Conducerea UNATC execută libertatea de exprimare

 Ultimele luni au consemnat o serie de hărțuieli, șicane, jigniri, abuzuri administrative ale conducerii UNATC îndreptate împotriva celor care au pus în discuție calitatea actului administrativ și unele opinii exprimate de actuale cadre didactice din instituție.
 
Evenimentele au debutat în luna martie, când redacția revistei Film Menu a reclamat public măsurile conducerii UNATC împotriva revistei, printre care decizia Consiliului de Administrație al UNATC din vara lui 2014 de înjumătățire a bugetului și a tirajului publicației, fără niciun fel de justificări. În acest context de nesiguranță, membrii redacției Film Menu au explicat public faptul că, pentru ei, condițiile profesionale de apariție a unui nou număr nu au mai fost îndeplinite, iar revista nu a mai apărut din noiembrie..
 
Conducerea UNATC nu numai că a refuzat dialogul direct cu Andrei Rus (redactorul coordonator al Film Menu) și răspunsul la solicitările instituționale (orale și în scris) de clarificare a situației, dar a apelat la o serie de hărțuieli de tip administrativ împotriva acestuia (Andrei Rus a fost depunctat de către rector pe fișa de evaluare profesională anuală a cadrelor didactice, măsură asupra căreia s-a revenit la scurt timp). De asemenea, Rus a primit avertisment după încheierea unui parteneriat între revistă și Asociația ACCEPT.
Conflictul s-a amplificat ulterior, contestatarii expunând opiniile xenofobe și homofobe ale unor persoane cu funcții de conducere din UNATC.
 
Răspunsul instituțional a fost unul care amintește neplăcut de momente nedemocratice din istoria recentă. Comisia de Etică a UNATC a decis desfacerea disciplinară a contractului de muncă al lui Andrei Rus pentru lezarea imaginii publice a universității și a conducerii acesteia, o măsură unică în istoria Universității. Conducerea UNATC a refuzat dialogul, început prin apelul lui Andrei Rus la mecanismele democratice* de comunicare și sesizare a neregulilor în UNATC, la fel cum a refuzat confruntarea problemelor semnalate de contestatari și a ales să dea o lecție opozanților printr-o acțiune de forță, menită a intimida alte inițiative similare în rândul angajaților instituției. Sancțiunea care l-a vizat pe Andrei Rus pare mai degrabă o tentativă de a apăra o imagine de grup, cel de la conducerea instituției, iarnu imaginea instituției în sine.
 
Dezbaterea liberă de idei, inclusiv pe marginea problemelor unei instituții publice, reprezintă nu numai o condiție a unei societăți democratice și a bunei guvernări, dar este și o componentă esențială a spiritului academic.
 
ActiveWatch consideră abuzivă propunerea de demitere a lui Andrei Rus și solicită Comisiei de Etică să revină asupra deciziei, iar conducerii instituției – să nu-i dea curs. Considerăm că Andrei Rus a acționat ca un avertizor de integritate în întregul său demers de a expune practicile și opiniile exprimate de conducerea UNATC, dând dovadă de bună credință în întregul său demers. Legea avertizorului de integritate (legea 571/2004) protejează persoanele care sesizează încălcări ale legii, ale deontologiei profesionale sau ale principiilor bunei administrări în cadrul autorităților și instituțiilor publice.
 
Invocarea reglementărilor interne pentru sancționarea lui Rus intră în contradicție cu prevederile legii, care spune limpede căavertizorul nu este obligat să țină cont de procedurile instituționale în cazul în care se hotărăște să expună anumite fapte(“În cazul avertizării în interes public, nu se aplică normele deontologice sau profesionale de natură să împiedice avertizarea în interes public”). De asemenea, instituțiile au obligația de a-și alinia reglementările interne cu legea 571/2004, în cazul în care există contradicții între ele. 
 

ActiveWatch consideră că imaginea și credibilitatea UNATC sunt compromise de mentalitatea autoritaristă care a inspirat deciziile abuzive ale conducerii instituției, și nu de încercările legitime ale celor care au atras atenția asupra disfuncționalităților din UNATC, în dorința lor de a contribui la buna funcționare a acesteia, deci, implicit, la creșterea prestigiului. Ascunderea gunoiului sub preșul intereselor grup este ambalată drept preocupare pentru imaginea instituției, deși aceleași standarde sunt ignorate când vine vorba despre declarațiile rasiste sau homofobe ale acelorași persoane a căror imagine ar fi fost lezată de A. Rus. În plus, imaginea publică a unei instituții și a celor ce o conduc depinde, în primul rând, de buna funcționare a acesteia și de performanța actului administrativ. 
 
 
Mircea Toma,
Președinte ActiveWatch