5 tragedii ale educației românești - 29.09.2014

1.     Educația a fost mereu cenușăreasa bugetului – pentru că nu s-a înțeles și asumat rolul formării aptitudinilor pentru dezvoltare. Ministrul Miclea a demisionat din acest motiv. Acum Ponta taie 16 milioane de lei de la educație și cultură, prin rectificare bugetară, și alimentează serviciile secrete, STS și primăriile PSD. Cele mai reduse fonduri europene în anii următori sunt alocate pentru sectorul educaţiei, cercetării şi dezvoltării: mai puţin de 8% din finanţarea totală disponibilă pentru perioada 2014-2020.

2.     Scandalul manualelor – pentru prima dată în 25 de ani copiii nu au avut manuale la clasa I și a II-a. Motiv serios de demisie pentru orice ministru într-o țară civilizată, dar nu și pentru domnul Pricopie.

3.     Ponta vede smartphone-uri în școală, eu văd lipsa hârtiei igienice. Nu se investește suficient în oameni și în școli. Când se investește risipa e mare. De pildă, microbuzele merg la primăriile PSD fără copii pe drumuri, cum e la Racșa, iar unde e nevoie cu adevărat de ele lipsesc, cum e la Bixad, căci e de altă culoare politică primăria, iar copiii merg kilometri buni pe jos. I-am semnalat problema personal ministrului. Și-a notat-o. Credeți că s-a întâmplat ceva? Gândul decidentului e, uneori, la marea sau mica ciupeală – igiena este o problemă în mult prea multe școli și universități; copiii învață de prea multe ori în școli mizerabile, mai ales în mediul rural; sute de școli funcționează în țară fără autorizații; căutați, totuși, hârtie igienică și în școli și universități din mediul urban și veți găsi mult prea rar.

4.     Securitatea copiilor noștri nu este garantată în școală – azi a mai murit un tânăr într-un accident favorizat de neglijența constructorilor și a administratorilor școlii; drogurile continuă să fie o problemă în școli, mai ales în mediul urban.

5.     Calitatea slabă a educației este strâns legată de statutul social și financiar al profesorilor, și din nou, de politizarea sistemului de învățământ până la asfixiere.

Avem nevoie de un dascăl și un bun manager public în fruntea țării care înțelege că România va arăta peste 5,10 sau 20 de ani exact așa cum arată azi educația. Klaus Iohannis ar putea fi dascălul și președintele care știe că din sărăcie ieșim doar prin educație și infrastructură. Restul vine de la sine dacă avem această bază solidă.

Dreapta românească unită cheamă la implicare tinerii și seniorii care nu vor să rămână captivi asistenței sociale, bunicii care vor o viață demnă pentru ei, copiii și nepoții lor, aici, acasă, pe toți cei care vor un Președinte-arbitru, educat, civilizat, echilibrat și corect, un Președinte care să ofere și să inspire respect.

Pe Klaus Iohannis l-am propus noi românilor la mitingul organizat de ACL sâmbătă în Piața Victoriei.