Lansare de carte emoţionantă la Şcoala „Gheorghe Ţiţeica” Cidem Narcis Brăslaşu, poeta copilăriei fericite
Lansare de carte emoţionantă la Şcoala „Gheorghe Ţiţeica”: Cidem Narcis Brăslaşu, poeta copilăriei
11 May, 2013 19:17
ZIUA de Constanta
2401
Marime text
Lansare de carte emoţionantă la Şcoala „Gheorghe Ţiţeica”
Cidem Narcis Brăslaşu, poeta copilăriei fericite
Vineri, 10 mai a.c., peste 60 de elevi ai claselor primare a II-a şi a III-a ai Şcolii Gimnaziale nr. 30 „Gheorghe Ţiţeica” au asistat la o lansare de carte extrem de emoţionantă, organizată şi găzduită de bibliotecara instituţiei, Anca Moşoiu. Poeta constănţeană Cidem Narcis Brăslaşu, membră a Uniunii Scriitorilor, şi-a prezentat cel de-al optsprezecelea volum, intitulat „Copilărie fericită” şi dedicat, aşa cum însăşi a mărturisit, „tuturor celor pentru care vârsta copilăriei a însemnat şi înseamnă vârsta de aur a vieţii lor”.
După ce a debutat în 2002, la vârsta de zece ani, cu un volum în limba tătară, „Kuwnaksiz Balalik” – „Copilărie nefericită”, Cidem Narcis Brăslaşu, ajunsă acum la 31 de ani, a înţeles că încercările pe care destinul i le-a dat, adică a trăi în scaunul cu rotile ca urmare a unui vaccin antiopoliomielitic făcut la un an, nu sunt decât reversul unei medalii pe care scrie „viaţă” şi aceasta este darul cel mai de preţ al omului. Exprimarea prin intermediul poeziei, uneori al prozei, reprezintă zborul unui suflet ce nu poate fi ţintuit, asemenea trupului, în „fotoliul mecanic”, cum îl descrie eufemistic scriitoarea.
Poeta, însoţită de mama ei, a răspuns întrebărilor pe care micuţii elevi i le-au adresat, vădit impresionaţi de prezenţa unui om atât de deosebit precum „Ketty”, cum îi place să fie alintată. Universul poetic al lui Cidem este populat în acest volum de chipuri dragi precum cel al bunicii, al mamei ori tatălui, al fratelui ei, dispărut prea devreme dintre noi. Poeta rememorează anii grădiniţei şi ai şcolii generale, excursii la munte ori vizite la delfinariu. Însă, mai presus de toate şi dincolo de aerul naiv al unora dintre poezii, cititorul simte dragostea puternică dintre fiică şi părinţi, dar şi forţa credinţei care o face pe Cidem să fie o luptătoare, „un om deplin”, după cum a tremurat cuvintele printre lacrimi. „După cină, mulţumită, liniştită / Spun cu mama o rugăciune. / Sunt mândră şi fericită / Că sunt o fată iubită.”, conchide liric autoarea.
Cidem nu a putut oferi autografe, dar emoţia sinceră dată de frumuseţea versurilor şi profunzimea empatiei pe care au simţit-o cei mici sunt dovada cea mai puternică a faptului că arta uneşte oamenii.
Consilier de imagine, Veronica-Diana Hagi
Cidem Narcis Brăslaşu, poeta copilăriei fericite
Vineri, 10 mai a.c., peste 60 de elevi ai claselor primare a II-a şi a III-a ai Şcolii Gimnaziale nr. 30 „Gheorghe Ţiţeica” au asistat la o lansare de carte extrem de emoţionantă, organizată şi găzduită de bibliotecara instituţiei, Anca Moşoiu. Poeta constănţeană Cidem Narcis Brăslaşu, membră a Uniunii Scriitorilor, şi-a prezentat cel de-al optsprezecelea volum, intitulat „Copilărie fericită” şi dedicat, aşa cum însăşi a mărturisit, „tuturor celor pentru care vârsta copilăriei a însemnat şi înseamnă vârsta de aur a vieţii lor”.
După ce a debutat în 2002, la vârsta de zece ani, cu un volum în limba tătară, „Kuwnaksiz Balalik” – „Copilărie nefericită”, Cidem Narcis Brăslaşu, ajunsă acum la 31 de ani, a înţeles că încercările pe care destinul i le-a dat, adică a trăi în scaunul cu rotile ca urmare a unui vaccin antiopoliomielitic făcut la un an, nu sunt decât reversul unei medalii pe care scrie „viaţă” şi aceasta este darul cel mai de preţ al omului. Exprimarea prin intermediul poeziei, uneori al prozei, reprezintă zborul unui suflet ce nu poate fi ţintuit, asemenea trupului, în „fotoliul mecanic”, cum îl descrie eufemistic scriitoarea.
Poeta, însoţită de mama ei, a răspuns întrebărilor pe care micuţii elevi i le-au adresat, vădit impresionaţi de prezenţa unui om atât de deosebit precum „Ketty”, cum îi place să fie alintată. Universul poetic al lui Cidem este populat în acest volum de chipuri dragi precum cel al bunicii, al mamei ori tatălui, al fratelui ei, dispărut prea devreme dintre noi. Poeta rememorează anii grădiniţei şi ai şcolii generale, excursii la munte ori vizite la delfinariu. Însă, mai presus de toate şi dincolo de aerul naiv al unora dintre poezii, cititorul simte dragostea puternică dintre fiică şi părinţi, dar şi forţa credinţei care o face pe Cidem să fie o luptătoare, „un om deplin”, după cum a tremurat cuvintele printre lacrimi. „După cină, mulţumită, liniştită / Spun cu mama o rugăciune. / Sunt mândră şi fericită / Că sunt o fată iubită.”, conchide liric autoarea.
Cidem nu a putut oferi autografe, dar emoţia sinceră dată de frumuseţea versurilor şi profunzimea empatiei pe care au simţit-o cei mici sunt dovada cea mai puternică a faptului că arta uneşte oamenii.
Consilier de imagine, Veronica-Diana Hagi
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii