Liga Studentilor Romani din Strainatate - Scrisoare deschisa - Institutul Cantacuzino

București, 28 Iulie 2010

În atenția domnului Premier Emil Boc și a domnului Ministru al Sănătății Cseke Atilla.

Stimate domnule Prim-Ministru,
Stimate domnule Ministru,

Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS), alături de partenerii săi, dorește a-și exprima, în numele studenților plecați la studii peste hotare dar și al tuturor românilor interesați în viitorul acestei țări, îngrijorarea față de situația critică în care se află Institutul Cantacuzino. Suntem pe deplin alarmați de ridicarea autorizației de fiolaj și de eventuala închidere a acestui Institut, care ar trebui să fie un punct vital în politica de sănătate publică a României și un reper în moștenirea culturală și științifică a acestui popor.

Institutul "Dr. Ion Cantacuzino" are importanța unui obiectiv strategic al României, cu o lungă istorie, producând vaccinuri și oferind produse de specialitate de înaltă calitate atât pentru armată cât și pentru populația civilă a României când aceasta se afla sub amenințarea unor pandemii. Amintim în acest sens vaccinurile gripale sezoniere, vaccinul poliomelitic, anti-rujeolic, anti-holeric, anti-tuberculoză, anti-tetanus, dar și recentul vaccin menit să apere românii împotriva virusului H5N1. În acest sens, dorim să subliniem faptul că Institutul Cantacuzino, fiind unul dintre cele 11 centre de microbiologie acreditate
de Organizația Mondială a Sănătății, a fost mereu un partener al comunității mondiale și un pilon în lupta contra epidemiilor și pandemiilor ce au amenințat în repetate rânduri populația.

Este adevărat că, până în 1989, Institutul Cantacuzino avea o paletă mai largă de produse, care s-a diminuat ca urmare a handicapului tehnologic acumulat pe perioada imediat anterioară  dar și ulterioară. Institutul Cantacuzino și-a autofinanțat costurile de producție și cercetare și a adus profit Statului Român, fără a fi vreodată în istoria postbelică racordat la bugetul de stat. Ironia este că acest Institut nu putea să-și gestioneze capitalul produs, bugetul său fiind reglementat de către Ministerul Sănătății, a cărui conducere postdecembristă a omis a investi în retehnologizarea liniilor de producție pentru a întruni
normele internaționale și europene. Astfel, s-a ajuns la limitarea paletei de vaccinuri ce pot fi produse și la incapacitatea de a face față cerințelor de piață. Toate acestea au culminat prin decizia Agenției Naționale de Medicamente din februarie 2010, imediat după încetarea epidemiei de gripă sezonieră, de a ridica autorizația de fiolaj a acestui Institut.

Tot ceea ce nu este prin noi, nu va fi pentru noi Aceasta nu denotă o problemă de fond care să atragă atenția asupra calității vaccinurilor nstitutului, ci o problemă birocratică ce ar putea fi rezolvată prin creșterea transparenței acestor proceduri și prin creșterea colaborării cu conducerea Institutului. Având în vedere faptul că 1 octombrie reprezintă începutul sezonului de gripă, accelerarea procesului de reacreditare este vitală.

Recunoaștem cu toții situația îngrijorătoare a acestui institut. Astfel, vă rugăm să reflectați asupra strategiei de siguranță a sănătății publice și să vă imaginați o pandemie fără Institutul Cantacuzino înainte de a lua orice măsură cu privire la acest institut. LSRS alături de partnerii săi militează activ și depune eforturi pentru întoarcerea acasă a tinerilor români de valoare. În condițiile în care perspectivele profesionale pentru revenirea în țară sunt oricum extrem de limitate, membrii LSRS nu pot rămâne nepăsători atunci când obiective naționale de cercetare și interes strategic - așa cum este Institutul
Cantacuzino - sunt în pericol de a fi desființate. Mai mult, credem că închiderea singurului institut specializat în microbiologie va accentua fenomenul de ‘brain-drain', toți specialiștii și studenții din domeniul microbiologiei fiind astfel nevoiți să își găsească de lucru în alte țări, dar va și limita spectrul cooperării științifice românești în plan internațional.

Profesorul Cantacuzino a fost la vremea lui student român în străinătate și cu multă dedicare și patriotism a adus în țară cunoștiințele sale acumulate în afara granițelor, punând astfel bazele acestui Institut. În eventualitatea închiderii lui, cum va mai putea oare Guvernul Romaniei să promoveze în mod credibil întoarcerea acasă a celor plecați la studii sau la cercetare peste hotare? Vor mai putea clasa politică dar și guvernul pe care îl reprezentați să mai emită vreun îndemn de întoarcere acasă? Cum vom mai putea concepe, noi, studenții români plecați la studii peste hotare, întoarcerea într-un loc drag și
aproape sufletului nostru, când inclusiv prin desființarea unor astfel de instituții se încuie poarta deja închisă a întoarcerii acasă?

Vă rugăm astfel să dați dovadă de o conducere inspirată și să conlucrați, în ciuda vremurilor grele prin care trecem, pentru salvarea Institutului Cantacuzino, un pilon strategic al societății românești.

Cu respect,

Liga Studenților Români din Străinătate

Tot ceea ce nu este prin noi, nu va fi pentru noi