Nicoara Cristian, trimis in judecata pentru delapidare

ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MEDGIDIA
DS.NR. 2330/P/2009

OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 5688

VERIFICAT PENTRU LEGALITATE ŞI TEMEINICIE
CF. ART. 264/3 C.PR.PEN
PRIM-PROCUROR
MARIUS CHIRILĂ

RECHIZITORIU
09.04.2010.

Procuror Niţã Teodor de la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Medgidia: - analizând actele şi lucrãrile efectuate în cauza cu nr. de mai sus, privind pe înv. Nicoarã Cristian, cercetat pentru delapidare,  în forma art. 215/1 c.penal:

EXPUN URMĂTOARELE

La data de 10.06.2009, prin intermediul S.N.U.A.U. 112, organele de poliţie din Cernavodã au fost încunoştiinţate despre faptul cã ar fi dispãrut din incinta Spitalului Orãşenesc Cernavodã un aparat medical numit laparoscop, fapt constatat de angajaţii unitãţii.
Pe baza sesizãrii astfel primite, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, lucrãtorii de poliţie s-au deplasat la locaţia menţionatã, unde au luat legãtura cu personalul  unitãţii sanitare, constatându-se astfel cã în magazia blocului operator al secţiei de chirurgie  , unde trebuia sã se afle de fapt, lipsea sus-amintitul aparat, aparent  sustras , potrivit sesizãrii primare -  de cãtre învinuit, cu puţin timp înainte de a fi fost demis din calitatea avutã , de manager spitalicesc, aşa cum se va explica în continuare.

Cercetãrile au evidenţiat starea de fapt ca fiind urmãtoarea:

În cursul anului 2005, Spitalul Cernavodã a intrat în posesia unui aparat medical – laparoscop, bun dobândit în urma unei licitaţii organizate de Bursa de Mãrfuri Bucureşti, prin intemediul unei unitãţi economice – CNE Invest SA Cernavodã, care l-a donat acestuia spre folosinţã medicalã , în interesul cert al cetãţenilor urbei.
Potrivit datelor probatorii, aparatul a fost instalat tehnic  în incinta spitalului  de cãtre societatea Tehno Electro Medical Company, întrucât era necesar pentru aceasta  asistenţã specializatã , iar procesul verbal de instalare şi punere în funcţiune întocmit cu  aceastã ocazie  a fost semnat de învinuit, în calitate de director general al unitãţii medicale şi nu ca beneficiar direct în mod personal al aparatului.
 Practic, cu aceastã ocazie, se certificã faptul cã aparatul era donat spitalului, care era, în mod real,  condus de învinuit, fapt  ce ce nu îl îndrituia în vreun fel sã dispunã altfel decât impuneau obligaţiile de serviciu de acest bun , adicã strict  în interesul bolnavilor pe care  îi trata.
Pentru a  fi utilizat în cadrul operaţiilor medicale de specialitate, aparatul era deplasat cu ajutorul unui troliu pe roţi, suport   pe care şi trebuia sã  stea permanent, între intervalele de utilizare, aparatul  fiind depozitat la magazia în discuţie de care am  fãcut vorbire anterior.
Magazia era asiguratã cu o uşã cu încuietoare, cheia fiind pãstratã la martora Marin Valentina, însã învinuitul a pãstrat în mod ilegal , la rândul sãu o a doua cheie, având astfel în fapt,  acces deplin la magazie, fãrã a putea fi practic supus vreunui control din partea nimãnui, dat fiind stilul acestuia ultraautoritar de conducere şi bineînţeles, calitatea sa de director general al unitãţii medicale.
Din analiza înscrisului intitulat “proces verbal de instalare şi punere în funcţiune” datat 24.11.2005, se observã cã într-adevãr, societatea Tehno Electro Medical Company , a instalat în cadrul spitalului din Cernavodã aparatul a cãrui denumire completã este de “modul cu unitate laparoscopicã şi imagisticã”, fiind consemnat un inventar de nu mai puţin  25 de subansamble componente  plus piesele subcomponente , primite în custodia spitalului  prin semnãtura învinuitului, ce a acţionat deci în calitatea sa de director general.
Conform regulilor intraspitaliceşti, care nu fac obiectul prezentei anchete penale,  aparatul astfel dobândit era folosit de medicul ortoped Marius Filip , ce opera cu ajutorul sãu  diferiţi pacienţi , ceea ce s-a întâmplat în repetate rânduri, iar pentru a fi utilizat de alţi medici, era necesarã o calificare specialã.

Faptul cã învinuitul afirmã cã ar fi avut-o, la rândul sãu, nu schimbã cu nimic problema în fondul sãu.
Nici o probã nu a vãdit de altfel cã învinuitul ar  avea competenţã şi autorizare exclusivã de a folosi acest bun, în parte sau in integrum, aşa cum a susţinut acesta ulterior în apãrare, deşi nici aceastã situaţie mpoteticã nu putea sã îl exonereze de rãspundere, pentru cã bunul era al spitalului şi nu al învinuitului……
Este însã de relevat faptul cã sus-menţionatul bun nu era prin el însuşi indivizibil, întrucât piese componente puteau fi scoase şi folosite pe cale separatã, situaţie de care a profitat învinuitul în interesul sãu propriu şi nu numai, astfel fiind posibilã luarea unor componente din acesta cu autoturismul personal al învinuitului, care a trecut de pazã fãrã a mai putea fi controlat, dupã cum am mai expus .
La o datã ce nu s-a putut stabili cu precizie, însã  nu cu mult timp înainte de a fi demis din funcţia deţinutã,   învinuitul a scos din spital o parte  importantã din acest aparat, de fapt cea mai funcţionalã medical,  profitând deci de  posesia ilegalã a  unei a doua chei de la magazia de depozitare a bunului şi de faptul cã nimeni din personalul de pazã nu ar fi îndrãznit sã îşi controleze directorul general în maşinã la ieşirea din spital.
Însã, aşa cum rezultã din declaraţia martorei Tudor Emilia -  din data de 10.06.2009, asistentã medicalã ortopedã la unitatea spitaliceascã din Cernavodã , în data de 05.06.2009 aceasta efectuase un control în magazia spitalului şi constatase  direct prezenţa bunului în fizic în locul unde trebuia sã se afle.
Aceasta înseamnã deci cã piesele constatate a fi lipsã în data audierii, urmarea sesizãrii poliţiei, nu au putut fi luate decât în acest interval dintre controlul din data de 05.06 şi 10.06.2009, pe rând sau uno ictu….
Aşa cum se va explica, infracţiunea reţinutã în sarcina învinuitului are un caracter continuu, ultimul act de executare fiind perceput ca fiind în data de 23.10.2009, când în sfârşit bunul a revenit în patrimoniul spitalului, aşa cum se cuvenea de drept.
Concret, este evident deci cã laparoscopul a fost folosit de învinuit , deşi acesta trebuia sã fie utilizat de spital, pentru pacienţii care aveau sau puteau avea  nevoie de el.
Actele de anchetã, dupã cum se vor analiza ulterior, au relevat cã autorul acestor acte ilicite de folosire fãrã drept în interes personal a bunului în discuţie  este învinuitul, ce face subiectul prezentului act de investire a  instanţei de judecatã.

Ca o precizare necesarã, s-a apreciat în sensul cã încadrarea juridicã corectã a faptelor învinuitului  nu putea fi cea de furt calificat ci de delapidare, din perspectiva laturii subiective a infracţiunii cercetate.
Astfel , este cert cã intenţia învinuitului, atunci când a luat bunul din posesia spitalului, evident pe nedrept, nu a fost niciodatã aceea de a şi-l însuşi ca atare în mod definitiv,  ci de a-l folosi în interes propriu şi într-o  manierã sui-generis, dupã cum se va expune în continuare.
La data de 10.12.2009, a fost dispusã începerea urmãririi penale împotriva învinuitului , prin actul procedural al rezoluţiei organului de urmãrire penalã , confirmatã ca atare  de procuror,  prin prisma art. 215/1 c.penal.

ANALIZA PROBATORIULUI CAUZEI

-declaraţia martorului Andrei Andrei, medic primar la spitalul în discuţie, atestã cã în data de 10.06.2009, în jurul orelor 13. h 30, a fost anunţat de o colegã despre dispariţia aparatului, fapt pentru care dupã verificãri minimale a anunţat poliţia.
Cu ocazia cercetãrii efectuate la locul faptei s-a constatat lipsa oricãror urme de efracţie, ceea ce a justificat ab initio  opinia cã numai învinuitul a putut lua bunul, dupã cum  s-a şi confirmat ulterior ca fiind adevãrat.

-declaraţia martorei Andrei Beatrice Ioana , medic ginecolog , confirmã relatãrile iniţiale ale primului martor, motiv pentru care nu va mai fi analizatã pe larg.

-declaraţia martorului Coca Gelu, managerul în funcţie al unitãţii pãgubite, atestã cã învinuitul i-a confirmat cu ocazia unei discuţii ,  situaţia privind laparoscopul, aşa cum am descris-o mai sus, precum şi imposibilitatea utilizãrii la momentul audierii martorului, a  aparatului în cauzã,  din cauza necesitãţii unei consultanţe de specialitate a firmei, pentru ca astfel aparatul sã poatã fi repus în parametri de lucru, din care a fost scos de faptele învinuitului.

-declaraţia martorei Dode Adela Nicoleta , aratã cã într-adevãr, aparatul medical în cauzã intrase în patrimoniul spitalului prin anul 2005, fiind luat în custodie de unitate  prin semnãtura învinuitului , iar dupã constatarea dispariţiei acestuia, bunul a fost restituit de învinuit prin intermediul unui mediator, sens în care au fost încheiate acte de predare/primire.

-declaraţia martorei Ionel Iulia, economist la spital,  confirmã demersurile acesteia în faţa învinuitului de a se trece ca atare bunul în inventarul public formal  al unitãţii, deşi era aşa  în fapt, fãrã a fi consemnat însã în  actele de evidenţã fireşti,  precum şi refuzul acestuia de a pune în practicã aceste obligaţii legale pe care le avea în calitatea deţinutã , dupã cum am explicat.

-declaraţia martorei Marin Valentina  este importantã în economia cauzei, întrucât confirmã cã la data constatãrii dispariţiei aparatului în litigiu, învinuitul i-a confirmat cã el l-a luat din magazia spitalului,  “pentru a-l împrumuta unei alte unitãţi sanitare”.
Mai mult, învinuitul i-a relatat  martorei cã nu înţelege sã dea explicaţii relative la dispariţia bunului, deşi recunoştea cã l-ar fi împrumutat “de facto” unei alte unitãţi medicale, fãrã a se întocmi însã evidenţe sau acte justificative,  potrivit cerinţelor legale.
Acest fapt este relevant pentru lãmurirea stãrii de fapt, dat fiind cã infracţiunea de delapidare incrimineazã şi modalitatea de “folosire a bunului în interesul altuia”, ceea ce justificã învinuirea adusã, fapta penalã fiind posibil a fi comisã  prin mai multe modalitãţi incriminante, aşa cum dispune legea în textul art. 215/1 c.penal.

-declaraţia martorei Dumitrescu Laura Iuliana este în continuarea celei anterioare,  extrem de relevantã cauzei.
Astfel, aratã martora cã a luat la cunoştinţã cã învinuitul chiar îi ceruse martorei Marin Valentina sã împacheteze laparoscopul pentru cã dorea sã îl ia cu titlu personal.
Mai aratã martora cã în ziua de 10.06.2009 , când s-a constatat lipsa aparatului medical,  a observat prezenţa la serviciu a martorilor Marin Valentina, precum şi a altor angajaţi, agitaţi din cauza situaţiei acestui aparat şi a intenţiilor cunoscute ale învinuitului de a-l lua din spital, angajaţi ce se aflau la lucru  în afara orelor de program, fapt ce  i-a trezit bãnuieli şi a determinat-o sã anunte conducerea spitalului relativ la posibila şi prezumata dispariţie a laparoscopului, a cãrui utilizare medicalã era asiguratã de medicul Filip Marius.

ANALIZA APĂRĂRILOR ÎNVINUITULUI

Acesta menţioneazã cã recunoaşte cã a luat elemente din aparat pentru a le împrumuta altor colegi medici sau altor spitale, printre care nominalizeazã Spitalul din Mangalia, ceea ce s-ar fi întâmplat în mai multe rânduri, conform depoziţiei date în prezenţa avocatului ales.
Recunoaşte deasemeni învinuitul , audiat în prezenţa avocatului, inclusiv cu ocazia prezentãrii la procuror a materialului de urmãrire penalã, cã împrumutase anterior demiterii sale din calitatea de manager, acest aparat,  unor terţi, fãrã alte  documente sau proceduri justificative, adicã  piese componente ale laparoscopului,  pentru a determina  astfel creşterea unor beneficii indirecte ale spitalului din Cernavodã, fãrã însã a proba aceste alegaţii în vreun fel.
Mai mult, aratã acesta  cã nu a putut restitui bunul imediat ce i s-a cerut aceasta  de noua conducere a spitalului, ci a fãcut-o  la cca 4 luni distanţã în timp, deoarece  a ” avut dureri de spate şi nu putea sã le transporte înapoi deţinãtorului de drept”.
Aceste apãrãri au în sine cuprinsã şi dovada întrunirii elementului constitutiv al intenţiei ilicite, deoarece se evidenţiazã acţiunea cu intenţie a învinuitului în raport cu bunul unitãţii pe care o conducea din perspectiva calitãţii de manager.
În respectul disp. art. 202 c.pr.pen, au fost verificate apãrãrile formulate, rezultatul vãdind un grad ridicat de nesinceritate al acestui învinuit .
Astfel, prin adresa cu nr. 6657/16.10.09, Spitalul din Mangalia infirmã a fi avut orice legãturã cu bunul în discuţie,  dupã cum se apãrase respectivul învinuit.
Nici un alt mijloc de probã nu  certificã în vreun fel ca apãrarea învinuitului sã se bazeze pe un suport real faptic,  deşi nu are importanţã persoana în interesul cãreia a fost folosit bunul, ci numai folosirea acestuia în mod ilicit, aşa cum este cert a fi starea de fapt în cauzã.
Nu sunt dubii din aceastã perspectivã legate deci de  folosirea aparatului de cãtre învinuit în interes propriu, fapt pentru care va fi ţinut  a rãspunde.

Consider însã necesare lãmuriri legate de încadrarea juridicã şi prin compararea cu definiţia din art. 213 c.penal.
În sus-amintitul text de lege penalã se incrimineazã fapta de a dispune pe nedrept de bunul altuia, ceea ce face la la o primã vedere sã existe identitate între acest text de lege şi starea de fapt din cauza de faţã.
Însã, învinuitul avea o calitate specialã , fiind la data sãvârşirii faptelor angajat cu contract de muncã în calitate de manager al Spitalului din Cernavodã.
Potrivit contractului aferent, învinuitul este ţinut  a rãspunde de daunele aduse spitalului pe de o parte, dar are şi obligaţia de a rãspunde de disciplina economico-financiarã a spitalului pe care îl conducea, ceea ce include de plano şi elementele de patrimoniu.
Fiind în mod evident salariat , deci funcţionar în sensul definit de art.147 alin 1 c.penal, este limpede cã aceastã calitate îl diferenţiazã din perspectiva responsabilizãrii penale în raport de fapta ce i se reţine în sarcinã.
Se observã diferenţa dintre fapta unui terţ de calitatea de funcţionar de a dispune de  bunul altuia deţinut cu orice titlu -pe nedrept – element de responsabilizare prin prisma art. 213 c.penal  şi cea reţinutã în sarcina învinuitului,  care , în calitate de subiect calificat – aşa cum este  cerut de textul legii, al infracţiunii cercetate, nu era nici detentor al bunului (deşi avea cheia de la magazia de depozitare -  fapt ilicit prin el însuşi) – element de responsabilizare prin prisma infracţiunii de delapidare.

Nu are importanţã din punctul de vedere al infracţiunii de delapidare , dacã învinuitul a folosit laparoscopul în interesul sãu sau pentru altul, ci doar faptul cã a fãcut-o, aşa cum este evident.
Sunt însã de observat  acte materiale succesive ale infracţiunii reţinute, în sensul cã uneori învinuitul a folosit, aşa cum declarã,  aparatul în cauzã,  în interesul unor terţi (alţii decât Spitalul din Mangalia) , dar şi în interes propriu, din moment ce l-a luat de la locul de depozitare şi deplasat în altã locaţie.
Faptul cã a încercat apoi în maniera inadecvatã reţinutã în cauzã de a restitui bunul,  nu are relevanţã decât prin prisma art. 62 c.pr.pen şi a art. 72 c.pr.pen.
Astfel, încercarea de a scãpa  de rãspundere prin folosirea inadecvatã a  unui mediator, dupã cum menţioneazã acesta,  este de neacceptat ca având consecinţe exoneratorii de rãspundere penalã, în primul rând pentru cã legea nu prevede ca acest tip de folosinţã al unui bun sã fie legitim pe de o parte, iar pe de alta trebuie luat în calcul şi un element de logicã  evidentã.
În concret, învinuitul menţioneazã cã demiterea sa din funcţia de manager ar fi avut la bazã “scopuri politice”, evident nedemonstrate în vreun fel nici la nivel de indicii şi dealtfel, oricum,  irelevante penal.
În acest context, luarea de cãtre învinuitul însuşî, a  aparatului,  în contrapartidã la demiterea sa,  apare ca o modalitate proprie de folosire a unui bun , sau poate ca o  traficare a acestuia, legea neimpunând pentru existenţa infracţiunii ca bunul-obiect material al delapidãrii sã fi fost folosit în relaţie directã cu funcţionalitatea sa.
Extrapolând, dacã laparoscopul a fost folosit ca “monedã de platã” a unor poliţie interprofesionale,  sau ca press – papier,  sau pentru intervenţii medicale fãcute probabil de alţi medici decât cei din spitalul din Cernavodã  sau Mangalia, aşa cum susţine învinuitul, cât timp a fost fãcutã fãrã drept şi în urma folosirii ilegitime a calitãţii deţinute, este certã încãlcarea legii în sensul sãvârşirii infracţiunii de delapidare .
 În vederea unei explicitãri corespunzãtoare a necesitãţii sesizãrii instanţei de judecatã şi al neîndeplinirii condiţiei de lipsã evidentã a gradului de pericol social al unei infracţiuni, apãrarea prezumtiv formulatã de învinuit, am în vedere urmãtoarele:
 -valoarea bunului este de cca 100.000 lei, din punct de vedere material, iar medical, cât timp poate salva viaţa unui om, este incomensurabilã.
 Ori, în pofida jurãmântului  medical, care îl obligã pe învinuit fie şi numai moral, dar nu numai, de a folosi capacitatea sa pe deplin în interesul oamenilor, acesta a procedat exact invers.
 Adicã, a lipsit membrii comunitãţii, preţ de mai multe luni, de un bun necesar tratamentului unor oameni,  în interesul  de a-şi achita poliţe personale sau de a-şi realiza interese profesionale ilicite , aşa cum se poate deduce din analiza logicã a faptelor comise şi a atitudinii abordate de acesta în însãşi anchetã.
 Mai mult, depozitarea bunului la un mediator, nu este fireascã,  logica acestui gest neputând fi alta decât aceea de evidenţiere a plãţii unor poliţie noii conduceri a spitalului, deşi, prin ea însãşi, chestiunea nu trebuia sã îi afecteze în vreun fel pe cetãţenii urbei – beneficiari ai prestaţiei medicale……
 Mediatorul nu putea acţiona în afara voinţei clientului, ceea ce nu îi dãdea acestuia dreptul sã deţinã bunul altfel decât în urma actului de voinţã al învinuitului, dupã cum s-a şi întâmplat . 
Concret, învinuitul avea posibilitatea, chiar şi în pofida durerii sale de spate , pentru care nu  a produs vreo probã, de a restitui bunul deîndatã ce i s-a solicitat aceasta, în cazul de faţã fiind de precizat astfel caracterul de infracţiune continuã a celei comise, folosinţa bunului nefiind un act  uno ictu , ci întins pe durata a mai mult de 4 luni de zile .
Pe de altã parte, nesinceritatea manifestatã de învinuit  în anchetã îl recomandã ca atare instanţei de judecatã, investite prin efectul prezentului rechizitoriu.
 
Cum învinuitul a sãvârşit faptele în calitatea de manager , apreciez cã în cauzã sunt întrunite condiţiile de luare a unor mãsuri de siguranţã.
 În art.111 c.penal se aratã cã scopul acestor mãsuri este de a se preîntâmpina sãvârşirea faptelor prevãzute de legea penalã.
 
Coroborând acest text legal cu art.115 c.penal, consider cã se  impune ca alãturat sancţiunii ce i se va aplica învinuitului, ca  urmare a sãvârşirii infracţiunii instrumentate în prezenta cauzã,  sã se dispunã şi în sensul luãrii faţã de acesta  a mãsurii de siguranţã a interdicţiei de exercitare   a funcţiilor de conducere administrativ/gestionare.
 Ca argument, apreciez cã prin maniera de comportament relevatã , învinuitul prezintã o stare de pericol pentru securitatea activitãţii de manegement/manageriat, fapt ce impune luarea mãsurii de siguranţã în mod corolar sancţiunii pentru fapta comisã însãşi.

ÎNCADRARE JURIDICĂ

Fapta învinuitului Nicoarã Cristian, comisã între 10.06.2009 – 23.10.2009,  de a-şi însuşi pentru  o perioadã de timp - definitã şi de a  folosi astfel  în interes propriu şi al unor terţi, aparatul medical “laparoscop”, în pofida obligaţiilor pe care le avea în calitate de funcţionar cu atribuţii de conducere al Spitalului Orãşenesc Cernavodã, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de:

DELAPIDARE – ART. 215/1 C.PENAL

ACŢIUNEA CIVILĂ

Partea vãtãmatã s-a contituit parte civilã cum suma de 100.000 lei. Urmeazã sã  susţinã şi probeze pretenţiile avute  în faţa judecãtorului.

ALTE DATE

În cauzã  nu au fost luate mãsuri de siguranţã  provizorii sau preventive. Învinuitul a fost cercetat în stare de libertate.
Acesta este infractor primar, are studii superioare medicale, este cãsãtorit.

Aşa fiind, în temeiul dat art. 262 pc.1 lit a c.pr.pen, art. 111-115 c.penal, art. 191 c.pr.pen:

DISPUN

1) Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecatã a inculpatului:

Nicoarã Cristian – ……………………………. , medic chirurg, pentru sãvârşirea, în condiţiile expuse, a infracţiunii de:

DELAPIDARE – ART. 215/1 C.PENAL

        2) Sesizarea instanţei de judecatã cu luarea faţã de inculpat a  mãsurii de siguranţã a  mãsurii de siguranţã a interdicţiei de exercitare   a funcţiilor de conducere administrativ/gestionare.

Cf. art. 264 c.pr.pen, dosarul se înainteazã Judecãtoriei Medgidia, unde se vor cita:
INCULPAT
Nicoarã Cristian - ……………………….

PARTE VĂTĂMATĂ/CIVILĂ
Spitalul Orãşenesc Cernavodã  - Cernavodã str. Gheorghe Doja nr. 1 A jud. Constanţa

MARTORI
Andrei Andrei – …………………..
Andrei Beatrice Ioana  - idem –
Coca Gelu  - ……………………….
Dinicã Aurora – ……………………
Dode Adela Nicoleta – ……………...
Ionel Iulia – …………………………
Marin Valentina – ………………….
Dumitrescu Laura Iuliana  - …………
Memet Beazit – ……………………..

Cheltuielile de judecatã în cuantum de 2000 lei sunt în sarcina inculpatului.

PROCUROR
Niţã Teodor