Comunicat de presă Cancerul de sân în sistemul medical autohton

În marea majoritate a țărilor europene există programe naționale de screening pentru cancerul de sân, în care mamografia efectuată la interval de maxim 2 ani joacă un rol foarte important.

În România, la nivel național,  nu există metode de screening activ promovate, iar cazurile de cancer de sân sunt descoperite de cele mai multe ori oportunistic. În nomenclatorul examinărilor medicale nu există termenul de “examen de depistare precoce a cancerului la femeie”, care teoretic ar presupune: un examen clinic amănunțit,  examinarea pielii, examen ginecologic, recoltare Papanicolau, tușeu rectal după 50 de ani, examinarea clinică a sânilor după 30 de ani și mamografie, eventual ultrasonografie de sân după 45 - 50 de ani. În marea majoritate a țărilor europene, investigarea sânilor este parte componentă a examenului ginecologic, însă din păcate în practica românească există prea puțini ginecologi care examinează sânii.

Aș dori să menționez că introducerea screeningului mamografic pentru depistarea precoce a cancerului de sân, deși a generat și generează controverse, a îmbunătățit dramatic mortaliatea specifică în cancerul de sân, știut fiind faptul că depistarea tumorilor maligne în stadii incipiente are un impact major în prognostic.

Lipsa unui program de screening reprezintă principala cauză a mortalității crescute în rândul pacientelor de cancer de sân. Pentru a remedia această situație tristă, ar trebui ca autoritățile să dezvolte și să implementeze programe ample, precum cel existent de mulți ani în România de depistare precoce a cancerului de col uterin care, deși există, nu se aplică eficient.

În România există o experiență bună în depistarea precoce a cancerului de col uterin deși programul nu a excelat prin consecvență. Se remarcă de asemenea lipsa de facto
a unui registru național oncologic dar și faptul că, deși este una dintre puținele țări cu institute oncologice, acestea nu sunt obligatoriu implicate în programe de profilaxie, depistare precoce și nici nu stabilesc standarde clinice. Când, sporadic, pentru una sau alta din formele de cancer există aceste standarde, nu sunt difuzate și implementate.

La nivelul acestor instituții lipsește comunicarea eficientă între diverșii specialiști  (chirurgi, oncologi, radiologi, radio-terapeuți, anatomopatologi, psiho-oncolog etc.) ceea ce prezintă o lipsă majoră în abordarea coerentă a acestor cazuri. Lipsa unei coordonări și a unor standarde de terapie reprezintă o cauză majoră pentru rezultate cel mult mediocre.

În restul Europei, la nivelul fiecărei instituții medicale care se ocupă de cancerul de sân, există așa numitele comisii oncologice (tumor board) în care diferiți specialiști stabilesc cea mai bună abordare, ținând cont de aspectele particulare ale fiecărui caz, pentru o acțiune terapeutică eficientă, concertată și standardizată, bazată pe evidențe medicale. În Germania, de exemplu, fiecare caz nou se discută săptămânal în acest “tumor board” în care sunt prezentate toate cazurile noi ale săptămânii în curs.


Una dintre procedurile esențiale după depistarea nodulilor la sân este puncția pre-operatorie, care este puțin practicată în România, unii medici diseminând în mod fals mitul conform căruia această procedură ar “împrăștia cancerul în sânge”, afirmație total lipsită de fundamente medicale. Puncția pre-operatorie este o intervenție minoră de prelevare de probe în vederea stabilirii diagnosticului pozitiv înaintea terapiei concrete. Până la examinarea anatomo-patologică a acestor probe medicul nu are voie, teoretic, să opereze sânul, pentru că așazisele tumori pot fi fibro-adenoame sau chisturi, care, de cele mai multe ori, nu necesită intervenție chirurgicală. Lipsa diagnosticului de certitudine înaintea operației, mitul că dacă faci mastectomie și operezi cât mai radical crește șansa femeii de a supraviețui este complet FALS.

În ciuda faptului că, la nivel național, statul a inițiat un program oncologic prin care, gratuit, pacientele sunt tratate cu medicamente corespunzătoare/identice cu cele din țările dezvoltate, ceea ce este lăudabil, de cele mai multe ori acestea nu sunt folosite eficient și la timp.

În Occident este o competiție între specialiștii care se ocupă de sân - în Anglia predomină chirurgii generaliști, în Germania predomină chirurgii ginecologi, pe când în SUA aceste cazuri sunt preluate de chirurgi oncologi. În general, în România, ginecologii încearcă să evite aceste cazuri - se referă cazurile chirurgilor din instituțiile oncologice, deși în majoritatea țărilor europene spegialiștii în ginecologie tratează cancerul de sân. Pe de altă parte, există și cazuri de tumori de sân îndrumate către endocrinolog, existând o credință generalizată falsă că senologia ar fi cumva o subspecialitate a endocrinologiei.

Date statistice:

La nivel mondial, tipurile de cancer cele mai comune sunt, în ordinea incidenței: cancerul de sân, stomac, de colon și col cervical.


Conform datelor emise de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru anul 2014, în România au murit de cancer 20.200 de femei, din care 17% de cancer de sân, 12,9% de cancer de colon, 10,4% cancer pulmonar, 10,1% cancer col uterin, 6,2% cancer de stomac, 43,2% - alte forme de cancer.

Conform statisticilor OMS, anul trecut au fost diagnosticate în țara noastră în rândul femeilor 8981 de cazuri de cancer de sân, 4496 de cazuri de cancer de colon, 4343 cu cancer de col uterin, 2327 cazuri de cancer pulmonar și 1850 de cazuri de cancer de ovare.

Aproximativ 8% din cancerele de sân au o componentă genetică, iar jumătate dintre acestea apar în contextul unui risc genetic crescut și pentru alte tumori - uter, colon, pancreas etc.. În rândul acestui grup de femei, screeningul trebuie să înceapă la vârsta de 30-35 de ani. Acest risc se poate identifica prin teste genetice.

Despre Dr. Iosif Niculescu:

Dr. Iosif Niculescu este medic chirurg ginecolog cu peste 30 de ani de experiență internațională în multiple ramuri ale specialității: tratamentul intensiv al pacientelor obstetricale în stare critică, uroginecologie, sonografie în obstetrică și ginecologie, sonografie de sân, operații endoscopice, endocrinologie ginecologică și reproducere umană.
Absolvent al facultății de medicină Carol Davilla, promoția 1982, obține specialitatea de obstetrică-ginecologie în cadrul Institutului de Ocrotire a Mamei și Copilului (Polizu) în 1991, după care emigrează în Africa de Sud, unde a practicat în mai multe spitale, printre care și spitalul regional Edendale, din Pietersmarietzburg, Natal. Aici ajunge până la poziția de șef de departament și pune bazele secției de terapie intensivă obstetricală, de care s-a ocupat personal și care era a doua astfel de unitate din țară. În ultimii trei ani petrecuți în Africa de Sud, Dr. Iosif Niculescu a activat în cadrul unui departament afiliat Facultății de Medicină din Durban, cu o importantă activitate științifică concretizată în publicarea câtorva articole în reviste de specialitate.
Începând cu anul 1999, Dr. Niculescu revine în Europa si practică în clinici și spitale din Germania, atât în sistemul public cât și în cel privat, urcând până la poziția de șef de secție. În perioada ianuarie 2009 – decembrie 2010 a fost director al spitalului de obstetrică și ginecologie Regina Maria din București. Rezultatele celor doi ani au fost peste așteptările echipei manageriale și ale acționarilor (de la 13 la 130 de nașteri pe lună), introducând concepte noi în atitudinea la naștere. Din 2011 îl găsim în propriul cabinet privat în sudul Germaniei, în parteneriat cu Dr. Ileana Maria Niculescu (soția). De la începutul anului 2014 s-a reîntors în România în colaborare cu Medicover, Mediplus, Polisano, Medsana și Sanador.




I