Infrastructura de transport – cheia dezvoltării socio-economice a României
Infrastructura de transport – cheia dezvoltării socio-economice a României
10 Feb, 2016 12:33
ZIUA de Constanta
1202
Marime text
PNL consideră că infrastructura de transport este fundamentală pentru a asigura dezvoltarea unei societăți și economii competitive. Dezvoltarea infrastructurii din România este un obiectiv asumat de liberali, pentru că doar în acest fel România își poate atinge potențialul de creștere socio-economică și poate crea locuri de muncă durabile.
Din păcate, în prezent, infrastructura de transport din România prezintă un nivel redus de operaționalizare și siguranță în exploatare, comparativ cu sistemul european, în condițiile în care mai mult de jumătate din rețeaua rutieră se află într-o stare avansată de degradare, circa 40% din infrastructura feroviară este deteriorată, mare parte aflându-se deja în perioada scadentă pentru reparaţii majore, echipamentele și infrastructurile care deservesc transportul naval au un grad de uzură crescut, iar în domeniul aerian multe din dotări sunt depășite.
Mai mult, indolența guvernării anterioare și lipsa totală de responsabilitate a PSD au dus la stagnarea majorității proiectelor de modernizare a infrastructurii din România și la pierderea a miliarde de euro din fonduri europene. În lipsa unui management responsabil în domeniul transporturilor, infrastructura din România riscă să ajungă în pragul colapsului și să asiste la eșec după eșec. Nu este de mirare situația dezastruoasă din acest domeniu, care a culminat cu ratări pe bandă rulantă – bani europeni pieduți, o autostradă demolată, lucrări întârziate sau amânate.
În viziunea PNL, în acest context, este cu atât mai important să existe și să se respecte un cadru de reglementare adecvat, care să confere pe de o parte predictibilitate și pe de altă parte să asigure coerență și planificare corespunzătoare pe termen lung în materie de infrastructură de transport în România, atât în ceea ce privește prioritizarea proiectelor, alocarea de fonduri, cât și distribuţia investiţiilor și minimizarea decalajelor inter-regionale.
Este lesne de înțeles că Master Planul General de Transport s-a dorit a fi un astfel de document, însă, deși aparent Masterplanul pare să răspundă multor nevoi reale, în fapt există o serie de lipsuri care țin de adâncirea profundă a decalajelor inter-regionale sau de proporționaltiatea investițiilor, și care afectează la rândul lor stimularea ocupării forței de muncă, dezvoltarea unor sectoare economice precum turismul, agricultura sau diferite industrii - cum este cea a construcțiilor de mașini -, și existența unor servicii de sănatate, educaționale și sociale de calitate și accesibile.
PNL apreciază că încă rămân multiple probleme care nu sunt potrivit tratate, în special cele legate de dezvoltarea infrastructurii pe tipuri de transport, care să asigure o capacitate de transport optimă pentru marfă şi călători, protejarea şi dezvoltarea infrastructurii actuale, păstrarea calității mediului, rezolvarea problemelor din aglomerările urbane și eliminarea barierelor majore în domenii cheie.
PNL consideră că prioritizarea investiţiilor în domeniul transporturilor trebuie să se bazeze pe principiile solidarităţii teritoriale, accesibilităţii, evitării suprapunerilor şi reducerii aglomerării, al liberei circulaţii a mărfurilor şi a persoanelor, iar Master Planul General de Transport trebuie să urmărească cu preponderență respectarea acestora.
Mihai Lupu
Deputat PNL Constanţa
Din păcate, în prezent, infrastructura de transport din România prezintă un nivel redus de operaționalizare și siguranță în exploatare, comparativ cu sistemul european, în condițiile în care mai mult de jumătate din rețeaua rutieră se află într-o stare avansată de degradare, circa 40% din infrastructura feroviară este deteriorată, mare parte aflându-se deja în perioada scadentă pentru reparaţii majore, echipamentele și infrastructurile care deservesc transportul naval au un grad de uzură crescut, iar în domeniul aerian multe din dotări sunt depășite.
Mai mult, indolența guvernării anterioare și lipsa totală de responsabilitate a PSD au dus la stagnarea majorității proiectelor de modernizare a infrastructurii din România și la pierderea a miliarde de euro din fonduri europene. În lipsa unui management responsabil în domeniul transporturilor, infrastructura din România riscă să ajungă în pragul colapsului și să asiste la eșec după eșec. Nu este de mirare situația dezastruoasă din acest domeniu, care a culminat cu ratări pe bandă rulantă – bani europeni pieduți, o autostradă demolată, lucrări întârziate sau amânate.
În viziunea PNL, în acest context, este cu atât mai important să existe și să se respecte un cadru de reglementare adecvat, care să confere pe de o parte predictibilitate și pe de altă parte să asigure coerență și planificare corespunzătoare pe termen lung în materie de infrastructură de transport în România, atât în ceea ce privește prioritizarea proiectelor, alocarea de fonduri, cât și distribuţia investiţiilor și minimizarea decalajelor inter-regionale.
Este lesne de înțeles că Master Planul General de Transport s-a dorit a fi un astfel de document, însă, deși aparent Masterplanul pare să răspundă multor nevoi reale, în fapt există o serie de lipsuri care țin de adâncirea profundă a decalajelor inter-regionale sau de proporționaltiatea investițiilor, și care afectează la rândul lor stimularea ocupării forței de muncă, dezvoltarea unor sectoare economice precum turismul, agricultura sau diferite industrii - cum este cea a construcțiilor de mașini -, și existența unor servicii de sănatate, educaționale și sociale de calitate și accesibile.
PNL apreciază că încă rămân multiple probleme care nu sunt potrivit tratate, în special cele legate de dezvoltarea infrastructurii pe tipuri de transport, care să asigure o capacitate de transport optimă pentru marfă şi călători, protejarea şi dezvoltarea infrastructurii actuale, păstrarea calității mediului, rezolvarea problemelor din aglomerările urbane și eliminarea barierelor majore în domenii cheie.
PNL consideră că prioritizarea investiţiilor în domeniul transporturilor trebuie să se bazeze pe principiile solidarităţii teritoriale, accesibilităţii, evitării suprapunerilor şi reducerii aglomerării, al liberei circulaţii a mărfurilor şi a persoanelor, iar Master Planul General de Transport trebuie să urmărească cu preponderență respectarea acestora.
Mihai Lupu
Deputat PNL Constanţa
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii