Un loc de muncă mai bun, pentru un timp mai îndelungat

Christa Sedlatschek, directorul Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, despre modalităţile de a ajuta persoanele în vârstă să rămână active pe piaţa muncii.

2012 este Anul European al Îmbătrânirii Active sau, pentru a menţiona titlul complet, Anul European al Îmbătrânirii Active şi Solidarităţii între Generaţii. Majoritatea dintre noi suntem conştienţi de faptul că ne confruntăm cu îmbătrânirea populaţiei în cea mai mare parte a Europei. Acest lucru se datorează parţial unor motive de care putem fi mândri - avem o speranţă de viaţă considerabil mai mare, comparativ cu generaţiile anterioare. În medie, trăim cu opt ani mai mult decât în anul 1960, iar în decursul următoarelor patru sau cinci decenii este posibil să constatăm o creştere a speranţei de viaţă cu alţi cinci ani. Acesta este un lucru benefic pentru noi toţi. Dacă însă combinăm acest aspect cu scăderea ratei natalităţii, constatată în ultimele decenii, vom obţine un tipar care se repetă în întreaga lume dezvoltată: cu mult mai multe persoane în vârstă în termeni absoluţi, dar şi cu o proporţie mult mai mare de persoane în vârstă la nivelul întregii populaţii.

Cu alte cuvinte, populaţia Europei îmbătrâneşte rapid. În 2010, cu puţin peste 87 de milioane de oameni aveau peste 65 de ani, reprezentând aproximativ 17,4 % din populaţia totală. Să comparăm aceste cifre cu cele din 1985, când peste 59,3 milioane de oameni aveau 65 de ani sau mai mult - 12,8 % din total. Se estimează că acest număr va continua să crească în raport cu persoanele active, dublându-se până în anul 2060, ceea ce reprezintă o provocare, dar totodată şi o şansă de a folosi competenţele şi abilităţile persoanelor în vârstă.

Cum putem face faţă acestor schimbări profunde? Aşa cum a subliniat László Andor, Comisarul European pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune: "...cheia abordării provocărilor pe care le impune o proporţie în creştere a persoanelor în vârstă din societăţile noastre este «îmbătrânirea activă»": încurajarea persoanelor în vârstă să rămână active lucrând mai mult şi ieşind mai târziu la pensie, prin angajamentul în munca voluntară după pensionare şi desfăşurarea unei vieţi sănătoase şi autonome.

Îmbătrânirea activă

De aici importanţa Anului European pentru Îmbătrânirea Activă, care a fost inaugurat în ianuarie la Copenhaga. Scopul său este de a sensibiliza cu privire la contribuţia pe care oamenii în vârstă o pot aduce societăţii şi de a încuraja responsabilii să ajute la îmbătrânirea "activă". Îmbătrânirea activă înseamnă înaintarea în vârstă în condiţii bune, o viaţă independentă în continuare şi jucarea unui rol integral în cadrul societăţii.

Un aspect-cheie în acest sens este ca lucrătorilor în vârstă să li se permită să rămână sănătoşi un timp îndelungat pe piaţa muncii. Ratele de încadrare în muncă în rândul lucrătorilor în vârstă (55-64 ani) în UE-27 se situează în prezent sub 50%. Cu alte cuvinte, peste jumătate dintre lucrătorii în vârstă renunţă la viaţa profesională înainte de vârsta de pensionare, din diverse motive, ceea ce înseamnă că există un uriaş potenţial neexplorat ca aceste persoane să lucreze un timp mai îndelungat, pentru a susţine longevitatea cetăţenilor europeni.

Proiecţiile indică în special numărul în creştere al femeilor în vârstă de pe piaţa muncii a UE-27, cu o rată de încadrare în muncă pentru femeile cu vârste cuprinse între 55 şi 64 de ani a cărei creştere este preconizată la 20,9 % între 2010 şi 2060, comparativ cu o creştere de 11,5 % în rândul bărbaţilor.

Este populaţia mulţumită cu acest rol în creştere al oamenilor în vârstă la locul de muncă? Conform unui sondaj Eurobarometru recent, se pare că da, acesta indicând un sprijin larg al ideii ca oamenii în vârstă să lucreze până la şi chiar peste vârsta actuală de pensionare. De exemplu, 61% dintre europeni sunt de părere că, odată ajunse la vârsta oficială de pensionare, persoanelor trebuie să li se permită să continue să muncească şi o treime declară că ar dori să continue să muncească după ce au ajuns la vârsta în care au dreptul la pensionare.

Totuşi, dacă se va reuşi acest lucru, sondajele indică şi o conştientizare la scală largă a importanţei securităţii şi sănătăţii la locul de muncă (OSH), în cazul în care persoanele vor lucra un timp mai îndelungat. Al doilea sondaj european de opinie cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, efectuat recent de Ipsos MORI, indică faptul că 87% din populaţia europeană consideră că o bună securitate şi sănătate la locul de muncă este importantă, dacă persoanele vor lucra un timp mai îndelungat înainte de pensionare (56% afirmă că acest aspect este "foarte important"). Însă, conform sondajului Eurobarometru, mulţi europeni sunt de părere că, din cauza condiţiilor de la locul de muncă, nu vor putea continua să lucreze la o vârstă înaintată: numai 4 din 10 persoane (42%) au declarat că ar fi capabile să presteze munca pe care o desfăşoară momentan până la vârsta de 65 de ani sau peste, în timp ce 17% estimează că nu vor putea să desfăşoare munca actuală după vârsta de 59 de ani. Mai mult de jumătate au menţionat că locurile de muncă pe care le deţin nu sunt adaptate la nevoie persoanelor în vârstă.

Securitatea şi sănătatea lucrătorilor în vârstă

Pe lângă faptul că noi, cei de la Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, promovăm Anul European, dorim să evidenţiem pe această cale importanţa crucială a unei bune siguranţe şi sănătăţi, precum şi a promovării sănătăţii la locul de muncă în toate stagiile vieţii profesionale, dacă persoanele în vârstă vor putea să îşi desfăşoare munca un timp mai îndelungat.

Dacă dorim să îi încurajăm pe lucrători să rămână activi un timp mai îndelungat pe piaţa muncii, trebuie să combatem discriminarea care există împotriva lucrătorilor în vârstă: combaterea atitudinilor negative este ideea centrală a Anului European. În loc ca persoanele în vârstă să fie considerate o povară a populaţiei active, acestora trebuie să le fie recunoscute abilităţile şi experienţa valoroasă pe care o deţin şi contribuţia pe care o pot aduce astfel la locul de muncă.

Însă persoanele în vârstă sunt totodată mai vulnerabile la locul de muncă, din anumite privinţe. Probabilitatea ca acestea să fie implicate în accidente fatale la locul de muncă este mai mare. De asemenea, problemele de sănătate pe termen lung se înmulţesc o dată cu vârsta: afecţiunile musculo-scheletice reprezintă o problemă majoră, iar depresia este, de asemenea, unul dintre cele mai frecvente motive pentru pensionarea anticipată. În activităţile cu un volum mare de muncă fizică constatăm de asemenea un nivel mai ridicat al concediului medical pentru toate vârstele, însă acesta creşte semnificativ pentru lucrătorii cu vârste cuprinse între 45 şi 50 de ani. Totuşi, există diferenţe ample între lucrătorii de orice vârstă dată în ceea ce priveşte munca pe care o pot desfăşura, iar majoritatea lucrătorilor mai în vârstă pot să rămână sănătoşi şi capabili din punct de vedere fizic, dacă li se asigură condiţiile necesare.

Gestionarea vârstei la locul de muncă

Este nevoie aşadar să punem un accent real pe importanţa "gestionării vârstei" la locul de muncă: cadrele de conducere trebuie să ia în considerare anumiţi factori legaţi de vârstă şi să aloce sarcini specifice lucrătorilor, astfel încât oricine, indiferent de vârstă, să îşi poată desfăşura munca.

Aceasta înseamnă concentrarea pe ceea ce numim "capacitate de muncă": găsirea unui echilibru potrivit între muncă şi resursele individuale.

Există suficiente practici pe care angajatorii le pot aplica în acest domeniu. De exemplu, promovarea sănătăţii la locul de muncă, sprijinul lucrătorilor în sensul adoptării unui stil de viaţă sănătos în termeni ce ţin de hrană, băutură şi exerciţiu fizic. De asemenea, evaluarea corespunzătoare a riscului, luarea în considerare a diferenţelor individuale dintre lucrători în ceea ce priveşte capacităţile pe care le deţin şi sănătatea: vârsta devine doar unul dintre numărul mare de factori care trebuie să fie luaţi în calcul atunci când cadrele de conducere evaluează "gradul de potrivire" dintre angajaţi şi anumite tipuri de muncă.

În cele din urmă, o parte vitală a gestionării vârstei o reprezintă remodelarea sarcinilor de muncă individuale pentru a corespunde punctelor forte, nevoilor şi capacităţilor lucrătorilor în vârstă. Studiile arată că există o varietate de măsuri care pot îmbunătăţi abilităţile legate de organizarea muncii, programul de lucru, formare, măsuri ergonomice etc. Iar cea mai efectivă şi eficientă metodă de a adapta locul de muncă la nevoile lucrătorilor este de a le permite acestora participarea la măsuri de planificare şi implementare. Ei sunt experţii în ceea ce priveşte locul lor de muncă.

Există multe exemple care demonstrează cum poate funcţiona în practică implementarea acestor strategii. De exemplu, o întreprindere de producţie a introdus un program "Age Master" (Decan de vârstă) care oferă zile libere suplimentare lucrătorilor cu vârste de peste 58 de ani. Aceasta le-a garantat mai multă odihnă după realizarea unei munci solicitante din punct de vedere fizic. Prin urmare, persoanele în vârstă din cadrul companiei au avut tendinţa de a lucra cu aproximativ trei ani mai mult înainte de pensionare. O întreprindere din domeniul energiei a introdus un program "80-90-100" care le permitea lucrătorilor să îşi reducă timpul de lucru cu 20%, cu o reducere de 10% a salariului, însă fără a le fi afectate beneficiile la pensionare: din nou, acest lucru i-a determinat pe angajaţi să lucreze mai mult înainte de pensionare.

Exemple ca acestea demonstrează că persoanele sunt capabile şi dispuse să lucreze un timp mai îndelungat dacă sunt motivate în acest sens. Iar studiile demonstrează că toate acestea au ca rezultat rate mai reduse ale concediilor medicale, costuri mai reduse în legătură cu incapacitatea de muncă şi creşterea productivităţii: recuperarea investiţiilor pentru aceste tipuri de scheme poate fi între trei şi cinci la unu după câţiva ani.

Gestionarea vârstei la locurile de muncă europene indică o diferenţă clară între organizaţiile care tratează angajaţii în vârstă într-o manieră "proactivă", de natură să "soluţioneze problema", şi cele care nu au această abordare.

Organizaţiile care văd în îmbătrânirea forţei de muncă numai o problemă au tendinţa de a evolua mai slab comparativ cu cele care consideră acest aspect drept o oportunitate şi profită la maxim de şansa de a avea, de exemplu, lucrători tineri care să înveţe de la cei mai în vârstă.

Tratarea cu seriozitate a îmbătrânirii active este rentabilă, însă nu numai pentru lucrători şi angajatori. Studii recente indică faptul că, cu cât capacitatea noastră de muncă înainte de pensionareeste mai bună, cu atât va fi mai bună calitatea vieţii noastre mai târziu, cu o incidenţă scăzută a bolilor şi a deteriorării fizice sau mentale. Iar acesta înseamnă costuri de sănătate reduse pentru noi toţi: investiţia în sănătate şi securitate în muncă reprezintă o investiţie pentru fiecare dintre noi. Este important să începem devreme: tinerii zilei de astăzi sunt lucrătorii în vârstă ai zilei de mâine.

Baza pentru toate acestea este stabilirea unei culturi preventive şi sprijinul persoanelor pentru a participa activ la crearea unui mediu de muncă mai bun. Competenţele bune de conducere şi implicarea lucrătorilor reprezintă un factor de succes demonstrat.