Pavilionul naţional, un drept suveran vândut de USL

Pavilionul naţional maritim este un drept suveran al statului român. Aşa cum a scris şi presa, în august 2012, Autoritatea Navală Română a anunţat organizarea unei licitaţii pentru a găsi o firmă care să intermedieze înmatricularea navelor sub pavilion românesc. Anunţul oficial al licitaţiei a fost făcut de directorul general al ANR, Constantin Matei, care a renunţat subit la funcţie. În locul său a fost numit, pe 12 septembrie, juristul Eugen Olteanu, un apropiat al fostului secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Valentin Preda. În acceaşi zi, Olteanu a decis să semneze un contract de agenţie cu firma cipriotă Ilvana Holding Limited, prin care le acorda acestora drepturi depline asupra pavilionului românesc pentru o perioadă de 30 de ani. Dubios, contractul a fost trecut în categoria documentelor secrete. Afacerea pavilionului român are rădăcini care duc înspre persoane care nu au avut nici un fel de autoritate, ci doar influenţă politică, dar care au ajuns să negocieze un simbol al statului român, un drept suveran. Pe înţelesul tuturor, acordarea dreptului unei nave de a arbora tricolorul, ceea ce duce, automat, la responsabilizarea României pentru orice se întâmplă cu acea navă, fie că transportă ilegal arme sau droguri sau poluează. Gândiţi-vă, însă, ce s-ar întâmpla dacă o navă sub pavilion românesc ar transporta arme? Contractul prin care se cedează acordarea pavilionului maritim naţional poate avea efecte cu adevărat grave pentru România.

Prin semnarea acestui contract în toamna lui 2012, Eugen Olteanu s-a folosit de prerogativele funcţiei pe care o deţinea şi a încălcat în mod abuziv cadrul legal ce reglementează regimul juridic privind acordarea dreptului de arborare a pavilionului român, angrenând instituţia într-o răspundere contractuală şi o stare conflictuală fără precedent. Angajarea de către Eugen Olteanu a Autorităţii Navale Române într-un contract de agent exclusiv, în favoarea unei persoane juridice străine, nu are fundament legal în contextul legislaţiei în vigoare, care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiei, precum şi regimul juridic al navelor şi navigaţiei.
Nu vreau să privim numai partea negativă a lucrurilor însă, acel contract încheiat de Autoritatea Navală Română, sub semnătura fostului director Eugen Olteanu, care a parafat un contract de agent ilegal şi abuziv în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu conferite de funcţia de director general al ANR, contract prin care s-a subtituit prorogativelor statului român de a acorda „drepturi suverane”, precum dreptul de arborare, înregistrare, eliberare certificat naţionalitate, suspendare şi retragere a pavilionului român navelor şi a angrenat instituţia pe care o conducea într-un angajament pe un termen iniţial de 30 de ani, este în favoarea intereselor economice ale unei persoane juridice străine.
Mai mult decât atât, contractul conţine clauze care nu au suport legal, sunt abuzive şi în defavoarea statului român. De asemenea, acest contract diminuează importanţa acordării dreptului de arborare, înregistrare, eliberare certificat naţionalitate, suspendare şi retragere a pavilionului român navelor maritime şi transformă acest „drept suveran”, un prerogativ al statului român, într-un act de comerţ, în beneficiul economic al unei persoane juridice străine.

Ce s-a întâmplat de fapt? Pe scurt, toată povestea începe de pe vremea în care ANR-ul era condus de Constantin Matei, actual secretar de stat în cadrul MT. Însă, anumite persoane, care nu aveau legătură cu instituţia, au început să plănuiască acordarea acestui contract de cedare a pavilionului. Aflând probabil întreaga tărăşenie, Constantin Matei a demisionat subit de la conducerea ANR. Vă dau trei nume importante în toată această poveste: Eugen Olteanu, Stelian Cojocaru şi Dumitru Lupaşcu.
Totul s-a întâmplat în vara anului 2012. Atunci, ANR-ul şi-a arătat public dorinţa de a acorda contractul prin care o firmă să intermedieze pentru instituţie activitatea de înmatriculare a navelor. În perioada 10-12 septembrie se lucrează la contract, care se şi semnează, şi exact în acele zile demisionează şi Constantin Matei care, probabil, dându-şi seama ce se întâmplă, nu a vrut să fie părtaş la ilegalităţi. Fusese plecat în concediu, iar atribuţiile sale fuseseră preluate de Eugen Olteanu. Toate acestea s-au întâmplat sub ochii secretarului de stat de atunci, Valentin Răducu Preda care fusese numit la Ministerul Transporturilor în luna mai 2012. Mai mult decât atât, România nu avea legislaţie în acest sens. Adică s-a pus acoperişul fără să aibă fundament legal. Pe de altă parte, după ce a fost semnat acest contract, firma câştigătoare, RIFA, a şantajat ANR-ul cerând despăgubiri de peste 1 milion de euro pentru că nu puneau în aplicare clauzele contractuale. Am informaţii că s-a întocmit şi un raport juridic care atrăgea atenţia asupra problemelor contractului, însă acesta nu a fost luat în seamă.

După demisia lui Matei a fost numit la conducerea ANR Eugen Olteanu. La două zile după numirea acestuia a fost înregistrat contractul dintre ANR şi Ilvana Cipru. Mai mult, contractul a fost clasificat ca secret de serviciu de directorul general Olteanu, fără a respecta legislaţia prin care avea obligaţia de a informa SRI, organul care în conformitate cu legea este singurul abilitat în a administra, inventaria documentele clasificate. În aceeaşi zi cu semnarea contractului a fost eliberată adresa de atribuire, iar la două zile după a fost eliberată şi adresa de adjudecare. Chiar dacă contractul a fost în mod voit înregistrat cu data de 14.09.2012, numărul de înregistrare este anterior celui de înregistrare a avizului de adjudecare. De asemenea, numele societăţii câştigătoare, Quarterdeck Germania, nu este acelaşi cu cel din contract, Ilvana Cipru. Din informaţiile pe care le deţin, prin acest contract, sunt prejudiciate interesele statului român, deoarece obligă autoritatea să transfere orice subvenţii, scutiri de taxe sau sprijin financiar acordat la nivel naţional sau internaţional în vederea operării unui registru internaţional naval secundar către agent, în beneficiul exclusiv al firmei cipriote. De asemenea, contractul dă dreptul entităţii private să fixeze cuantumul tarifelor, să le colecteze şi să le reţină, ceea ce contravine legii, tarifele fiind fonduri publice care fac parte din bugetul consolidat al statului. Mai mult, în ziua semnării contractului, lui Eugen Olteanu i s-a prezentat un raport de legalitate asupra contractului. Cu toate că raportul prezenta clar imposibilitatea semnării contractului, deoarece nu avea baza legală, acest raport a fost ignorat de Olteanu, ceea ce demonstrează clar că a încălcat „cu ştiinţă” prevederile legii. Contractul, clasificat iniţial, a fost declarat confidenţial în 1013. dar de ce? Care este secretul? De ce se ascunde acest contract? Trebuie să mai ştiţi că firma care a câştigat contractul pentru pavilion, Romanian International Flag Administration este o societate cipriotă cu răspundere limitată, care si-a deschis o subsidiară în Germania, atribuindu-şi o denumire pompoasă cu scopul de a-şi da importanţă şi a induce subtil “autoritatea unei administraţii”. Aşadar, au fost cedate drepturi suverane ale statului român unei entităţi private cipriote, România fiind prima şi singura ţară din UE care a cedat drepturi suverane unui agent privat în exclusivitate, aşa cum se arată chiar pe site-ul RIFA. Mai mult decât atât, dacă aceste drepturi suverane ar fi fost considerate servicii, încheierea unui asemenea contract era de competenta Ministerului Transporturilor şi se putea realiza numai printr-o Hotărâre de Guvern, iar atribuirea printr-o procedură de achiziţie publică, stabilită prin lege. Si nu în ultimul rând, dacă prin absurd încheierea unui asemenea contract era de competenta ANR-ului, directorul general putea semna contractul numai în baza împuternicirii date de Consiliul de Conducere ANR, ceea ce în cazul acestui contract lipseşte cu desăvârşire.
Ajungând directorul ANR, Andrian Mihei a aflat despre toate aceste nereguli şi a atras atenţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie. De altfel, a şi vorbit public despre anumite aspecte ale acestei probleme.
Mai nou, se vorbeşte depre rezilierea contractului. O reziliere de ochii lumii, pe cale amiabilă, dar pentru care RIFA cere despăgubiri de peste 11 milioane de euro, sumă care va fi plătită din banii românilor. Însă, nimeni nu a fost pedepsit, Guvernul Ponta a tăcut mâlc, iar fostul ministru interimar al Transporturilor, însuşi Victor Ponta, nu a făcut nimic pentru a face dreptate.
Nu putem permite ca aceste nereguli să rămână nespuse, să rămână nepedepsite.