Declaratia de buna intentie, addendum la declaratia de avere

Observ că mai mereu, în ceea ce mă priveşte, orice analiză s-ar face, se porneşte de la prezumţia de vinovăţie. Mă văd nevoită ca, pe lângă declaraţia de avere, să dau şi o declaraţie de bună credinţă.

Faţă de speculaţiile apărute în Evenimentul Zilei cum că aş fi omis (intenţionat sau nu) să declar valoarea totală a contractelor derulate de firma soţului meu, trebuie să fac următoarele precizări:

1. Contractele despre care vorbim sunt publice şi s-a mai scris despre ele chiar în Evenimentul Zilei. Deci, nu aş fi avut cum să le asund.

2. Vorbim despre o firmă înfiinţată în 1993 (10 ani înainte de căsătorie, 15 înainte de a deveni ministru), iar contractele despre care se face referire în articol sunt semnate în 2008. Înainte ca eu să devin ministru.

3. Contractele au fost reziliate de comun acord. Cel cu Spitalul Floreasca din 19 ianuarie 2010. Cel cu Spitalul Fundeni din 26 august 2010. Acest lucru face imposibilă speculaţia că valoarea lor ar mai putea creşte în perioada următoare. Valoarea totală a contractelor este de 6.496.516 lei. Sumă care apare în declaraţia de avere.

4. Având în vedere că, la momentul declaraţiei de avere, contractele erau finalizate, era normal ca în declaraţia de avere să trec doar suma încasată. Consider, deci, că am completat-o corect.

5. Faptul că, din valoarea totală a contractelor cadru, s-a executat doar 16% ar putea arăta, eventual, tocmai lipsa de implicare şi influenţă în derularea contractului.

Consider că sunt ultima persoană care ar putea fi acuzată de lipsă de transparenţă în exercitarea funcţiei publice. Reiterez faptul că activitatea economică a soţului meu nu are nicio legătură cu activitatea mea politică. Cu atât mai mult, domeniul de activitate al firmelor soţului meu nu are legătură cu domeniul gestionat de mine la MDRT. Suntem doi parteneri de viaţă care au cariere diferite.

Ca om politic, susţin în continuare separarea afacerilor cu statul de demnităţile publice numite sau alese. Şi aş susţine şi varianta în care nici membrii familiei să nu deruleze contracte cu statul. Merită, totuşi, făcută o diferenţă între politicienii ale căror rude au afaceri cu mult timp înainte ca ei să fi obţinut o funcţie publică şi politicienii ale căror soţii, copii sau părinţi se apucă brusc de afaceri în perioada mandatului demnitarului.

La final, reafirm întreaga disponibilitate de a oferi toate informaţiile care sunt de interes public, chiar dacă nu le deţin personal şi trebuie să le solicit, la rândul meu, mai departe.