Discursul ministrului Sanatatii, dr. Ion Bazac - 06.02.2009

MINISTERUL SANATATII
BIROUL DE PRESA
Str. Cristian Popisteanu, nr.1-3, sector 1, Bucuresti
Tel: +04 021307.25.14, 314.19.12; Fax: 307.25.13

Bucuresti, 06.02.2008
UMF  “ Carol Davila „

DISCURS MINISTRULUI SĂNĂTĂŢII

Discursul ministrului Sănătăţii, dr. Ion Bazac, la întâlnirea dintre Birourile de Senat ale Universităţilor de Medicină şi Farmacie, membre ale UMFR, şi conducerile Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Ministerului Sănătăţii:

"Doamnelor şi domnilor,

În calitate de ministru am astăzi  o restanţă faţa de sistemul de sănătăte, şi să ştiţi că am venit la marire!
Dar nu îmi doresc o nota mai mare. Îmi doresc, aşa cum m-ati învăţat, un sistem de învăţământ mai puternic şi mai corect cu dascălii.
Am venit aici cu un set de halate noi. Sunt identice şi o să citiţi pe ele un lucru care îmi doresc să fie adevărat din prima şi până în ultima zi a mandatului meu.
Suntem în aceeaşi bancă.
Chiar dacă eu vă văd, bineînţeles, şi acum, la catedră.
Dar ce vreau să spun cu asta este că ministerul şi elita corpului profesoral din România au aceleaşi interese şi trebuie să construiască împreună.
Avem acum un sistem de învăţământ care trebuie să continue ce-a dovedit că ştie: să formeze medici buni . Atât de buni încât dacă am fi o fabrică de maşini, probabil că am constata că livrăm la  export un procent  mai mare decât face Dacia, de exemplu.
E aici un motiv de mândrie şi unul de amărăciune – şi ştiu că misiunea mea e să rezolv a doua parte.Trebuie să ne ţinem în ţară cei mai buni oameni, profesori şi absolvenţi.Şi nu doar în ţară, ci şi în interiorul unui sistem de valori.
Un sistem care include respectul pentru ştiinţă şi experienţă şi un sistem care răsplăteşte efortul intelectual mai mult decât a facut-o până acum.
Trebuie ca administraţia să îi ajute să nu se mai gândească la dificultăţi, ca să poată să vorbească studenţilor despre oportunităţile meseriei de medic. Trebuie ca regulile şi structurile administraţiei să vă fie alături. Nu paralele, nu împotrivă, nu indiferente.
Tocmai de aceea sunt astăzi aici: să ascult. Exact ca la curs. Mi-am luat şi un caiet de notiţe, că mă gândesc că vine şi momentul examenului şi sunt hotărât să-l iau. 

Astăzi are loc o întâlnire deosebit de importantă. Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi universităţile de medicină şi farmacie din ţară. Pentru mine, formula în care aceste instituţii se reunesc reprezintă poate cel mai prolific creuzet al transformării în bine a sistemului românesc de sănătate.
Suntem prinşi în mijlocul unei furtuni care ne mătură pe toţi, fără discriminare. Nu este prima, nu va fi nici ultima. Din păcate, presiunea evenimentelor a atras după sine un climat general reactiv şi revendicativ, pe principiul ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. În vâltoarea creată se uită faptul că medicii, sistemul, pacienţii, mass-media – nu sunt categorii cu interese diferite, ci funcţionează în simbioză, se deservesc şi se susţin reciproc.
Problemele care au ieșit la suprafaţă recent nu pot fi plasate univoc într-un singur coş. Aceasta pentru că ele se regăsesc pe întreaga dimensiune materială, organizatorică, profesională şi umană a sistemului de sănătate. Din păcate, punând la zid una sau alta dintre părţi, nu se vor rezolva disfuncţiile, ci se va adânci criza.
Spunea domnul Astărăstoae, în scrisoarea pe care a adresat-o acum câteva zile corpului medical din Romania, că niciun sistem nu poate funcţiona fără medici. Este corect, dar la fel de corectă este și reciproca – niciun medic nu-şi poate face meseria într-un climat anarhic. „Ne aşteaptă bătălii grele", mai menţiona domnul Astărăstoae în acea scrisoare. Nu cred că medicii din România au nevoie de „bătălii" – nu asta este menirea unui medic. Cred că medicii din România au nevoie de un cadru decent, în care să-şi exercite corect profesia, în interesul pacienţilor şi, mai ales, au nevoie de recunoaşterea misiunii nobile pe care o au.
Nu cred într-o alchimie a Sănătăţii. Actul medical de calitate nu poate exista în absenţa procedurilor şi a eticii. De asemenea, nu poate exista act medical profesionist în lipsuri materiale. Soluţiile pentru funcţionarea normală a asistenţei medicale se regăsesc obligatoriu într-o sinteză a tuturor acestor aspecte.
Îmi  doresc ca formula în care ne întâlnim astăzi să reprezinte un punct de plecare spre definirea unor soluţii viabile pentru dezamorsarea tensiunii ce a dilatat recent, pâna la divizare, viaţa medicală şi publică din România.
Sistemul de sănătate aparţine pacienţilor şi cadrelor medicale deopotrivă, dar se află, de mult timp, într-un anotimp al frământărilor, al  precarităţii materiale şi al şubrezirii spirituale.
Prin participarea mea la această reuniune, doresc să repar o greşeală, din trecut, a Ministerului Sănătăţii: voi întinde o mână către cei care cunosc cel mai bine  sistemul de sănătate şi au capacitatea de a contribui la normalizarea lui.
Invit instituţiile de învăţământ medical să ne unim eforturile pentru a reconstrui sistemul românesc de sănătate. Este timpul să redăm medicilor demnitatea umană şi profesională pe care o merită, iar pacienţilor încrederea în cadrele medicale şi în sistemul de sănătate.”

Biroul de presă