Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Astăzi se împlinesc 20 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu
Astăzi se împlinesc 20 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu
11 Nov, 2015 14:00
ZIUA de Constanta
1603
Marime text
1603
Marime text
”Cum l-am cunoscut pe Corneliu Coposu”
Comemorarea acestui simbol al luptei anticomuniste i-a adus in memorie un moment deosebit liderului țărănist Tudorel Chesoi, vicepreședintele PNȚCD.
”L-am cunoscut pe Corneliu Coposu. În două rânduri am avut ocazia să stau pe îndelete cu el de vorbă. Îmi aduc aminte de congresul din 25 – 27 septembrie 1991, când au venit minerii în București și de un moment care, spun eu, a marcat evoluția partidului. Când s-a anunțat candidatura lui Corneliu Coposu la președinția partidului, sala Teatrului Național era arhiplină. Oamenii au început să aplaude și să strige ”Coposu, Coposu”. Președintele de atunci al congresului, un veteran venit din Franța, a întrebat dacă dorim ca aclamațiile să fie luate în considerare ca vot pentru. Sala scanda încontinuu ”Coposu, Coposu”, iar aclamațiile au fost considerate vot pentru. La întrebarea ”Cine este împotrivă?” am ridicat mâna și sala a amuțit. S-a făcut liniște mormântală. Am strigat cu toată puterea: ”Nu sunt împotrivă, dar pentru demnitatea, onoarea și suferințele domnului Coposu doresc să fie ales prin vot secret”. În acel moment cineva m-a tras de haină și m-a întrebat speriat: ”Ce ai făcut, măi? Dacă nu iese?”. La alegeri candida și Ion Rațiu. Mi-a înghețat sângele în vene”, povestește Tudorel Chesoi. Un țărănist din Constanța, învățătorul Cojocaru, a cerut atunci chiar excluderea sa din Congres.
Intr-un gest pe care delegatii nu il anticipau insa, Coposu se adresează membrilor de partid și spune că este de acord cu propunerea. Cere o pauză pentru distribuirea buletinelor de vot.
În pauză, cei doi se întâlnesc față în față. ”Mi-a spus: ”Ai făcut ceea ce trebuia să faci. M-a luat de gât și a mers câtiva zeci de pași așa, prin Teatrul Național”, spune Tudorel Chesoi. Corneliu Coposu a declarat, chiar de la tribuna congresului, că nu ar fi fost de acord decât cu votul secret.Solicitarea învățătorului Cojocaru de excludere a lui Tudorel Chesoi a fost respinsă și, evident, așa cum a consemnat istoria, Corneliu Coposu a devenit președintele PNȚCD, cu o singură abținere.
Povestea nu se oprește însă aici. În scurta vreme, presa a remarcat modul cum s-au desfășurat alegerile în cadrul Frontului Salvării Naționale. Spre deosebire de Corneliu Coposu, care a fost ales prin vot secret, Iliescu a fost desemnat prin aclamații, scrie presa vremii.
Corneliu Coposu a fost liderul opoziției din România postcomunistă. S-a născut în Bobota, Sălaj, în 1914. A fost omul de încredere al liderului PNȚCD Iuliu Maniu.
Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ținut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" și pentru "crimă contra reformelor sociale". A fost condamnat la muncă silnică pe viață. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat. În cei peste 17 ani de detenție a fost mutat de la o închisoare la alta, dintr-un penitenciar într-altul (arestul Ministerului de Interne; închisoarea Malmaison, de pe Calea Plevnei, București; penitenciarul Pitești; penitenciarul Văcărești, din București; penitenciarul din Craiova; penitenciarul Jilava, de lîngă București; penitenciarul Bragadiru; Unitatea de muncă nr. 1 Cap Midia, de fapt Canalul Dunăre-Marea Neagră; lagărul de triere din Ghencea, București și muncă forțată la ferma Bragadiru; Unitatea Militară nr 4, Ocnele Mari; din nou, penitenciarul Văcărești; penitenciarul Poarta Albă, Constanța; penitenciarul Sighetul Marmației; penitenciarul Jilava; penitenciarul Râmnicu Sărat; penitenciarul Gherla; penitenciarul Aiud; din nou, penitenciarul Râmnicu Sărat).
A fost eliberat pe 9 iulie 1962 din penitenciarul Râmnicu Sărat, după care a fost trimis pentru încă 24 de luni în domiciliu obligatoriu în comuna Rubla, județul Brăila. După cum arată Zarojanu, biograful lui Coposu, ”în momentul arestării, Corneliu Coposu cîntărea 114 kg, iar la eliberare - 51”. De menționat faptul că în timp ce Corneliu Coposu era întemnițat, soția sa, Arlette Coposu, a fost închisă în mai multe penitenciare, iar după eliberare a murit de cancer diseminat, pe 27 decembrie 1965.
În aprilie 1964 a fost pus în libertate, după 17 ani de detenție. A fost angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții-Montaj București, atelierul de tâmplarie mecanică. După eliberarea din lunga detenție, Corneliu Coposu a fost invitat la o întrevedere cu liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe care îl cunoștea din perioada interbelică și care s-a scuzat ”pentru închisorile politice. <<N-am putut face nimic, pentru că rușii ne-au dirijat tot timpul. >> În compensație, îi propune să devină juristconsult al Consiliului de Stat, cu 4800 de lei pe lună (un inginer cîștiga cam 800 lei), cu condiția să semneze o declarație. Corneliu Coposu refuză, fără măcar să se uite pe declarație. De asemenea, Dej i-a propus reabilitarea sa și a lui Iuliu Maniu, la care a răspuns <<Maniu ar fi mai indicat să-i reabiliteze pe comuniști>>" . Între 1946 și 1989 Corneliu Coposu a fost permanent urmărit de către poliția politică comunistă, Securitatea, iar dosarul său de urmărire informativă are 38 de volume, circa 17.000-18.000 de file.
După 1989, a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. În această calitate, a fondat Convenția Democrată Română, al cărei prim președinte a fost.
În mai 1995 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție acordată de Republica Franceză cetățenilor străini.
Moartea sa, pe 11 noiembrie 1995, a generat un imens val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniți din întreaga țară.
Convenția Democrată, pe care a creat-o, câștigă alegerile generale din 1996, și pe fondul acestei emoții populare, iar Emil Constantinescu devine președintele României.
Tudorel Chesoi
Președinte PNȚCD Constanța
Comemorarea acestui simbol al luptei anticomuniste i-a adus in memorie un moment deosebit liderului țărănist Tudorel Chesoi, vicepreședintele PNȚCD.
”L-am cunoscut pe Corneliu Coposu. În două rânduri am avut ocazia să stau pe îndelete cu el de vorbă. Îmi aduc aminte de congresul din 25 – 27 septembrie 1991, când au venit minerii în București și de un moment care, spun eu, a marcat evoluția partidului. Când s-a anunțat candidatura lui Corneliu Coposu la președinția partidului, sala Teatrului Național era arhiplină. Oamenii au început să aplaude și să strige ”Coposu, Coposu”. Președintele de atunci al congresului, un veteran venit din Franța, a întrebat dacă dorim ca aclamațiile să fie luate în considerare ca vot pentru. Sala scanda încontinuu ”Coposu, Coposu”, iar aclamațiile au fost considerate vot pentru. La întrebarea ”Cine este împotrivă?” am ridicat mâna și sala a amuțit. S-a făcut liniște mormântală. Am strigat cu toată puterea: ”Nu sunt împotrivă, dar pentru demnitatea, onoarea și suferințele domnului Coposu doresc să fie ales prin vot secret”. În acel moment cineva m-a tras de haină și m-a întrebat speriat: ”Ce ai făcut, măi? Dacă nu iese?”. La alegeri candida și Ion Rațiu. Mi-a înghețat sângele în vene”, povestește Tudorel Chesoi. Un țărănist din Constanța, învățătorul Cojocaru, a cerut atunci chiar excluderea sa din Congres.
Intr-un gest pe care delegatii nu il anticipau insa, Coposu se adresează membrilor de partid și spune că este de acord cu propunerea. Cere o pauză pentru distribuirea buletinelor de vot.
În pauză, cei doi se întâlnesc față în față. ”Mi-a spus: ”Ai făcut ceea ce trebuia să faci. M-a luat de gât și a mers câtiva zeci de pași așa, prin Teatrul Național”, spune Tudorel Chesoi. Corneliu Coposu a declarat, chiar de la tribuna congresului, că nu ar fi fost de acord decât cu votul secret.Solicitarea învățătorului Cojocaru de excludere a lui Tudorel Chesoi a fost respinsă și, evident, așa cum a consemnat istoria, Corneliu Coposu a devenit președintele PNȚCD, cu o singură abținere.
Povestea nu se oprește însă aici. În scurta vreme, presa a remarcat modul cum s-au desfășurat alegerile în cadrul Frontului Salvării Naționale. Spre deosebire de Corneliu Coposu, care a fost ales prin vot secret, Iliescu a fost desemnat prin aclamații, scrie presa vremii.
Corneliu Coposu a fost liderul opoziției din România postcomunistă. S-a născut în Bobota, Sălaj, în 1914. A fost omul de încredere al liderului PNȚCD Iuliu Maniu.
Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ținut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" și pentru "crimă contra reformelor sociale". A fost condamnat la muncă silnică pe viață. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat. În cei peste 17 ani de detenție a fost mutat de la o închisoare la alta, dintr-un penitenciar într-altul (arestul Ministerului de Interne; închisoarea Malmaison, de pe Calea Plevnei, București; penitenciarul Pitești; penitenciarul Văcărești, din București; penitenciarul din Craiova; penitenciarul Jilava, de lîngă București; penitenciarul Bragadiru; Unitatea de muncă nr. 1 Cap Midia, de fapt Canalul Dunăre-Marea Neagră; lagărul de triere din Ghencea, București și muncă forțată la ferma Bragadiru; Unitatea Militară nr 4, Ocnele Mari; din nou, penitenciarul Văcărești; penitenciarul Poarta Albă, Constanța; penitenciarul Sighetul Marmației; penitenciarul Jilava; penitenciarul Râmnicu Sărat; penitenciarul Gherla; penitenciarul Aiud; din nou, penitenciarul Râmnicu Sărat).
A fost eliberat pe 9 iulie 1962 din penitenciarul Râmnicu Sărat, după care a fost trimis pentru încă 24 de luni în domiciliu obligatoriu în comuna Rubla, județul Brăila. După cum arată Zarojanu, biograful lui Coposu, ”în momentul arestării, Corneliu Coposu cîntărea 114 kg, iar la eliberare - 51”. De menționat faptul că în timp ce Corneliu Coposu era întemnițat, soția sa, Arlette Coposu, a fost închisă în mai multe penitenciare, iar după eliberare a murit de cancer diseminat, pe 27 decembrie 1965.
În aprilie 1964 a fost pus în libertate, după 17 ani de detenție. A fost angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții-Montaj București, atelierul de tâmplarie mecanică. După eliberarea din lunga detenție, Corneliu Coposu a fost invitat la o întrevedere cu liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe care îl cunoștea din perioada interbelică și care s-a scuzat ”pentru închisorile politice. <<N-am putut face nimic, pentru că rușii ne-au dirijat tot timpul. >> În compensație, îi propune să devină juristconsult al Consiliului de Stat, cu 4800 de lei pe lună (un inginer cîștiga cam 800 lei), cu condiția să semneze o declarație. Corneliu Coposu refuză, fără măcar să se uite pe declarație. De asemenea, Dej i-a propus reabilitarea sa și a lui Iuliu Maniu, la care a răspuns <<Maniu ar fi mai indicat să-i reabiliteze pe comuniști>>" . Între 1946 și 1989 Corneliu Coposu a fost permanent urmărit de către poliția politică comunistă, Securitatea, iar dosarul său de urmărire informativă are 38 de volume, circa 17.000-18.000 de file.
După 1989, a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. În această calitate, a fondat Convenția Democrată Română, al cărei prim președinte a fost.
În mai 1995 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție acordată de Republica Franceză cetățenilor străini.
Moartea sa, pe 11 noiembrie 1995, a generat un imens val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniți din întreaga țară.
Convenția Democrată, pe care a creat-o, câștigă alegerile generale din 1996, și pe fondul acestei emoții populare, iar Emil Constantinescu devine președintele României.
Tudorel Chesoi
Președinte PNȚCD Constanța
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
