Primaria comunei Peștera - Scrisoare deschisă - 23 septembrie 2014

CĂTRE : Guvernul României
ATTN : D-lui Prim-ministru Victor-Viorel Ponta
 
Spre ştiinţă : Departamentului pentru Energie
  : D-lui Ministrul delegat pentru Energie Razvan-Eugen Nicolescu
 
SCRISOARE DESCHISĂ
 
Stimate domnule Prim-ministru Victor-Viorel Ponta,
 
Subsemnatul Valentin Vrabie, în calitate de primar independent al comunei Peştera, judeţul Constanţa, doresc să vă atrag atenţia pe această cale, asupra derapajelor, inconstanţelor şi incoerenţelor legislative existente în domeniul energiei eoliene, pe care dumneavoastră împreună cu miniştrii de resort le-aţi susţinut intens şi le-aţi încurajat. Aş dori să subliniez, domnule Prim-ministru, că resimt şi eu alaturi de ceilalţi colegi, indiferent de culoarea politică a acestora, lipsa unui sprijin real din partea Guvernului. În condiţiile în care de la puterea centrală nu ni s-a acordat nici atenţie şi nici mijloace financiare, comunele din Dobrogea au fost vitregite inclusiv de singurele oportunităţi avute pentru o dezvoltare durabilă: investiţiile în domeniul eolian.
Guvernul dumneavoastră a găsit o singură soluţie la problemele economice şi sociale ale comunelor dobrogene, acolo unde din anul 2007 industria eoliană începuse să se dezvolte: punerea pe fugă a investitorilor, care din păcate a generat intrarea în moarte clinică a întregului judeţ.
Referindu-mă strict la parcul eolian dezvoltat pe teritoriul comunei Peştera, de societatea SC Renovaţio Power SRL, cu 30 turbine eoliene şi o capacitate de 90 MW, beneficiile unei astfel de investiţii care înseamnă aproximativ 1.570.000 euro/MW instalat, adică circa 141 milioane euro se regăsesc în:
- veniturile directe provenite din: certificate de urbanism, autorizaţii de constructie, impozite şi taxe locale; aceste venituri evident că sunt utilizate pentru susţinerea diferitelor proiecte din sănătate, învăţământ, infrastructură locală şi multe altele atât de necesare într-o comunitate;
- crearea locurilor de muncă pe toată durata existenţei parcului eolian, forţa de muncă necesară pentru lucrări de drumuri, lucrări de construcţii, transporturi, pază, mentenanţă, etc;

- dezvoltarea infrastructurii rutiere în zona de implementare a proiectului; au fost modernizaţi peste 35 km de drumuri extravilane;
- creşterea productivităţii în domeniul agricol datorită dezvoltării infrastructurii rutiere;
- creşterea valorii terenurilor în zona vizată şi implicit
- CREŞTEREA NIVELULUI DE TRAI AL COMUNITĂŢII LOCALE.
În urma unui calcul simplu, pe care îl regăsiţi detaliat in Anexa I, însumând TVA-ul plătit pentru cantitatea de energie produsă, preţul total al certificatelor verzi, costurile totale pentru taxa de stâlp, impozitele pe profit şi pe salarii, se ajunge la un total de aproximativ 3.500.000 euro/an, bani care intră în bugetul de stat, în condiţiile în care statul nu a mişcat nici un deget şi nu a investit nimic pentru ca această capacitate de producţie să intre în funcţiune.
La nivelul comunei Peştera, din fondurile adunate în bugetul local ca urmare a dezvoltării acestui parc eolian am reuşit să realizăm numeroase investiţii necesare comunităţii locale: construcţia unei şcoli ultramoderne în care învaţă peste 350 de elevi, reabilitarea cabinetului medical din comună, reabilitarea a două biserici, construcţia unei geamii noi, piertuirea a 10 km de drumuri comunale, alimentarea cu apă a satului Ivrimezu Mic, reabilitarea sistemului de iluminat în toate satele, construcţia unui parc central cu locuri de joacă pentru recreere.
Având în vedere că societăţi precum SC Sabloal Energie Eoliană SRL sau SC Eolian Medgidia Peştera SRL, care erau în faze avansate de dezvoltare a unor capacităţi noi de producere a energiei eoliene şi-au amânat toate aceste investiţii, bugetul comunei noastre a fost vitregit de aproximativ 250 milioane euro, bani care ar fi necesari pentru continuarea tuturor proiectelor începute încă din primul meu mandat.
Din fericire pentru noi, zona Dobrogei îndeplineşte trei condiţii esenţiale pentru producţia eficientă de energie eoliană, pe care doar în Scoţia le mai regăsim: vântul constant, terenul plat şi densitatea scăzută a populaţiei. În pofida restricţionării sistemului de subvenţionare cu certificate verzi, încă există investiţii în stadiul de proiect în numeroase zone precum: Independența, Chirnogeni, Deleni, Ciocârlia, Târgușor, Hârşova, Medgidia, Dobromir sau Crucea. Cu o populaţie de circa 684.000 de locuitori, judeţul Constanţa a reuşit să atragă în ultimii ani investiţii în domeniul energetic de peste doua miliarde de euro. În cazul în care România şi-ar fi respectat angajamentele asumate în ceea ce priveşte schema ajutorului de stat, judeţul de la Marea Neagră s-ar fi bucurat cu siguranţă de un interes şi mai crescut al investitorilor din acest domeniu. Aceste investiţii ar fi depăşit astăzi 10 miliarde de euro la nivel de judeţ iar administraţiile publice locale ar fi căpătat independenţa financiară care le-ar fi permis o dezvoltare rapidă în acord cu nevoile locale. Chiar dacă încă mai trecem printr-o perioadă de criză, gura de oxigen provenită de la aceste investiţii ar fi salvatoare şi un întreg mecanism economic ar funcţiona din nou. O parte din aceşti bani ar circula în piaţă în diverse domenii precum transporturi, construcţii, intermedieri, pază, contractare forţă de muncă, etc. Mai mult, noi locuitorii judeţului am beneficia de modernizarea câtorva sute de kilometri de drumuri fără a fi implicat financiar în vreun fel bugetul Consiliului Judeţean.
În cuprinsul Programului de Guvernare existent şi pe site-ul instituţiei pe care dumneavoastră o reprezentaţi, se afirmă că: „în viziunea Guvernului României sectorul energetic trebuie să joace un rol esenţial în dezvoltarea economică şi socială a României. Politica energetică se axează pe dezvoltarea infrastructurii şi competitivitate şi constituie substanţa unui nou proiect economic naţional. De asemenea, Guvernul pune accent pe respectarea angajamentelor privind reformele structurale din sectorul energetic convenite cu creditorii internaționali.” Şi dumneavoastră personal aţi susţinut în nenumărate rânduri că printre obiectivele principale ale Guvernului se numără obţinerea independenţei energetice a României, atragerea şi stimularea investitorilor străini, protecţia consumatorilor de energie dar şi crearea unor noi locuri de muncă. Inclusiv în campania electorală pentru alegerile europarlamentare din anul 2012 alianţa USL prezenta România ca fiind un pol energetic regional şi promitea în capitolul dedicat acestui domeniu facilităţi şi beneficii pentru investitori, care doar câteva luni mai târziu au fost complet uitate. Promisiunea mincinoasă 43: „PROMOVĂM INVESTIŢIILE PENTRU CREŞTEREA CAPACITĂŢII DE PRODUCŢIE A ENERGIEI ELECTRICE necesare pentru securitatea energetică a ţării”, promisiunea mincinoasă 49: „PERFECŢIONĂM PIAŢA DE CERTIFICATE VERZI, în vederea atragerii capitalului privat în investiţiile din domeniul surselor regenerabile, promisiunea mincinoasă 56: „Implementăm SCHEME DE SUSŢINERE PENTRU PRODUCEREA ENERGIEI VERZI, prin accelerarea atragerii de fonduri europene”.

Din rațiuni profesionale am urmărit îndeaproape măsura în care Cabinetul dumneavoastră a acționat în vederea atingerii acestor strategii. Din nefericire, nu am identificat care au fost demersurile concrete întreprinse de către Guvernul României, în situația în care acestea chiar au existat. Realitatea demonstrează însă că prin măsuri legislative abuzive şi incoerente aţi sufocat mediul de afaceri din domeniul eolian iar stabilizarea cadrului legislativ, administrativ și fiscal dar şi respectarea de către autorități a pachetului de măsuri legislative adoptate nu mai reprezintă decât nişte deziderate. Guvernul Ponta se joacă de-a alba neagra cu schemele de ajutor de stat, lovind în final tot în buzunarul nostru, al cetăţenilor de rând. Toate aceste măsuri, aruncate de-a valma într-o legislaţie haotică, au zdruncinat serios industria noastră de producţie a energiei curate, care cel mai probabil va riposta şi în instanţă.
 
Astfel, prin modificări succesive ale Legii nr. 220/2008 privind stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie,- prin OUG 57/2013 şi HG 994/2013 - aţi modificat retroactiv şi brutal schema de susţinere a energiei regenerabile în România şi aţi stopat în acelaşi timp investiţiile în acest domeniu, probabil cu scopul de a proteja cu îndârjire NIMICUL care ne rămâne după retragerea investitorilor străini. Potrivit site-urilor de specialitate, după aplicarea prevederilor OUG 57/2013, producătorii de energie eoliană înregistrează costuri de peste 100 euro pe MWh, în timp ce veniturile lor ajung la 30 euro pe MWh.
Şi pentru că nu era suficient răul produs, în data de 17 martie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Aceasta dă încă o lovitură sectorului energiei eoliene stabilind printre altele şi cota de piaţă pentru certificatele verzi la nivelul de 11,1% din consumul final brut de energie electrică deşi în 2014, cota de certificate verzi ar fi trebui să crească la 15%, această măsură avantajând cel mai mult marii consumatori.
Pe scurt, noile reguli de tranzacţionare a energiei electrice au condus la blocarea unuia dintre puţinele sectoare ale economiei româneşti aflate în plină expansiune, efectele modificărilor legislative succesive începând să fie pe deplin resimţite. Multe companii internaţionale şi-au lichidat afacerile şi au decis retragerea definitivă de pe piaţa românească.
Aţi reuşit să aruncaţi în aer singurul sector al economiei care chiar funcţiona. Ar fi trebuit să luaţi în seamă faptul că singura industrie din România care este pe primul loc în lume din punctul de vedere al modernităţii este industria eoliană, pentru că toate echipamentele aduse sunt de ultimă generaţie. Pagubele produse prin neglijenţa Guvernului atât pentru administraţiile publice locale cât şi pentru bugetul de stat sunt de ordinul miliardelor de euro şi din păcate nu văd alte surse din care le-am putea acoperi. Toate acestea au condus spre cea mai neagră veste pentru România: economia a intrat în recesiune, după ce două trimestre consecutive (Trimestrul 1 si Trimestrul 2 din 2014) au înregistrat contracţie economică. 
Din păcate interesele obscure au dus războiul politic pe culmile înalte ale eolienelor, reuşind să pună gaz pe foc într-un domeniu în care oricum toţi actorii se războiesc între ei, de mai bine de un an de zile. Deşi producătorii de energie eoliană au solicitat Guvernului României să ia în considerare recomandările Comisiei Europene privind neretroactivitatea măsurilor introduse şi adoptarea acestor măsuri într-un mod transparent şi predictibil, care să dovedească angajamentul Guvernului față de investitori şi consumatori, demersurile acestora au rămas fără ecou. Inclusiv Comisia Europeană în cadrul “Ghidului pentru bune practici în domeniul energiei” atrage atenţia că “schimbările retroactive la schemele de suport vor scădea încrederea investitorului şi vor reduce investiţiile în acest sector”.
Însă marea miză este de fapt în strânsă legătură cu schema de ajutor de stat pentru marii consumatori industriali de energie, schemă care presupune reducerea cu pana la 85% a numărului de certificate verzi pe care aceştia erau obligaţi să le achiziţioneze. Marii consumatori de energie, precum ArcelorMittal şi Alro Slatina, au făcut de mai multă vreme presiuni pentru scutirea lor de la plata certificatelor verzi. Guvernul condus de dumneavoastră a cedat într-un final acestor presiuni şi s-a gândit să le acorde un astfel de ajutor de stat estimat la aproximativ 750 milioane de euro, astfel că de la 1 octombrie 2014, conform HG 495/2014 şi HG 620/2014 acesta va începe să-şi producă efectele pentru o perioadă de zece ani. În total, vor fi ajutaţi cam 300 de mari consumatori. Ceilalţi, milioane de consumatori casnici dar şi firmele mai mici, vor suporta, într-o formă sau alta, subvenţiile către cei mari. Nu-mi este clar însă cum va fi suportată această sumă: de la bugetul de stat sau prin distribuirea certificatelor verzi pe care ar fi trebuit sa le plătească marii consumatori către micii consumatori şi populaţie. Şi chiar nu pot înţelege de ce pentru marile investiţii in domeniul eolian care ar fi adus cu siguranţă beneficii certe şi vizibile nu se găsesc fonduri pentru subvenţionare însă pentru un grup restrâns de interese din domeniul industriei prelucrătoare se găsesc. De ce noi cetăţenii de rând trebuie să susţinem marii consumatori?!
În prag de alegeri prezidenţiale, generozitatea partidului de guvernământ vizează şi administraţiile publice loale. Astfel, sarabanda pomenilor electorale continuă cu taxa pe construcţii speciale. Aceasta ar putea fi redusă de la 1,5 la 1% şi toate veniturile încasate din acest impozit ar putea intra în bugetul autorităţilor publice locale. Dar abia din anul 2015! Nu aş vrea să văd însă cum după stingerea jarului electoral, calul alb al promisiunilor virtuale din campania electorală se va metamorfoza în aceiaşi mârţoagă care în prezent abia mai suflă.
 
Îmi exprim, încă o dată, consternarea faţă de politica energetică defectuoasă promovată atât de Guvernul dumneavoastră cât şi de fostul ministru al energiei domnul Constantin Niţă. Nu vreau să cred că am în faţă un Guvern care funcţionează şi care emite pe banda rulantă hotărâri şi ordonanţe la presiunea şi şantajul unor grupuri de interese. În acelaşi timp consider că pentru a avea un sistem energetic performant este nevoie de cel puțin două lucruri: o stabilitate a legislației și o finanțare corespunzătoare a acestuia. Modificările continue în legislaţie au devenit pentru Romania un impediment în calea investiţiilor străine din piaţa de energie regenerabilă.
 
În situația în care paragrafele citate anterior din Programul de Guvernare nu sunt simple perdele de fum şi Cabinetul dumneavoastră chiar înțelege că energia reprezintă sângele economiei, vă solicit imperativ intervenţia, pentru a defini mecanismele menite să asigure predictibilitatea legislaţiei fără de care politicile publice româneşti nu au cum să câştige încrederea mediului investiţional. Consider că revenirea la forma iniţială a legii 220/2008 în ceea ce priveşte schema de acordare a certificatelor verzi, predictibilitea legislativă dar şi dialogul corect ar putea avea drept rezultat atât recâştigarea încrederii investitorilor cât şi refacerea acestui sector extrem de important pentru economia României. Însă mai departe este nevoie de interesul și implicarea dumneavoastră pentru a se produce o schimbare.
 
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată acestei probleme atât de importante. Aştept cu interes răspunsul dumneavoastră!
 
Primar,
Valentin Vrabie