135 de ani de relaţii diplomatice cu Statele Unite ale Americii. Elemente de interes

Relaţiile României cu SUA au cunoscut de-a lungul timpului o dezvoltare continuă în plan politico-militar, economic, social, educaţional şi cultural.
Legăturile dintre cele două state au înregistrat în perioada interbelică o serie de repere de referinţă, în mod notabil în planul diplomaţiei culturale. În cadrul acestora se remarcă prima întrevedere româno-americană la nivelul şefilor celor două guverne, între Woodrow Wilson şi Ion I. C. Brătianu, în marja Conferinţei de Pace de la Paris (1919), vizita reginei Maria în SUA (1926), vizita generalului Douglas McArthur, şeful Marelui Stat Major american, la Regimentul 6 Mihai Viteazul (1932), diversificarea relaţiilor comerciale şi creşterea prezenţei companiilor americane din România, vizita istoricului Nicolae Iorga în SUA (1930), turneele realizate în SUA de compozitorul George Enescu (1923 - 1926 şi 1929 – 1930), vizitele şi expoziţiile lui Constantin Brâncuşi, participarea României la Expoziţia Universală de la New York (1939).
Comunitatea românească din SUA, ai cărei membri au adus o contribuţie substanţială şi valoroasă la modernizarea şi dezvoltarea societăţii americane, precum şi sentimentele pro-americane statornice, în ciuda adversităţilor istoriei, la nivelul opiniei publice din România, au reprezentat un liant constant al relaţiilor dintre cele două state.
După căderea Cortinei de Fier în centrul şi estul Europei, SUA a avut o contribuţie esenţială în sprijinirea procesului de tranziţie şi de reforme politico-economice al României.
Lansarea Parteneriatului Strategic între cele două ţări, în 1997, cu ocazia vizitei la Bucureşti a preşedintelui William J. Clinton, a deschis o nouă pagină în istoria relaţiilor bilaterale. Cadrul extins de colaborare creat a contribuit la avansarea unor obiective de interes comun prin susţinerea oferită de SUA procesului de reformă şi demersurilor de integrare euro-atlantică ale ţării noastre, precum şi promovării rolului României de factor de stabilitate şi securitate în Europa de sud-est.
Ulterior, adoptarea în 2011, la cel mai înalt nivel, la Washington, a Declaraţiei Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI între România şi Statele Unite ale Americii”, a marcat trecerea la o etapă superioară a relaţiilor bilaterale. Documentul afirmă viziunea comună asupra aprofundării şi dezvoltării Parteneriatului Strategic, ancorată în ataşamentul faţă de valorile euro-atlantice, apartenenţa la comunitatea trans-atlantică, interesele pentru gestionarea riscurilor şi ameninţărilor comune la adresa celor două state şi a securităţii euro-atlantice.
Obiectivele „Declaraţiei Comune” vizează aprofundarea cooperării bilaterale în domeniile principale circumscrise dimensiunii politico-militare şi de securitate; economice; educaţionale, culturale, ştiinţifice, academice şi a contactelor interumane. Colaborarea bilaterală pentru aplicarea „Declaraţiei” avansează cu paşi semnificativi, eforturile comune în acest sens fiind coordonate la nivelul unui Task Force bilateral şi al unor Grupuri de lucru aferente. Până la acest moment au fost create în acest scop trei structuri de lucru bilaterale: Grupul de lucru pe probleme consulare, inclusiv problematica vizelor, Grupul de lucru pe probleme economice şi comerciale, Grupul de lucru dedicat securităţii energetice.
Dialogul politic bilateral, inclusiv la nivel înalt, a înregistrat în ultimii ani o dinamică intensificată ilustrată de vizitele la Bucureşti ale reprezentanţilor Administraţiei şi ai Congresului SUA. Au reprezentat momente marcante vizitele vicepreşedintelui SUA Joe Biden, secretarului Apărării Chuck Hagel, adjunctului secretarului comerţului Bruce Andrews, asistentului secretarului de stat pentru afaceri europene şi eurasiatice, Victoria Nuland, asistentului secretarului de stat al SUA pentru controlul armamentelor, verificare şi conformitate Frank Rose, subsecretarului de stat pentru controlul armamentelor şi securitate internaţională Rose Gottemoeller, precum şi ale numeroaselor delegaţii de membri ai Congresului SUA, inclusiv ale co-preşedinţilor Grupului de Prietenie cu România.
În această perioadă, România s-a afirmat drept un partener şi aliat de încredere al SUA în cadrul NATO pentru consolidarea securităţii regionale şi internaţionale. Cooperarea în domeniul politico-militar şi de securitate a atins un nivel de excelenţă ilustrat de operaţionalizarea, spre sfârşitul acestui an, a Facilităţii antirachetă din cadrul Bazei Deveselu, exerciţiile şi programele de pregătire realizate bilateral şi în cadrul NATO, în scopul creşterii interoperabilităţii, dar mai ales consolidării securităţii naţionale a României, ca răspuns la contextul regional actual. La toate acestea se adaugă extinderea cooperării România-SUA la baza militară românească Mihail Kogălniceanu, precum şi la alte baze de pe teritoriul ţării noastre, inclusiv sub auspiciile Iniţiativei de Reasigurare Europeană promovată de SUA. Participarea României, alături de SUA şi ceilalţi Aliaţi NATO la operaţiunea Resolute Support din Afganistan constituie o dovadă în plus a angajamentului comun pentru asigurarea securităţii internaţionale.
Concomitent cu amplificarea cooperării pe această dimensiune-cheie a Parteneriatului Strategic, România şi SUA acţionează concertat pentru dinamizarea relaţiilor economice şi creşterea volumului schimburilor comerciale şi a investiţiilor reciproce.
Reînnoirea, în 2013, a Acordului bilateral dintre România şi SUA pentru funcţionarea Comisiei Fulbright la Bucureşti creează premise favorabile pentru amplificarea schimburilor educaţionale, care facilitează formarea de reţele academice, şi interumane, esenţiale pentru o dezvoltare durabilă. Prezentă încă din anii ’60 în România, Comisia Fulbright româno-americană facilitează accesul studenţilor, profesorilor, cercetătorilor şi experţilor români şi americani la cele mai prestigioase şi diverse programe de pregătire şi formare universitară şi instituţională. O serie de personalităţi de origine română s-au format sau şi-au desfăşurat activitatea în SUA, contribuind semnificativ la dezvoltarea colaborării în bilaterale în domeniile de specializare. Aceste evoluţii confirmă existenţa unui potenţial semnificativ pentru valorificarea superioară a cooperării bilaterale şi pe palierul educaţiei, inovării, ştiinţei şi culturii, precum şi al schimburilor inter-umane, în beneficiul cetăţenilor şi al economiilor ambelor state.
Bogata agendă de contacte oficiale şi sectoriale bilaterale este complementată pe parcursul acestui an de o serie de evenimente de diplomaţie publică şi culturală, desfăşurate sub semnul aniversării a 135 ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice.
 
Informaţii suplimentare
Ca urmare a obţinerii independenţei totale a României în 1878, secretarul de stat al SUA, W. M. Evarts, a ridicat nivelul de reprezentare a Americii la Bucureşti la rangul de legaţie. La 14 iunie 1880, preşedintele SUA, Rutherford B. Hayes, a semnat scrisoarea prin care îl informa pe domnitorul Carol I asupra numirii lui Eugene Schuyler în calitate de agent diplomatic şi consul general al SUA în România, acest moment marcând practic stabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale. Colonelul Sergiu Voinescu, trimisul special al principelui Carol, este primul diplomat român primit la Washington, de preşedintele SUA, Rutherford Hayes, la 18 noiembrie 1880, prilej cu care a fost notificată dobândirea şi recunoaşterea internaţională a independenţei României. Printr-o scrisoare din 20 noiembrie 1880, SUA confirmă recunoaşterea independenţei României.