Întrebare cu solicitare de răspuns scris adresată Comisiei Europene

Semnatari: Adrian Severin, Victor Boştinaru, Glenis Willmott, Catherine Trautmann

Subiect: Deciziile instanţelor româneşti motivate de presiunea Comisiei Europene

Pe 27 ianuarie 2011, Tribunalul Argeş a emis decizia nr. 534/109/2011 prin care a dispus arestarea preventivă a domnului Constantin Nicolescu, Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş. În decizia menţionată mai sus, arestarea preventivă este de asemenea motivată de faptul că domnul Nicolescu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, argument ilustrat, printre altele, prin faptul că „faptele săvârşite de inculpat au o mare rezonanţă atât asupra opiniei publice cât şi asupra celor care ne monitorizează pe probleme de corupţie. [...] Dacă tocmai o persoană care este preşedinte al Consiliului Judeţean săvârşeşte astfel de fapte - rezultă cât de bine este privită ţara noastră pe plan extern". (Trebuie menţionat că în acest stadiu al procedurii, nu există dovezi şi nu este nevoie de dovezi că persoana acuzată a comis vreo infracţiune, aceasta beneficiind de prezumţia de nevinovăţie). În prezent, singura instituţie care monitorizează România privind corupţia este Comisia Europeană prin intermediul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Prin urmare, se pare că instanţele româneşti nu iau decizii în baza legii şi a informaţiilor obiective ale cazului, ci în baza influenţei exercitate de către organismele externe, în acest caz, Uniunea Europeană.

Astfel, această percepţie ar putea fi înţeleasă ca o presiune exercitată asupra justiţiei române de către instituţiile Uniunii Europene. Mai mult decât atât, subliniem faptul că acesta nu este singurul caz când asemenea argumente sunt invocate de către instanţele româneşti.

În acest context, ar putea Comisia Europeană să răspundă la următoarele întrebări:

- A pus Comisia Europeană presiune asupra României şi a cerut ca astfel de măsuri să fie luate? Este această presiune compatibilă cu statutul Comisiei Europene şi cu principiile de separare a puterilor şi de independenţă a justiţiei într-un stat?

- În cazul în care o astfel de compatibilitate nu există, atunci ce ar trebui să fie făcut ca publicul să nu mai perceapă Comisia Europeană ca exercitând presiune asupra instanţelor româneşti? Acceptă Comisia Europeană să fie citată (sau implicată), în mod explicit sau implicit, ca fiind responsabilă pentru o astfel de acţiune întreprinsă de autorităţile judiciare ale unui stat membru?

- Există o legătură între această percepţie şi modul în care Comisia Europeană a administrat Mecanismul de Cooperare şi Verificare?

- Consideră Comisia Europeană că arestarea preventivă motivată pe această bază este în conformitate cu dispoziţiile Articolului 6. din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale?