Scrisoare deschisă domnului Voiculescu

Scrisoare deschisă
Domnului Dan Voiculescu

Înţeleg că ataşamentul şi implicarea dumneavoastră în promovarea nobilelor idealuri ale USL nu cunoaşte limite, însă ultimele acţiuni pe care oamenii plătiţi de dumneavoastră le-au intreprins sunt descalificante. De două săptămâni, subordonaţii dumneavoastră îmi hărţuiesc rudele, până şi pe cele mai îndepărtate, fapte pe care le calific drept degradante şi care depăşesc limita bunului simţ.

Când am intrat în politică, mi-am asumat personal toate riscurile aferente. Familia mea (mama, fratele, cumnata, copiii lor şi celelalte rude) a stat departe de viaţa publică, membrii familiei neavând funcţii publice şi servicii plătite de la stat. Prin urmare, membrii familiei mele nu au de ce să fie hărţuiţi de aşa-zişi jurnalişti.

Ştiu, domnule Felix, că vă este foarte greu să vă dezobişnuiţi de manevrele securistice pe care le-aţi utilizat cu atâta succes în afaceri şi politică, însă este trist că îi învăţaţi acelaşi lucru şi pe mai tinerii dumneavoastră subordonaţi.

Faptul că dumneavoastră aţi ales să vă turnaţi rudele de sânge la Securitate în timpul regimului comunist este reprobabil şi nu poate fi folosit ca exemplu de bună practică în relaţiile familiale.

Să loviţi în mine este una, dar să loviţi în membrii familiei mele doar pentru a încerca să mă discreditaţi demonstrează josnicia de care daţi dovadă.

Am observat că nu vă daţi în lături de la a minţi, a dezinforma, a truca, a manipula, însă provocarea directă a rudelor mele este ultima treaptă pe care o puteaţi parcurge înainte de a ne agresa fizic, pe mine şi pe membrii familiei mele.

Părinţii mei m-au crescut în spiritul unităţii şi grijii faţă de familie. Pentru mine, familia e un lucru sfânt şi aşa va rămâne, indiferent de presiunile pe care oameni lipsiţi de caracter şi imaginaţie le-ar exercita asupra noastră.

Vă cer imperativ să încetaţi urmărirea, intimidarea şi provocarea familiei mele. Este vorba de oameni obişnuiţi, cu reacţii normale, care nu au exerciţiul securistic al disimulării şi care nu îşi doresc altceva decât să trăiască în anonimat, departe de camerele de luat vederi.

Domnule Voiculescu, staţi departe de familia mea şi nu încercaţi, prin tehnici care v-au consacrat ca turnător, să continuaţi să distrugeţi vieţi şi destine.

Elena Udrea