Centrul de Cercetare și Dezvoltare Socială „Solidaritatea" (Federația „Solidaritatea Sanitară" din România), continuând prezentarea cercetărilor derulate, anunță lansarea studiul Dezechilibrul pe piața muncii. Analiză exploratorie a situației șomerilor și angajatorilor: studiu de caz - județul Galați, desfășurat în cadrul proiectului Fii competent pe piața muncii! - Dezvoltarea competentelor profesionale pentru reintegrarea șomerilor în viața activă în județul Galați, contract POSDRU/100.1/5.1/G/76762.

Acest studiu face parte din strategia organizației de identificare a problemelor cu care se confruntă angajații și foștii angajați pe baza unor cercetări temeinice, capabile să fundamenteze cele mai oportune decizii și strategii privitoare la piața muncii.

Deși este vorba de o cercetare ce privește piața muncii din Galați, rezultatele și mai ales recomandările studiului pot fi luate în considerare, cel puțin ca punct de pornire al unei analize temeinice, la nivel național.

Principalele concluzii ale studiului sunt următoarele:

I. Șomerii

a) Observații generale

Principala măsură pentru creșterea gradului de ocupare și scăderea șomajului o constituie crearea locurilor de muncă, la ora actuală fiind evident dezechilibrul dintre oferta și cererea de pe piața muncii. Cel mai mare obstacol în găsirea unui loc de muncă îl constituie chiar absenţa acestuia. Situația are în principal două tipuri de cauze:

a) o cauză structurală, ce ține de un design nereușit al mediului nostru economic, determinat de multiple cauze cum ar fi restructurare economică ineficientă, absența unei strategii de dezvoltare, incapacitatea de a absorbi (și de a absorbi cu efecte marcante) fondurile structurale, mentalitățile mediului de afaceri, birocrația, corupția.

b) o cauză contextuală reprezentată de criza economică, ce are atât un efect direct de reducere a locurilor de muncă, cât și unul indirect, de potențare a primei cauze.

În mod clar un număr suficient de locuri de muncă ar avea ca efect absorbția unei mari părți din forța de muncă. Nu trebuie însă neglijată existența unor probleme de mentalitate față de muncă, ce are ca efect scăderea calității forței de muncă. Spre exemplu, cercetarea a evidențiat în unele cazuri chiar o atitudine de refuz al unui loc de muncă din partea unor șomeri, în special cei aflați în zona ajutoarelor sociale.

Per ansamblu putem spune că perspectivele observate nu sunt îmbucurătoare, rata de şomaj fiind ridicată mai ales în rândul persoanelor vulnerabile, iar speranţa acestora de a ocupa un loc de muncă în viitorul apropiat este destul de scăzută.

Problemele sunt accentuate în mediul rural, unde nivelul de dezvoltare economică este scăzut, locurile de muncă puţine (şi în general prost plătite, alternativa navetei conducând însă la venituri nete şi mai scăzute); gradul de informare este redus, şomerii din mediul rural acordând mai multă atenţie surselor informale; nivelul de studii este scăzut, persoanele din zonele rurale având foarte puţine abilităţi specifice economiei moderne, şi mai grav, nici nu doresc să investească în învățarea acestora.

Categoriile cele mai vulnerabile la şomaj sunt tinerii şi persoanele de peste 45 de ani. Aceste grupuri nu sunt însă omogene, existând diferenţe în cadrul lor în funcţie de mai multe variabile, cele mai importante fiind mediul de rezidenţă şi nivelul de educaţie.

Existența unui șomaj de tip structural și nu funcțional este corelată cu procentul de 40% dintre șomerii de lungă durată din totalul șomerilor înregistrați, putând constitui totodată unul dintre efectele grave ale crizei economice. În cadrul procentului șomerilor de lungă durată trebuie luată însă în considerare și ponderea pe care-o au beneficiarii ajutoarelor sociale.

Persoanele de peste 45 de ani sunt cele care se lovesc de problema şomajului structural - în cazul lor fiind mult mai frecventă situaţia în care pierderea locului de muncă se datorează restructurării/falimentării companiei (deseori de stat) în care lucraseră (îndeosebi din industrie). Pe piaţa muncii nu mai există cerere pentru calificările pe care le posedă aceste persoane; în cazul în care se găsesc totuşi locuri de muncă angajatorii îi discriminează într-o oarecare măsură, preferând tineri, aceștia fiind mai ușor de format.

Profilul şomerilor în general şi al şomerilor de lungă durată în mod special, sugerează că într-adevăr acest fenomen este specific pieţei secundare a forţei de muncă, confirmând ipoteze segmentării pieții muncii.

Persoanele care refuză o ofertă pentru că salariul este prea mic sunt relativ rare. În condiţiile în care nu sunt create noi locuri de muncă şomajul va rămâne ridicat, așa cum este de așteptat, în cel mai bun caz existând o simplă rotaţie a persoanelor care se află în şomaj la un anumit moment, alternativa fiind un număr din ce în ce mai mare de şomeri de lungă durată (care ulterior vor dispărea din statisticile oficiale, neavând nici un beneficiu de pe urma înregistrării la AJOFM).

52% dintre respondenți au avut mai mult de un loc de muncă înainte de a intra în șomaj, fapt care indică gradul de flexibilitate și sugerează în același timp riscurile la care sunt supuse tipurile de loc de muncă menționate. În măsura în care sunt asociate cu salarizarea la nivelul salariului minim ele pot fi considerate ca dezvoltându-și anterior activitatea în zona muncii precare.

10,57% dintre șomeri au indicat că au muncit fără forme legale sau că au avut perioade de muncă ˮla negruˮ. Având în vedere faptul că studiul a avut ca subiecți doar șomerii înregistrați, procentul are un caracter minimal în ceea ce privește amploarea muncii la negru.

Se remarcă de asemenea faptul că trei sferturi dintre respondenţi sunt indiferenţi la tipologia posibilului angajator, ceea ce indică un grad ridicat de acceptabilitatea din partea șomerilor în ceea ce privește angajatorul și condițiile de muncă.

b) Modele identificate

Constituie o adevărată „rețetă pentru șomaj" combinația dintre nivelul inferior de calificare și lipsa experienței în muncă. Altfel spus, șansele de ocupare cresc odată cu creșterea nivelului de educație; ele sunt cu atât mai mari cu cât diplomele au acoperire în competențe, mai ales dacă aceste competențe pot fi dovedite în special prin experiența în activitate (fără ca experiența să se refere doar la angajare, voluntariatul sau activitățile din timpul universității fiind și ele relevante).

Se observă un grad mai mare de stabilitate pentru șomerii care au avut locul de muncă în profesia pentru care sunt calificați, exercitarea profesiei fiind corelată cu o durată mai mare a ultimei angajări.

A fost evidențiat de asemenea raportul direct proporțional între vârstă şi durata ultimei angajări, explicabil în principal prin creşterea stabilităţii locului de muncă pe măsura acumulării de experienţă şi a avansării ierarhice.

Următoarele variabile influențează în mod semnificativ atitudinea și statutul pe piața muncii:

oVârsta;

oMediul de rezidență;

oGenul;

oStarea civilă;

oPrezența/absența copiilor;

oNumărul de persoane din gospodărie;

oRețele de sprijin (familie, colegi, alți șomeri);

oGradul de implicare socială (pornind de la izolare și mergând până la activism);

oDisponibilitatea de a munci la negru (indicator mixt: disponibilitatea de a lucra, limitele acceptabile și gradul de educație a muncii);

oAtitudinea față de instituții (exemplu AJOFM).

În cadrul cercetării au fost identificate în special următoarele tipuri de polarizări cu un impact semnificativ asupra atitudinii pe piața muncii: rural-urban, căsătorit-necăsătorit, între nivelele de studii (în special între studii medii - studii superioare), femei - bărbați.

În cazul șomerilor tineri trebuie luat în considerare și faptul că absența presiunii din partea familiei, ivită pe fondul unui model tradiționalist, poate fi responsabilă într-o măsură considerabilă de insuccesul acestora pe piața muncii.

Șomerii din mediul urban sunt mai sensibili la măsurile active față de cei din mediul rural. Creșterea gradului de acces la mijloacele de informare poate avea ca efect sporirea șanselor de angajare.

c) Căutarea unui loc de muncă:

Căutarea pe cont propriu a unui loc de muncă este soluția indicată de 50% dintre respondenți. Pe primele două locuri în demersurile pentru găsirea unui loc de muncă se află urmărirea anunţurilor din mass-media şi apelul făcut cunoştinţelor sau rudelor

Anunțurile de angajare din partea șomerilor înregistrează un procent foarte scăzut, doar 12,27% dintre subiecți indicând faptul că recurg la această măsură. Situația poate da seama de eficiența unei măsuri de asigurare gratuită a publicității în acest sens.

Trei sferturi dintre respondenţi sunt indiferenţi la tipologia posibilului angajator, ceea ce poate exprima disperarea provocată de situația dificilă în care se află. Îngrijorător este și procentul de 11% şomeri care nu au întreprins absolut nimic pentru ieşirea din şomaj.

Din totalul șomerilor înregistrați la AJOFM doar 25% văd apelarea la această instituție drept o măsură pentru a găsi un loc de muncă. În discuție este atât nivelul de informare privind rolul acestei instituții, cât și încrederea pe care șomerii o au în capacitatea de a le media găsirea unui loc de muncă.

O situaţie des reclamată de către şomeri este tocmai dificultatea AJOFM-ului de a le oferi informaţiile dorite, în condițiile numărul de locuri de muncă prezentate sunt puţine şi de obicei sub calificările şomerilor.

d) Formarea profesională

Cursurile de formare profesională din domeniul competenţelor comune sunt privite cu neîncredere tocmai de către cei care ar beneficia cel mai mult de ele - persoanele în vârstă sau din mediul rural, aceştia având cele mai mici şanse să aibă abilităţi de operare a PC-ului sau să cunoască elemente de limbi străine.

Șomerii fără studii sau doar cu învățământ primar sau gimnazial sunt interesați în mică măsură de cursurile de formare profesională.

22% dintre respondenți se gândesc la reîntoarcerea în sistemul de învăţământ, fie pentru a accede la un nivel superior al studiilor (13%), fie pentru a finaliza studiile abandonate (9%)

Interesul scăzut al șomerilor din mediul rural pentru cursurile de formare profesională este motivat atât de lipsa oportunităților de angajare cât și de alți factori cum ar fi lipsa de informare, dificultatea deplasărilor.

II. Angajatorii

Sectorul privat oferă cele mai multe oportunități de angajare, fiind indicat a orienta formarea inițială și continuă predominant în direcția necesarului de competențe/calificări al acestui sector.

Companiile care au nevoie de angajaţi sunt şi cele care reclamă dificultăţi în a găsi persoane conform necesităţilor (ceea ce, în actualele condiţii de şomaj, se traduce printr-o diferență între necesarul companiilor şi oferta persoanelor în căutarea unui loc de muncă).

Angajatorii care fac angajări au avut în general o situaţie bună pe timpul crizei - fiind foarte probabili să fi făcut angajări şi în perioada trecută.

Cea mai mare parte din angajatorii care s-au arătat - cel puțin la nivel declarativ - dispuși să angajeze șomeri pot fi cointeresați pentru a face un astfel de gest, de reducerea contribuțiilor pentru salarii (28,46% din angajatori exprimându-și interesul în acest sens).

a) Competențele solicitate:

Competențele de comunicare se situează pe primul loc în topul opțiunilor angajatorilor (cca. 54%), ele fiind cele care dau seama de orientarea și preocupările companiilor în procesul de selecție al angajaților.

Aproape 40% dintre companii consideră că au dificultăţi în a găsi personal conform propriilor necesităţi, care, potrivit cercetării desfăşurate, ar trebui ca în afară de calificarea necesară locului de muncă să aibă următoarele competențe:

-abilităţi de comunicare-53,8%;

-carnet de şofer-28,3%;

-cunoştinţe de operare a calculatorului - 21,5%;

-cunoştinţe de contabilitate primară - 18,2%;

-cunoştinţe de limbi străine - 17,7%;

-abilităţi administrative / de secretariat - 8,4%;

Se observă astfel priorităţile companiilor în selecţia angajaţilor: persoane care comunică uşor şi eficient, au un grad de mobilitate ridicat, cunosc şi pot aplica noile tehnologii şi tehnici de calcul, folosindu-le şi cu o interfaţă în limbă străină, şi având cunoştinţe (minime) ale aspectelor contabile/financiare. Se remarcă şi opţiuni relative la competenţele comune pe care ar trebui să le aibă angajaţii: pentru bărbaţi permisul de conducere, pentru femei cunoştinţe limbi străine, contabilitate, comunicare şi secretariat.

b) Metodele de recrutare:

Metodele principale prin care companiile recrutează salariați pentru locurile vacante sunt în număr de 4, cu diferenţe majore între ele:

1.83% pe cont propriu, prin anunţuri în ziare, site-uri, aviziere etc. Cele mai multe şi cele mai diverse locuri de muncă sunt anunţate în acest mod, rezultând importanţa majoră a studierii zilnice a presei şi a site-urilor specializate pentru locul de muncă potrivit. Se remarcă atât slaba profesionalizare a serviciilor de resurse umane cât și existența unei piețe în acest domeniu. Totodată, este evidentă atât importanța efortului personal în identificarea unui loc de muncă cât și necesitatea constituirii unor căi de centralizare a acestor informații și de facilitare a accesului persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la ele.

2.32% prin recomandări ale propriilor angajaţi. Acest lucru evidențiază preferinţa angajatorului pentru a angaja persoane care se pot integra rapid în echipa existentă şi pentru a căror abilităţi poate garanta cineva cunoscut (ceea ce reprezintă totodată o trimitere la lipsa de încredere faţă de sistemul educaţional pe de o parte şi a celorlalţi angajatori pe de alta, de vreme ce nu ar avea încredere în recomandările primite de la fostul loc de muncă). Pentru cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă această informaţie se traduce prin necesitatea anunţării tuturor cunoscuţilor, oricât de vagi, a abilităţilor, calificărilor şi experienţei deţinute, adică printr-o bună popularizare în grupurile sociale de apartenență a propriilor competențe și realizări profesionale. Ceea ce s-ar putea realiza printr-o politică de consiliere în acest sens. Această metodă este poate cea mai utilă deoarece unii angajatorii se bazează exclusiv pe ea, existând locuri de muncă care nu apar pe piaţă. Totodată, selecţia este mai restrânsă, iar concurenţa mai mică.

3.18,5% prin anunţ la AJOFM. Trebuie menţionat faptul că potrivit legii, toţi angajatorii sunt obligaţi să anunţe locurile de muncă vacante la AJOFM, însă nici 1 din 5 companii nu fac acest lucru. Raportat la totalul locurilor de muncă disponibile procentul îl putem considera semnificativ, chiar dacă în conformitate cu cadrul legal creat el ar trebui să fie mai mare.

4.5% prin bursele de locuri de muncă.

Conform datelor obținute privind disponibilitatea de a angaja diferite categorii de persoane, formarea profesională ar trebui să ofere calificări (persoanelor care nu au nici una), competenţe comune (în ordinea discutată la întrebările respective) şi cursuri de perfecţionare/specializare (cu scopul de a îmbunătăţi pregătirea profesională a celor ce au activat/învăţat o anumită meserie/profesie).

Angajatorii manifestă în primul rând o preferinţă pentru angajarea din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea, existând o corelaţie pozitivă puternică între locaţia sediului principal al companiei şi preferinţele la angajare. Abordări identice au în privinţa angajării bărbaţilor, a persoanelor peste 45 de ani şi a persoanelor re-calificate (mediul rural având corelaţia mai puternică). Ca diferenţe putem menţiona preferinţa mediului urban pentru angajarea femeilor (mai slabă decât pentru bărbaţi, însă inexistentă în mediul rural) şi corelaţiile antitetice: mediul rural acceptă tinerii absolvenţi şi elevi/studenţi, în timp ce urbanul îi respinge.

Analiza datelor obţinute ne duce la concluzia că persoanele din mediul rural sunt mult mai vulnerabile, nivelul lor de educaţie şi gradul de informaţii disponibile (precum şi canalele de informare folosite), sunt cu mult mai reduse decât în mediul urban. Companiile, după cum era de aşteptat, preferă forţa de muncă locală, ceea ce se traduce într-un şomaj ridicat în mediul rural, unde economia nu este atât de dezvoltată şi variată.

III. Principalele recomandări elaborate în baza cercetărilor derulate sunt următoarele:

În acest context economic dificil considerăm că sunt încă posibile câteva măsuri care să faciliteze o mai bună mediere între cerere și ofertă în domeniul forței de muncă. Totodată, măsurile pe care le avem în vedere au drept efect corelativ o creștere a gradului de pregătire a forței de muncă, cel puțin în ceea ce privește competențele comune necesare pentru identificarea și menținerea unui loc de muncă.

-Îmbunătățirea accesului la informațiile privind locurile de muncă disponibile pentru șomerii din mediul rural;

-Înființarea unui spațiu unde șomerii să poată să-și posteze anunțurile privitoare la profilul personal și locurile de muncă pe care este dispus să le ocupe poate constitui o măsură eficientă;

-Instruirea șomerilor privind modalitatea în care trebuie să se prezinte în cadrul unui anunț;

-Prezentarea către șomeri a modalității în care sunt selectați angajații pentru a vedea care sunt elementele relevante;

-Instituțiile și organizațiile responsabile să treacă la o abordare personalizată și integrată a șomerilor. Abordarea personalizată implică crearea unor profile ale șomerilor (în funcție de mai multe coordonate) pe baza cercetărilor, stabilirea unor strategii corespunzătoare fiecărui profil și aplicarea acestora. Abordarea integrată presupune încercarea de a analiza cât mai multe (dacă nu chiar toate) din problemele persoanelor aflate în șomaj.

În cazul absolvenților de studii superioare este esențială o mai mare mobilitate a competențelor, realizabilă prin intermediul tabloului competențelor, la cele existente putându-se adăuga altele relevate pentru ca împreună să satisfacă necesitățile unor alte profesii/domenii de ocupare.

Precizări metodologice

Cercetarea s-a desfășurat în principal asupra următoarelor categorii de subiecți:

- Șomerii înregistrați din județul Galați; eșantion de 380 persoane pentru cercetarea cantitativă, fiind reprezentativ la acest nivel, cu o eroare maximă admisă de ± 5% și un interval de încredere 95%. Pentru cercetarea calitativă: 10 focus-grupuri cu 65 de persoane. Instrumentele de cercetare: chestionarul de opinie și focus-grupul.

- Agenții economici din județul Galați; eșantion de 368 agenți economici, reprezentativ la nivel județean cu un nivel de încrede de 95% și o eroare maximă admisă de ± 5%. Instrument de cercetare: chestionarul de opinie.

De asemenea, în cadrul cercetării a fost utilizată și observația participativă, studiul conținând sinteza observațiilor desfășurate de echipa de cercetare asupra grupului țintă pe o perioadă de 15 luni.

Cercetarea s-a desfășurat în perioada decembrie 2010 - mai 2012.

Formatul electronic al studiului poate fi vizualizat la adresele:

http://cautmunca.ro/

http://www.cercetare-sociala.ro/ro/studii-realizate.html