10 lucruri pe care trebuie să le știi despre incontinența urinară de efort la femei și tratamentul acesteia

Incontinența urinară este definită prin pierderea involuntară a urinei, ce este catalogată drept un simptom și nu un diagnostic. Deși poate fi de mai multe feluri, incontinența urinară de efort este de departe cea mai des întâlnită afecțiune de acest tip și apare, de obicei, în urma unui efort brusc precum tusea, strănutul sau ridicarea de greutăți, acțiuni care supun vezica urinară unei presiuni. În condițiile în care musculatura pelvină este deja afectată, acest lucru determină pierderi de urină constante ce cauzează un disconfort major femeii. Iată 10 lucruri pe care este important să le știi despre incontinența urinară și tratamentul acesteia.
1) Apare ca urmare a unei nașteri dificile. “Travaliul prelungit, nașterea dificilă în condițiile în care femeia are un bazin mic și dă naștere unui făt de dimensiuni mari, însoțită sau nu de incizia perineului, adică a regiunii dintre anus și vagin, pentru a permite expulzia fătului, toate acestea afectează elasticitatea structurilor musculare din regiunea pelvină. În aceste condiții, susținerea uretrei este afectată, motiv pentru care se deschide involuntar și permite urinei să se evacueze din vezică”, explică conf. dr. Ion Daniel, medic primar chirurgie generală, șeful Clinicii Chirurgie III, Spitalul Universitar de Urgență din București.
2) Poate fi insoțită de ruptura de perineu sau nu. De cele mai multe ori, incontinența urinară de efort este o consecință a rupturii de perineu, dar ea nu este asociată în mod obligatoriu cu aceasta. În plus, cistita, infecțiile urinare, leziunile colului, tumorile, fibromul uterin sau cancerul de col uterin sunt boli care se manifestă prin același simptom: pierderile de urină, producând o “falsă incontinență”.
3) Menopauza poate influența apariția sa. Odată cu înaintarea în vârstă, aparatul genital feminin suferă o involuție progresivă care determină o slăbire a structurilor aponevrotice care afectează și aparatul sfincterian al vezicii urinare. Femeile aflate la menopauză manifestă o scădere a nivelului de estrogeni, fapt care se asociază cu slăbirea elasticității și a troficității musculare. De altfel, studiile arată că aproximativ 18% dintre româncele cu vârsta peste 40 de ani suferă de incontinență urinară.
4) Este asociată cu apariția depresiei. Pentru că are un impact major asupra calității vieții femeii, incontinența urinară, netratată o perioadă îndelungată, poate genera apariția depresiei. Mirosul dezagreabil, folosirea absorbantelor, precum și limitarea capacității de relații sociale, au efecte asupra dispoziției, tonusului psihic, însoțindu-se uneori de grade variabile ale depresiei.
5) Fumatul, factor de risc. Studiile epidemiologice au demonstrat faptul că există o rată mai mare de apariție a incontinenței urinare la femeile care au un tabagism cronic din cauza eforturilor de tuse constante care forțează vezica urinară. Mai mult decât atât, tutunul are un efect de slăbire a musculaturii organismului.
6) Pot apărea diverse complicații dacă nu se tratează la timp. Un studiu realizat în România arată că deși 98% dintre femeile care pierd urină constant sunt îngrozite de acest fapt, doar un sfert dintre ele se adresează medicului pentru tratament. “Multe femei consideră, având în vedere nașterea și vârsta înaintată, că aceste pierderi de urină sunt normale și încearcă să le atenueze cu ajutorul unor proceduri tradiționale. Riscurile neprezentării la medic sunt legate de scăderea calității vieții, apariția infecțiilor, iritațiilor, inflamației sau a pruritului local”, adaugă conf. dr. Ion Daniel.
7) Afectează viața sexuală. Din cauza imposibilității de a menține o igienă genitală constantă, precum și a posibilității de a pierde urină în timpul actului sexual, femeile au tendința de a-și îndepărta partenerul și a limita cât mai mult posibil viața intimă.
8) Tehnicile moderne chirurgicale, eficiente în 90% din cazuri. Tratamentul chirurgical al incontinenței urinare se practică de peste 100 de ani, având o multitudine de procedee cu rate de succes variabile. Însă cel mai des utilizat în zilele noastre este cel care folosește proteze de tipul plaselor de polipropilenă, numite bandelete. “Montarea chirurgicală a bandeletelor a revoluționat tratamentul incontinenței urinare de efort datorită simplității metodei, caracterului minim invaziv, precum și al recuperării postoperatorii rapide. Practic, bandeleta joacă rolul unui <hamac> care susține uretra, o repoziționează și îi redă funcția de a menține continența”, afirmă conf. dr. Ion Daniel.
9) Operația se realizează cu anestezie rahidiană sau chiar locală. Toate posibilele neplăceri legate de folosirea anesteziei generale, tind și ele să dispară datorită folosirii anesteziei rahidiene sau chiar a anesteziei locale. După cele 10-15 minute, cât durează operația de montare a bandeletei, pacienta rămâne la pat circa 6 ore până când se remite efectul anesteziei.
10) Internare de o zi, recuperare imediată. Pacienta poate fi externată chiar a doua zi și se recomandă să-și reia activitatea fizică regulată. Datorită agresiunii scăzute a operației, care presupune doar trei mini-incizii, una de 2-3 cm și celelalte două de 1 cm, recuperarea postoperatorie se face rapid. Pacienta nu trebuie să revină la medic pentru scoaterea firelor deoarece acestea sunt resorbabile.
Pentru prevenirea recidivelor se recomandă menținerea unei greutăți normale, care să nu forțeze perineul, precum și antrenamentul mușchilor pelvini prin exerciții musculare care să mențină tonusul.