spune că, partea de apus a Timişoarei a fost cuprinsă de un foc groaznic, ce mistuia casele oamenilor şi ameninţa să se întindă în tot oraşul. În acel moment, episcopul Iosif a ieşit în faţa bisericii cu Sfintele Taine în mână şi, rugându-se cu lacrimi, a fost ascultat de Dumnezeu, care a trimis o ploaie puternică de s-a stins focul, scăpând astfel oamenii şi aşezarea de acel mare pericol.

Sfântul ierarh Iosif cel Nou s-a născut pe la 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia (Dubrovnicul de astăzi), fiind vlah de origine. Tatăl său era stăpânul unei corăbii care transporta mărfuri pe Mediterana şi Marea Neagră. După moartea acestuia, tânărul Iacob, după numele de botez, viitorul ierarh a fost crescut de mama sa, care i-a aprins dragostea în Dumnezeu. Aşa se explică faptul că la vârsta de 15 ani intră la mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida, pe care o părăseşte la 20 de ani pentru a apuca calea Sfântului Munte Athos, unde intră la mănăstirea Pantocrator. Aici s-a călugărit şi a luat numele de Iosif.

A fost înscăunat mitropolit al Banatului la 20 iulie 1650. În scrierile vremii se menţionează faptul că „pretutindeni pe unde a trecut, neputinţa se vindeca, viaţa se înnoia, credinţa se întărea, nădejdea creştea”. În 1653, la 85 de ani, s-a retras la Sfânta Mănăstire a Partoşului, nu departe de cetatea Timişoarei, iar trei ani mai târziu s-a stins, fiind îngropat în biserica mănăstirii. Moaştele sale au fost strămutate, cu mare alai, în Catedrala mitropolitană din Timişoara în anul 1956, la treisute de ani de la moartea sa.

La solicitarea conducerii Corpului Pompierilor Militari şi ţinând seama de minunile şi faptele sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi-a dat binecuvântarea ca Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş să fie desemnat patron spiritual al pompierilor români „pentru a aduce spor duhovnicesc şi revărsare a darurilor binefăcătoare şi ocrotitoare ale bunului Dumnezeu peste pompierii români şi lucrarea acestora în folosul binelui obştesc şi românesc”.