Declaraţie politică “Autostrada Bechtel, cea mai mare TEAPA din istoria Romaniei”

Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Stimaţi colegi,

De curând am ajuns la finalul unei file de legendă în istoria achiziţiilor publice din România.
Contractul încheiat cu firma americană de construcții Bechtel a ajuns la sfârșit. A durat nici mai mult, nici mai puțin de 10 ani. Normal ar fi fost, ca după acești 10 ani, de la semnarea fatidică a contractului de construcție a autostrăzii Transilvania, să vorbim despre faptul că România are deschisă o nouă arteră de transport către Europa. Ar fi fost de dorit ca după atât de mult timp, bani şi alte resurse importante investite, România să inaugureze o autostradă care să lege Braşovul de Câmpia de Vest.
Cum se prezintă situația azi, stimați colegi? În schimbul acestor eforturi susţinute de generaţii întregi de cetăţeni români, fără nici un fel de exagerare, România s-a ales cu un număr de 52,5 km de autostradă impracticabilă pentru că, nu este legată încă de sistemul nostru de transport şi se află într-o stare avansată de degradare. Toate guvernele României din 2003 şi până astăzi au persistat în greşeală şi au risipit resursele publice pe nimic. Astazi ne aflăm in situatia in care am ajuns să ne bucurăm că am „scăpat”  de americanii de la Bechtel, fără să ținem cont că am plătit peste 37 de milioane de euro, de bunăvoie și fără să primim nimic în schimbul acestor bani?
Situaţia în care am ajuns este ridicolă. Am reuşit să adâncim bine groapa pe care contractul Bechtel a făcut-o timp de 10 ani bugetului nostru. Este responsabilitatea tuturor celor care au avut putere de decizie in statul roman, indiferent de ideologie sau doctrină. Dar cine isi asuma acest fiasco total, aceasta mare TEAPA data romanilor, cu acordul tacit al autoritatilor statului?
Cifrele spun totul stimaţi colegi. După 10 ani, România este cu 1,25 miliarde de euro mai săracă. După 10 ani, din cei 415 km prevăzuţi în contract, România s-a ales cu doar 52,5 km construiţi dar, repet, impracticabili. Aritmetica este simplă: după 10 ani România a plătit o autostradă de lux cu fabuloasa sumă de 24 de milioane de euro pe kilometru. Este unul din cele mai mari preţuri din istoria mondială a construcţiilor de autostrăzi. Acestor costuri se adaugă costul efectiv al rezilierii, care este este mai mare de 200 de milioane de euro. Un miliard şi jumătate de euro stimaţi colegi, aceasta este paguba reală ce a rezultat în urma a 10 ani de guvernări … 
Cine plateste? Tot romanii?? Trebuie, în opinia mea, să spunem lucrurilor pe nume şi să nu lăsăm românii să uite: Cine a semnat acest contract? Cine a condus CNADNR şi cum au decurs lucrările cu 5 km construiţi pe an? Acestea sunt întrebările pe care românii trebuie să le pună de fiecare dată când au ocazia. Cine nu îşi cunoaşte istoria este condamnat să o repete, din acest motiv trebuie să nu uităm că România a pierdut un miliard şi jumătate de euro pe un contract păgubos.
Eu cred că soluţia cea mai bună nu este rezilierea contractului, chiar dacă asta a fost decizia guvernului USL. Cred că pentru banii pe care compania Bechtel i-a încasat de la statul Român era obligatorie finalizarea tronsoanelor 3C şi 3B între Borş şi Barcău. Restul tronsoanelor până la Braşov au fost reziliate încă din 2011, bineînţeles cu alţi bani pe care România i-a plătit pe nimic.
Acum vom pierde foarte mult timp pentru înlocuirea contractorului, vom pierde alţi bani pentru avansuri şi rezultatul nu se ştie dacă va fi unul bun sau rău. Îmi exprim speranţa în faţa dumneavoastră că, cel puţin de acum încolo, acest exemplu de „aşa nu” va preveni eventualele practici similare în domeniul achiziţiilor publice.
Pledez pentru utilizarea la maximum a fondurilor europene nerambursabile pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere. Trebuie să avem în vedere că, nici un leu din banii pe care i-am plătit pe Bechtel nu au provenit din accesarea fondurilor structurale. Dacă am utiliza eficient acest instrument financiar am rezolva două probleme dintr-o dată: am construi în sfârşit autostrăzi în România şi am creşte rata de absorbţie a FEN-urilor. Acești bani pot crea locuri de muncă, pot fi practic injectați în economia României.
Modernizarea legislației în domeniul achizițiilor publice și dezvoltarea parteneriatelor public-private pot fi alte soluții pe care guvernul le poate aborda pentru a încerca măcar să spele păcatele guvernărilor anterioare. Soluții există stimați colegi, important este să aibă cine să le ducă la bun sfârșit. Sper să nu mai așteptăm încă 10 ani și să schimbăm guverne până când să putem traversa Romania spre Europa, pe o autostradă construită la standarde de calitate și preț decente.


             Vă mulţumesc,

Deputat,
Mihai Tararache