Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică

01 Aug, 2014 15:24 Legi utile 3474 Marime text

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Domeniu de reglementare şi obiective

Art. 1. -

(1) Scopul prezentei legi îl constituie crearea cadrului legal pentru elaborarea şi aplicarea politicii naţionale în domeniul eficienţei energetice în vederea atingerii obiectivului naţional de creştere a eficienţei energetice.

(2) Măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice se aplică pe întreg lanţul: resurse primare, producere, distribuţie, furnizare, transport şi consum final.

(3) Până în anul 2020 se stabileşte o ţintă naţională indicativă de reducere a consumului de energie cu 19%.

Politica de eficienţă energetică

Art. 2. -

(1) Îmbunătăţirea eficienţei energetice este un obiectiv strategic al politicii energetice naţionale, datorită contribuţiei majore pe care o are la realizarea siguranţei alimentării cu energie, dezvoltării durabile şi competitivităţii, la economisirea resurselor energetice primare şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

(2) Politica naţională de eficienţă energetică este parte integrantă a politicii energetice a statului şi urmăreşte:

a) eliminarea barierelor în calea promovării eficienţei energetice;

b) promovarea mecanismelor de eficienţă energetică şi a instrumentelor financiare pentru economia de energie;

c) educarea şi conştientizarea consumatorilor finali asupra importanţei şi beneficiilor aplicării măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice;

d) cooperarea dintre consumatorii finali, producătorii, furnizorii, distribuitorii de energie şi organismele publice în vederea atingerii obiectivelor stabilite de politica naţională de eficienţă energetică;

e) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul utilizării eficiente a energiei.

(3) Politica naţională de eficienţă energetică defineşte obiectivele privind îmbunătăţirea eficienţei energetice, ţintele indicative de economisire a energiei, măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice aferente, în toate sectoarele economiei naţionale, cu referiri speciale privind:

a) introducerea tehnologiilor cu eficienţă energetică ridicată, a sistemelor moderne de măsură şi control, precum şi a sistemelor de gestiune a energiei, pentru monitorizarea, evaluarea continuă a eficienţei energetice şi previzionarea consumurilor energetice;

b) promovarea utilizării la consumatorii finali a echipamentelor şi aparaturii eficiente din punct de vedere energetic, precum şi a surselor regenerabile de energie;

c) reducerea impactului asupra mediului al activităţilor industriale şi de producere, transport, distribuţie şi consum al tuturor formelor de energie;

d) aplicarea principiilor moderne de management energetic;

e) acordarea de stimulente financiare şi fiscale, în condiţiile legii;

f) dezvoltarea pieţei pentru serviciile energetice.

Atribuţii şi răspunderi

Art. 3. -

(1) În vederea aplicării prevederilor prezentei legi, se înfiinţează în cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, prin ordin al preşedintelui ANRE, Departamentul pentru eficienţă energetică.

(2) Organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru eficienţă energetică se aprobă prin ordin al preşedintelui ANRE, avându-se în vedere următoarele atribuţii şi responsabilităţi principale:

a) elaborarea propunerilor de politici şi legislaţie secundară în domeniul eficienţei energetice;

b) monitorizarea stadiului implementării Planului naţional de acţiune în domeniul eficienţei energetice şi a programelor aferente de îmbunătăţire a eficienţei energetice la nivel naţional, precum şi a economiilor de energie rezultate în urma prestării de servicii energetice şi a altor măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice;

c) asigurarea supravegherii pieţei de echipamente şi aparate pentru care există reglementări specifice privind eficienţa energetică şi proiectarea ecologică;

d) cooperarea cu instituţiile şi organismele interne şi internaţionale în vederea promovării utilizării eficiente a energiei şi reducerii impactului negativ asupra mediului;

e) transmiterea către Guvern, în vederea informării Comisiei Europene, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, începând cu anul 2015, a unui raport privind progresul înregistrat în îndeplinirea obiectivelor naţionale de eficienţă energetică, întocmit în conformitate cu anexa nr. 11, partea 1;

f) elaborarea de norme şi reglementări tehnice în scopul creşterii eficienţei energetice în toate domeniile de activitate;

g) autorizarea auditorilor energetici din industrie şi atestarea managerilor energetici;

h) punerea la dispoziţia publicului şi actualizarea periodică a listei cu furnizorii disponibili de servicii energetice care sunt calificaţi şi/sau certificaţi şi a calificărilor şi/sau a certificărilor acestora;

i) participarea la evaluarea tehnică, avizarea şi monitorizarea proiectelor de investiţii în domeniul eficienţei energetice, pentru care se cere finanţare de la bugetul de stat şi din alte surse interne şi externe la dispoziţia Guvernului;

j) elaborarea sintezei stadiului implementării programelor de eficienţă energetică de către operatorii economici;

k) cooperarea cu instituţiile abilitate la realizarea unor evaluări pe termen scurt, mediu şi lung privind evoluţia raportului cerere-ofertă de energie şi a calculului indicatorilor de eficienţă energetică la nivel naţional;

l) promovarea utilizării surselor regenerabile de energie la consumatori, prin acţiuni complementare activităţii de reglementare;

m) elaborarea, inclusiv prin cofinanţarea de la bugetul de stat sau din surse proprii, a unor studii pentru fundamentarea programelor naţionale de eficienţă energetică şi participarea la proiecte declarate eligibile, în cadrul programelor de eficienţă energetică şi energii regenerabile, iniţiate de organisme internaţionale;

n) participarea la fundamentarea ţintelor indicative de economisire a energiei şi a măsurilor de realizare a acestora;

o) monitorizarea acordurilor voluntare iniţiate de autorităţile competente;

p) sprijinirea, în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, a autorităţilor administraţiilor publice centrale pentru respectarea obligaţiei de a achiziţiona doar produse, servicii şi clădiri cu performanţe înalte de eficienţă energetică, în măsura în care aceasta corespunde cerinţelor de eficacitate a costurilor, fezabilitate economică, viabilitate sporită, conformitate tehnică, precum şi unui nivel suficient de concurenţă;

q) sprijinirea autorităţilor competente la elaborarea programelor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, programe finanţate din bugetele acestor autorităţi.

(3) Prin ordin al preşedintelui ANRE, conducerea şi coordonarea Departamentului pentru eficienţă energetică sunt asigurate de către un vicepreşedinte al ANRE.

(4) În exercitarea atribuţiilor sale, conducătorul Departamentului pentru eficienţă energetică emite decizii şi instrucţiuni, în condiţiile legii.

(5) Atribuţiile, sarcinile şi responsabilităţile individuale ale personalului din cadrul Departamentului pentru eficienţă energetică se stabilesc prin fişa postului, întocmită conform legii.

(6) Statul de funcţii, structura posturilor pe direcţii generale, direcţii, servicii şi compartimente, precum şi încadrarea personalului se aprobă prin ordin al preşedintelui ANRE, la propunerea conducătorului Departamentului pentru eficienţă energetică.

Înţelesul unor termeni şi expresii

Art. 4. -

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

1. acţiune individuală - acţiune care duce la îmbunătăţiri verificabile şi măsurabile sau care pot fi estimate ale eficienţei energetice şi care este efectuată ca rezultat al unei măsuri de politică;

2. administraţia publică centrală - departament administrativ de specialitate a cărui competenţă acoperă întregul teritoriu; în conformitate cu art. 116 din Constituţia României, republicată, cuprinde: ministere, alte organe de specialitate organizate în subordinea Guvernului ori a ministerelor şi autorităţi administrative autonome;

3. agregator - furnizor de servicii care însumează pe termen scurt curbe de sarcină ale unor consumatori în vederea participării acestora la pieţele centralizate de energie electrică;

4. audit energetic - procedură sistematică al cărei scop este obţinerea unor date/informaţii corespunzătoare despre profilul consumului energetic existent al unei clădiri sau al unui grup de clădiri, al unei operaţiuni sau instalaţii industriale sau comerciale sau al unui serviciu privat sau public, identificarea şi cuantificarea oportunităţilor rentabile de economisire a energiei şi raportarea rezultatelor;

5. auditor energetic - persoana fizică sau juridică atestată/autorizată în condiţiile legii care are dreptul să realizeze audit energetic la consumatori; auditorii energetici persoane fizice îşi desfăşoară activitatea ca persoane fizice autorizate sau angajaţi ai unor persoane juridice, conform legislaţiei in vigoare;

6. autoritate competentă - autoritate cu atribuţii în domeniu conform legislaţiei în vigoare;

7. autoritate publică de punere în aplicare - organism de drept public, responsabil cu realizarea sau monitorizarea impozitării/taxării energiei sau a carbonului, a sistemelor şi instrumentelor financiare, a stimulentelor fiscale, a standardelor şi normelor, a schemelor de etichetare energetică, a formării şi educaţiei în acest scop;

8. client final/consumator - persoană fizică sau juridică care utilizează energie pentru propriul consum final;

9. cogenerare de înaltă eficienţă - cogenerarea care îndeplineşte criteriile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

10. consum de energie primară - consumul intern brut, cu excepţia utilizărilor neenergetice;

11. consum final de energie - toată energia furnizată industriei, transporturilor, gospodăriilor, sectoarelor prestatoare de servicii şi agriculturii, exclusiv energia destinată sectorului de producere a energiei electrice şi termice şi acoperirii consumurilor proprii tehnologice din instalaţiile şi echipamentele aferente sectorului energetic;

12. contract de performanţă energetică - acord contractual între beneficiarul şi furnizorul unei măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, verificată şi monitorizată pe toată perioada contractului, prin care cheltuielile cu investiţiile referitoare la măsura respectivă sunt plătite proporţional cu un nivel al îmbunătăţirii eficienţei energetice convenit prin contract sau cu alte criterii convenite privind performanţa energetică, cum ar fi economiile financiare;

13. distribuitor de energie - persoană fizică sau juridică, inclusiv un operator de distribuţie, responsabilă de transportul energiei, în vederea livrării acesteia la consumatorii finali sau la staţiile de distribuţie care vând energie consumatorilor finali în condiţii de eficienţă;

14. energie - toate formele de produse energetice, combustibili, energie termică, energie din surse regenerabile, energie electrică sau orice altă formă de energie, astfel cum sunt definite în art. 2 lit. (d) din Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei;

15. eficienţă energetică - raportul dintre valoarea rezultatului performant obţinut, constând în servicii, bunuri sau energia rezultată sau energia rezultată şi valoarea energiei utilizate în acest scop;

16. economie de energie - cantitatea de energie economisită determinată prin măsurarea şi/sau estimarea consumului înainte şi după punerea în aplicare a oricărui tip de măsuri, inclusiv a unei măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, asigurând în acelaşi timp normalizarea condiţiilor externe care afectează consumul de energie;

17. furnizor de energie - persoană fizică şi/sau juridică ce desfăşoară activitatea de furnizare de energie;

18. furnizor de servicii energetice - persoană fizică sau juridică care furnizează servicii energetice sau alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice în instalaţia sau la sediul consumatorului final;

19. instrumente financiare pentru economii de energie - orice instrument financiar, precum fonduri, subvenţii, reduceri de taxe, împrumuturi, finanţare de către terţi, contracte de performanţă energetică, contracte de garantare a economiilor de energie, contracte de externalizare şi alte contracte de aceeaşi natură care sunt disponibile pe piaţă, de către instituţiile publice sau organismele private pentru a acoperi, parţial sau integral, costul iniţial al măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice;

20. îmbunătăţire a eficienţei energetice - creşterea eficienţei energetice ca rezultat al schimbărilor tehnologice, comportamentale şi/sau economice;

21. încălzire şi răcire eficientă - opţiune de încălzire şi răcire care, comparativ cu un scenariu de bază care reflectă situaţia normală, reduce măsurabil consumul de energie primară necesar pentru a furniza o unitate de energie livrată, în cadrul unei limite de sistem relevante, într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, după cum a fost evaluat în analiza costuri-beneficii, ţinând seama de energia necesară pentru extracţie, conversie, transport şi distribuţie;

22. încălzire şi răcire individuală eficientă - opţiune privind furnizarea de încălzire şi răcire individuală care, comparativ cu termoficarea şi răcirea centralizată eficientă, reduce măsurabil consumul de energie primară din surse neregenerabile necesar pentru a furniza o unitate de energie livrată în cadrul unei limite de sistem relevante sau necesită acelaşi consum de energie primară din surse neregenerabile, dar la un cost inferior, ţinând seama de energia necesară pentru extracţie, conversie, transport şi distribuţie;

23. întreprinderi mici şi mijlocii, denumite în continuare IMM-uri - întreprinderi în sensul celor definite în titlul I din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii; categoria microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii este formată din întreprinderi care au sub 250 de angajaţi şi a căror cifră de afaceri anuală nu depăşeşte 50 milioane euro şi/sau al căror bilanţ anual nu depăşeşte 43 milioane euro;

24. manager energetic - persoană fizică sau juridică prestatoare de servicii energetice atestată în condiţiile legii, al cărei obiect de activitate este organizarea, conducerea şi gestionarea proceselor energetice ale unui consumator;

25. măsură de politică - instrument de reglementare, financiar, fiscal, voluntar sau de furnizare a informaţiilor pentru a crea un cadru favorabil, o cerinţă sau un stimulent pentru ca actorii de pe piaţă să furnizeze şi să achiziţioneze servicii energetice şi să întreprindă alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice;

26. operator de distribuţie - orice persoană fizică sau juridică ce deţine, sub orice titlu, o reţea de distribuţie şi care răspunde de exploatarea, de întreţinerea şi, dacă este necesar, de dezvoltarea reţelei de distribuţie într-o anumită zonă şi, după caz, a interconexiunilor acesteia cu alte sisteme, precum şi de asigurarea capacităţii pe termen lung a reţelei de a satisface un nivel rezonabil al cererii de distribuţie de energie în condiţii de eficienţă;

27. operator de transport şi de sistem - orice persoană juridică ce realizează activitatea de transport şi care răspunde de operarea, asigurarea întreţinerii şi, dacă este necesar, de dezvoltarea reţelei de transport într-o anumită zonă şi, acolo unde este aplicabilă, interconectarea acesteia cu alte sisteme, precum şi de asigurarea capacităţii pe termen lung a reţelei de transport de a acoperi cererile rezonabile pentru transportul energiei;

28. organism public - autoritate contractantă astfel cum este definită în Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii;

29. parte mandatată - entitate juridică căreia i-au fost delegate competenţe de către administraţia publică sau de un alt organism public pentru a dezvolta, gestiona sau exploata un sistem de finanţare în numele administraţiei publice sau al altui organism public;

30. parte obligată - distribuitor de energie sau furnizor de energie pentru care sunt obligatorii schemele naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică;

31. parte participantă - întreprindere sau organism public care s-a angajat să atingă anumite obiective în cadrul unui acord voluntar sau căruia i se aplică un instrument naţional de politică de reglementare;

32. raport al suprafeţelor - raportul dintre suprafaţa totală a clădirilor şi suprafaţa terenului într-un anumit teritoriu;

33. reabilitare substanţială - reabilitarea ale cărei costuri depăşesc 50% din costurile de investiţii pentru o nouă unitate comparabilă;

34. renovare complexă - lucrări efectuate la anvelopa clădirii şi/sau la sistemele tehnice ale acesteia, ale căror costuri depăşesc 50% din valoarea de impozitare/inventar a clădirii, după caz, exclusiv valoarea terenului pe care este situată clădirea;

35. serviciu energetic - activitatea care conduce la un beneficiu fizic, o utilitate sau un bun obţinut prin utilizarea eficientă a energiei cu o tehnologie şi/sau o acţiune eficientă din punct de vedere energetic care poate include activităţile de exploatare, întreţinere şi control necesare pentru prestarea serviciului, care este furnizat pe bază contractuală şi care, în condiţii normale, conduce la o îmbunătăţire a eficienţei energetice şi/sau a economiilor de energie primară verificabilă şi care poate fi măsurată sau estimată;

36. sistem eficient de termoficare centralizat şi de răcire - sistem de termoficare sau răcire care utilizează cel puţin: 50% energie din surse regenerabile, 50% căldură reziduală, 75% energie termică produsă în cogenerare sau 50% dintr-o combinaţie de tipul celor sus-menţionate;

37. sistem de management al energiei - un set de elemente interconectate sau care interacţionează între ele aparţinând unui plan care stabileşte obiectivul de eficienţă energetică şi strategia de atingere a acestui obiectiv;

38. sistem de contorizare inteligentă - sistem electronic care poate măsura consumul de energie oferind mai multe informaţii decât un contor tradiţional şi care poate transmite şi primi date utilizând o anumită formă de comunicaţii electronice;

39. societate de servicii energetice de tip ESCO - persoană juridică sau fizică autorizată care prestează servicii energetice şi/sau alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice în cadrul instalaţiei sau incintei consumatorului şi care, ca urmare a prestării acestor servicii şi/sau măsuri, acceptă un grad de risc financiar; plata pentru serviciile prestate este bazată, integral sau parţial, pe îmbunătăţirea eficienţei energetice şi pe îndeplinirea altor criterii de performanţă convenite de părţi;

40. standard european - standard adoptat de Comitetul European de Standardizare, de Comitetul European de Standardizare Electrotehnică sau de Institutul European de Standardizare în Telecomunicaţii şi pus la dispoziţia publicului;

41. standard internaţional - standard adoptat de Organizaţia Internaţională de Standardizare şi pus la dispoziţia publicului;

42. suprafaţă utilă totală - suprafaţa utilă a unei clădiri sau a unei părţi de clădire unde se utilizează energie pentru a regla climatul interior prin: încălzire/răcire, ventilare/climatizare, preparare apă caldă menajeră, iluminare, după caz;

43. unitate de cogenerare - grup de producere care poate funcţiona în regim de cogenerare;

44. unitate de cogenerare de mică putere - unitate de cogenerare cu capacitate instalată mai mică de 1 MW_e;

45. unitate de microcogenerare - unitate de cogenerare cu o capacitate electrică instalată mai mică de 50 kW_e.

CAPITOLUL II
Consumul energetic eficient în clădiri

Renovarea clădirilor

Art. 5. -

(1) Pentru mobilizarea investiţiilor în renovarea clădirilor rezidenţiale şi comerciale, atât publice cât şi private, existente la nivel naţional, se elaborează o strategie pe termen lung, denumită în continuare strategie. Strategia vizează, în principal, creşterea performanţei energetice a clădirilor şi cuprinde:

a) prezentarea de ansamblu a fondului imobiliar existent la nivel naţional, bazată, după caz, pe eşantioane statistice;

b) identificarea soluţiilor de renovare eficiente din punct de vedere al costurilor şi relevante pentru tipul de clădiri şi zona climatică;

c) politici şi măsuri eficiente din punct de vedere al costurilor pentru stimularea renovării complexe a clădirilor, inclusiv a renovărilor complexe efectuate în etape;

d) o perspectivă previzională, în vederea orientării deciziilor de investiţii ale diferitelor persoane, ale operatorilor economici din construcţii şi ale instituţiilor financiare;

e) o estimare bazată pe date concrete a economiilor de energie preconizate şi a altor beneficii.

(2) O primă versiune a strategiei se publică pe pagina de internet a autorităţii competente, este actualizată ulterior o dată la 3 ani şi este transmisă Comisiei Europene ca parte a planurilor naţionale de acţiune în domeniul eficienţei energetice.

(3) Strategia prevăzută la alin. (1) se elaborează de autoritatea competentă pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse, după caz, în studii, cercetări, documentări, proiecte etc., elaborate de instituţii de învăţământ superior, institute de cercetare, asociaţii profesionale şi/sau organizaţii independente nonprofit cu atribuţii/activităţi relevante în domeniul eficienţei energetice/performanţei energetice a clădirilor. În acest scop se pot contracta, în condiţiile legii, studii, cercetări, documentări, finanţate din alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetele autorităţilor publice competente şi/sau din alte surse legal constituite.

Rolul clădirilor aparţinând organismelor publice

Art. 6. -

(1) În limita bugetelor anuale, 3% din suprafaţa totală a clădirilor încălzite şi/sau răcite pentru asigurarea climatului interior, deţinute şi ocupate de administraţia publică centrală se renovează anual pentru a îndeplini cel puţin cerinţele minime de performanţă energetică prevăzute în cap. IV "Cerinţele de performanţă energetică a clădirilor" din Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, republicată.

(2) Procentul prevăzut la alin. (1) se calculează la suprafaţa totală a clădirilor cu suprafeţe utile totale de peste 500 mp deţinute şi ocupate de administraţia publică centrală, care, la data de 1 ianuarie a fiecărui an, nu îndeplinesc cerinţele minime de performanţă energetică stabilite în temeiul art. 4 din Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor. După 9 iulie 2015, pragul de 500 mp suprafaţă utilă totală a clădirii este redus la 250 mp.

(3) În cazul în care autoritatea competentă extinde obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi la structuri ale administraţiei publice locale, procentul de 3% se calculează la suprafaţa totală a clădirilor cu o suprafaţă utilă totală de peste 500 mp şi, începând cu 9 iulie 2015, de peste 250 mp, deţinute şi ocupate de administraţia publică centrală şi de aceste structuri ale administraţiei publice locale, care, la data de 1 ianuarie a fiecărui an, nu îndeplinesc cerinţele minime de performanţă energetică stabilite în temeiul art. 4 din Directiva 2010/31/UE.

(4) În situaţia în care, în aplicarea prevederilor alin. (1), se optează pentru măsuri de renovare complexă a clădirilor deţinute şi ocupate de administraţia publică centrală, se ia în considerare renovarea clădirii în ansamblu, inclusiv anvelopa, sistemele tehnice, funcţionarea şi întreţinerea acestora.

(5) Constituie priorităţi în aplicarea măsurilor de eficienţă energetică, clădirile administraţiei publice centrale cu performanţă energetică scăzută determinată prin certificarea energetică a acestora, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic şi eficient din punct de vedere al costurilor.

(6) Cerinţele prevăzute la alin. (1) nu se aplică pentru următoarele categorii de clădiri:

a) clădiri protejate oficial ca făcând parte dintr-un sit protejat sau datorită valorii lor arhitecturale ori istorice deosebite, în măsura în care respectarea anumitor cerinţe minime de performanţă energetică ar modifica în mod inacceptabil caracterul sau aspectul acestora;

b) clădiri deţinute de forţele armate sau de administraţia centrală şi care servesc unor obiective de apărare naţională, cu excepţia spaţiilor de locuit individuale sau a clădirilor de birouri ale forţelor armate şi ale altor categorii de personal angajat de autorităţile de apărare naţională;

c) clădiri utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios.

(7) În cazul în care se renovează mai mult de 3% din suprafaţa totală a clădirilor administraţiei publice centrale într-un anumit an, excedentul se poate contabiliza în cadrul ratei de renovare anuală a oricăruia dintre cei 3 ani anteriori sau următori.

(8) În cadrul ratei anuale de renovare a clădirilor administraţiei publice centrale se pot include clădirile noi ocupate şi deţinute de aceasta care înlocuiesc clădiri specifice demolate ale administraţiei publice centrale în oricare din cei 2 ani precedenţi, precum şi clădiri vândute, demolate sau înstrăinate, sub orice formă şi necuprinse în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în oricare din cei 2 ani precedenţi ca urmare a utilizării mai intensive a altor clădiri.

(9) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), toate departamentele administrative ale administraţiei publice centrale identifică din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului clădirile încălzite şi/sau răcite pentru asigurarea climatului interior, care, la 31 decembrie 2013, au suprafeţe utile totale de peste 500 mp şi, până la 9 iulie 2015, de peste 250 mp, întocmesc inventarul acestora, îl actualizează anual, răspunzând pentru completitudinea, realitatea şi exactitatea datelor, şi, cu excepţiile prevăzute la alin. (6), îl pun la dispoziţia publicului prin publicarea pe pagina proprie de internet. Inventarul cuprinde următoarele informaţii:

a) suprafaţa totală, în metri pătraţi;

b) datele energetice relevante.

(10) Autoritatea competentă centralizează datele şi informaţiile din inventarele realizate şi puse la dispoziţie de departamentele administrative ale administraţiei publice centrale şi publică pe pagina proprie de internet centralizatorul inventarului clădirilor încălzite şi/sau răcite pentru asigurarea climatului interior, deţinute şi ocupate de acestea care respectă prevederile alin. (9).

(11) Pentru o abordare alternativă la măsurile prevăzute la alin. (1)-(9) şi fără a aduce atingere art. 7 din Directiva 2010/31/UE, se pot adopta măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor, inclusiv renovări aprofundate şi măsuri care vizează schimbări în comportamentul ocupanţilor, pentru a obţine, până în 2020, o cantitate de economii de energie în clădirile eligibile deţinute şi ocupate de administraţia publică centrală cel puţin echivalentă cu cea prevăzută la alin. (1), raportată în fiecare an.

(12) În sensul abordării alternative, economiile de energie care ar putea fi realizate prin aplicarea prevederilor alin. (1)-(8) se estimează prin utilizarea unor valori standard adecvate pentru consumul de energie al tipurilor clădirilor de referinţă ale administraţiei publice centrale, înainte şi după renovare şi în conformitate cu estimările suprafeţei totale a clădirilor inventariate. Categoriile de clădiri de referinţă ale administraţiei publice centrale sunt reprezentative pentru fondul imobiliar al acesteia.

(13) Anual, până la 31 decembrie, autoritatea competentă identifică măsurile alternative ce urmează a fi adoptate conform prevederilor alin. (11), precum şi modul în care se realizează o îmbunătăţire echivalentă a performanţei energetice a clădirilor deţinute şi ocupate de administraţia publică centrală şi le notifică Comisiei Europene.

(14) Organismele publice, inclusiv cele organizate la nivel regional şi local, precum şi organismele care se ocupă de locuinţele sociale reglementate de dreptul public sunt încurajate, potrivit competenţelor şi structurilor administrative ale acestora:

a) să adopte un plan de eficienţă energetică, de sine stătător sau ca parte a unui plan general privind clima sau mediul, care să conţină obiective şi acţiuni specifice privind economia de energie şi eficienţa energetică, în vederea respectării rolului de exemplu al clădirilor administraţiei publice centrale prevăzut la alin. (1), (9) şi (11);

b) să pună în aplicare un sistem de gestionare a energiei, inclusiv audituri energetice, ca parte din punerea în aplicare a planului prevăzut la lit. a);

c) să utilizeze, după caz, societăţi de servicii energetice şi contracte de performanţă energetică pentru a finanţa renovările şi a implementa planurile de menţinere sau de îmbunătăţire a eficienţei energetice pe termen lung.

(15) În vederea realizării unui consum energetic eficient în clădiri, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în calitatea acestuia de autoritate competentă în domeniul construcţiilor, efectuează analize şi elaborează strategii, promovează politici publice şi legislaţie specifică, iniţiază şi monitorizează programe privind creşterea eficienţei energetice în clădiri.

(16) Pentru realizarea acţiunilor prevăzute la alin. (15):

a) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice colaborează cu Departamentul pentru eficienţă energetică, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, Departamentul pentru Energie, universităţi tehnice şi arhitectură şi institute de cercetare şi de proiectare, în vederea furnizării de către acestea a datelor şi informaţiilor pe care le deţin în domeniul eficienţei energetice;

b) autorităţile administraţiei publice implementează programe anuale de creştere a eficienţei energetice în clădiri.

(17) În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi alin. (16) lit. b), finanţarea activităţilor/lucrărilor se asigură de la bugetul de stat prin bugetele autorităţilor administraţiei publice, în condiţiile legii şi/sau din fondurile structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene, în conformitate cu regulamentele şi procedurile de accesare a acestor fonduri şi în condiţiile stabilite prin documentele procedurale specifice implementării programelor operaţionale.

CAPITOLUL III
Achiziţii publice

Achiziţii efectuate de organismele publice

Art. 7. -

(1) Administraţiile publice centrale achiziţionează doar produse, servicii, lucrări sau clădiri cu performanţe înalte de eficienţă energetică, în măsura în care această achiziţie corespunde cerinţelor de eficacitate a costurilor, fezabilitate economică, viabilitate sporită, conformitate tehnică, precum şi unui nivel suficient de concurenţă, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 1.

(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) se aplică contractelor de achiziţii de produse, servicii, lucrări sau clădiri de către administraţiile publice centrale.

(3) Obligaţia menţionată la alin. (1) se aplică în cazul contractelor forţelor armate numai în măsura în care aplicarea sa nu generează un conflict cu natura şi obiectivul principal ale activităţilor forţelor armate.

(4) Obligaţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică contractelor de furnizare a echipamentului militar definite în Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri şi de prestare de servicii de către autorităţile sau entităţile contractante în domeniile apărării şi securităţii şi de modificare a Directivelor 2004/17/CE şi 2004/18/CE.

(5) Prin excepţie de la aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2), atunci când un organism public achiziţionează un pachet de produse reglementat în ansamblu de un act delegat adoptat în temeiul Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu impact energetic, acesta poate solicita ca eficienţa energetică totală să aibă prioritate asupra eficienţei energetice a produselor individuale din pachetul respectiv prin achiziţionarea pachetului de produse care respectă criteriul apartenenţei la cea mai înaltă clasă de eficienţă energetică.

CAPITOLUL IV
Programe de măsuri

Măsuri de politică energetică

Art. 8. -

(1) În vederea realizării de economii de energie în rândul consumatorilor, în perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2020 se adoptă măsuri de politică de eficienţă energetică care au ca obiectiv obţinerea unor economii, în fiecare an, de 1,5% din volumul vânzărilor anuale de energie către consumatorii tuturor distribuitorilor sau tuturor furnizorilor de energie ca volum, calculate ca medie pe perioada de 3 ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2013.

(2) Vânzările de energie, ca volum, utilizate în transport, pot fi excluse parţial sau integral din calculul prevăzut la alin. (1).

(3) Măsurile de politică energetică se referă, în principal, la:

a) realizare de audituri energetice independente;

b) formare de auditori energetici;

c) formare şi educare, inclusiv programe de consiliere a consumatorilor, care duc la aplicarea tehnologiei sau a tehnicilor eficiente din punct de vedere energetic şi care au ca efect reducerea consumului de energie la utilizatorii finali;

d) standarde şi norme care urmăresc îmbunătăţirea eficienţei energetice a produselor şi a serviciilor, inclusiv a clădirilor şi a vehiculelor;

e) sisteme de etichetare energetică;

f) reglementări sau acorduri voluntare care conduc la aplicarea tehnologiei sau a tehnicilor eficiente din punct de vedere energetic şi care au ca efect reducerea consumului de energie la utilizatorii finali;

g) susţinerea dezvoltării societăţilor de servicii energetice de tip ESCO;

h) constituirea unui fond specializat pentru investiţii în eficienţă energetică;

i) sisteme şi instrumente de finanţare sau stimulente fiscale care duc la aplicarea tehnologiei sau a tehnicilor eficiente din punct de vedere energetic şi care au ca efect reducerea consumului de energie la utilizatorii finali; ariile potenţiale de finanţare includ măsurile de eficienţă energetică în clădiri publice, comerciale şi rezidenţiale, cum ar fi: cogenerarea de înaltă eficienţă pentru procese de încălzire şi pentru procese de răcire pentru utilizatorii finali, sisteme de automatizare a clădirilor pentru eficienţă energetică, sisteme informatice de auditare energetică, precum şi dezvoltarea de competenţe în domeniul eficienţei energetice.

(4) Măsurile prevăzute la alin. (3) se implementează prin programe naţionale de eficienţă energetică şi trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a) economiile de energie sunt determinate într-un mod transparent;

b) economiile de energie se exprimă în funcţie de consumul de energie primară, conform anexei nr. 2.

(5) Cantitatea de economii de energie necesară sau care urmează a fi obţinută prin măsura de politică energetică este exprimată în consum de energie primară sau finală, utilizând factorii de conversie prevăzuţi în anexa nr. 2, iar economiile de energie sunt calculate utilizând metodele şi principiile cuprinse în anexa nr. 3.

(6) Sub rezerva limitării reducerii economiilor de energie prevăzute la alin. (1) la maximum 25%, ţintele economiilor de energie rezultate în urma aplicării măsurilor de politică energetică, ca sumă a planului naţional de eficienţă energetică, sunt:

a) 1% în 2014 şi 2015;

b) 1,25% în 2016 şi 2017;

c) 1,5% în 2018, 2019 şi 2020, având ca bază de referinţă consumul mediu anual de energie primară în cei 3 ani anteriori datei de 1 ianuarie 2013.

(7) La efectuarea calculului economiilor prevăzute la alin. (6) se are în vedere:

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii

Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică

ABONEAZA-TE la newsletter: