Sunt convins de nevinovăţia lui Claudiu Crăciun

Astăzi, 31 octombrie, Claudiu Crăciun şi alte patru persoane au fost chemate la audieri, la secţia 10 de poliţie, şi puse sub învinuire în dosarul legat de incidentul în care a fost implicat Ministrul Culturii, Daniel Barbu, la Club A, pe data de 17 octombrie 2013. 

La momentul respectiv mi-am exprimat punctul de vedere pe care îl menţin şi astăzi că nu putem accepta actele de violenţă şi că este regretabil momentul în care geamul din spate al maşinii ministrului a fost spart. Trebuie să cultivăm dialogul şi exprimarea nonviolentă a opiniilor. În acelaşi timp, cei care protestează în stradă împotriva proiectului minier de la Roşia Montană şi a explorării/exploatării gazelor de şist sunt perfect îndreptăţiţi să o facă. Este responsabilitatea guvernului că s-a ajuns la o situaţie tensionată în societate cu privire la Roşia Montană şi gazele de şist întrucât nu a fost angajat un dialog cu cetăţenii, cu experţii şi cu organizaţiile neguvernamentale înaintea luării unor decizii.

Am remarcat din imaginile prezentate de presă că, în seara incidentului din 17 octombrie, protestatarii au făcut efortul vizibil de a evita degenerarea spre acte de violenţă. Se aude foarte clar pe înregistrări cum se strigă din rândurile lor îndemnul ca ministrul Daniel Barbu să nu fie atins şi ca nimeni să nu pună mâna pe domnia sa. Or, din ce se vede în înregistrările video nimeni nu l-a atins sau agresat fizic pe ministru. Acest lucru demonstrează că protestatarii nu şi-au dorit alunecarea spre un incident violent şi aveau clar conştiinţa asupra necesităţii de a acţiona nonviolent. Ei erau acolo pentru a-şi afirma protestul, în limitele libertăţii de exprimare, faţă de atitudinea ministrului în privinţa Roşiei Montane. Desigur, pentru ministrul Daniel Barbu, acela nu a fost un moment confortabil, dar trebuie să privim situaţia respectivă la proporţiile ei reale, fără a o exagera şi a căuta vinovăţii acolo unde ele nu există.

Claudiu Crăciun a fost astăzi acuzat de ultraj şi pus sub urmărire penală. Sunt convins că nu există probe care să îl incrimineze şi nu cred că el se face vinovat de acuzaţiile care i se aduc. Va trebui, desigur, elucidat momentul spargerii geamului maşinii ministrului, dar a face justiţie înseamnă a pedepsi pe baza probelor pe cei vinovaţi şi a-i exonera de responsabilităţi pe cei nevinovaţi. O eventuală încercare a autorităţilor, în acest caz şi în altele posibile, de intimidare a protestatarilor anti-Roşia Montană şi anti-gaze de şist, prin acţiuni de urmărire penală care nu se sprijină pe probe concludente, nu concordă cu statul de drept şi va produce, oricum, efectul invers celui scontat. Cetăţenii îşi vor apăra drepturile şi opiniile cu o şi mai hotărâtă dârzenie...

PS: Precizez faptul că îl cunosc pe Claudiu Crăciun de mult timp. Am colaborat foarte bine câţiva ani. La un moment dat drumurile noastre s-au despărţit, dar sunt de părere că şi el şi eu ne-am urmat vocaţia şi am făcut bine ce am făcut, fiecare pe calea lui, în acord cu conştiinţa proprie şi coerent cu valorile şi principiile exprimate de-a lungul vremii care, de altfel, sunt cam aceleasi în multe privinţe importante. Reacţia mea de acum nu are legătură cu faptul că îl cunosc pe Claudiu Crăciun, ci se bazează pe dorinţa de a apăra un punct de vedere pe care îl consider corect într-o situaţie de interes public în care există riscul producerii unui abuz. Am reacţionat şi voi mai reacţiona şi în alte momente asemănătoare...


http://www.partidulverde.ro/2013/10/31/sunt-convins-de-nevinovatia-lui-claudiu-craciun/