Precizări

COMUNICAT DE PRESĂ

Societatea Medicilor din Colectivităţile de Copii şi Tineri doreşte să facă următoarele precizări referitoare la declaraţiile Ministrului Sănătăţii, Dl. Eugen Nicolăescu, legate de faptul că în cabinetele medicale şcolare este suficientă activitatea de prevenţie desfaşurată de asistentele medicale, iar atribuţiile medicilor şcolari pot fi preluate de medicii de familie:

1. în România există o reţea de medicină şcolară funcţională la nivel naţional, în mediul urban, reţea în care sunt încadraţi medici foarte bine pregătiţi profesional, aceştia fiind în proporţie de 80% medici specialişti şi primari de medicină generală/ medicină de familie. Mulţi dintre ei sunt de formaţie pediatrică şi/sau competenţă de medicină şcolară.
2. activitatea personalului medico-sanitar din cabinetele medicale din unităţile de învăţământ nu se suprapune peste activitatea medicilor de familie, deoarece are acţiuni specifice atât în prevenţie (vaccinări, depistarea precoce a bolilor, supravegherea focarelor şi măsuri de urgenţă în cazul apariţiei de boli transmisibile în unităţile de învăţământ, educaţie pentru sănătate, supervizarea meniurilor din grădiniţe şi cantine şcolare şi universitare, asigurarea asistenţei medicale la competiţiile sportive şi la examenele naţionale de admitere în liceu şi bacalaureat), cât şi în curativ, (asigurarea primului-ajutor în urgenţe, consultaţii la cerere pentru elevii şi studenţii cu afecţiuni acute, supravegherea celor cu boli cronice), ceea ce realizează o decongestionare a sistemului medical de urgenţe.
3. cabinetele de medicină dentară din şcoli şi universităţi – prin medicii dentişti - sunt singurele care, în acest moment, asigură asistenţă stomatologică gratuită copiilor şi tinerilor

În acest context dorim să subliniem că medicul şi asistenta medicală din cabinetele medicale din unităţile de învăţământ formează o echipă, cu atribuţii bine stabilite legislativ, iar în România statutul asistentului medical nu permite desfăşurarea de activităţi medicale independente specifice medicinei şcolare, fără supravegherea medicului.
Convingerea noastră este că importanţa medicului şcolar în colectivităţile de copii şi tineri este incontestabilă, mai ales în condiţiile în care acestea se confruntă cu o patologie în creştere, cu comportamente cu risc pentru starea de sănătate, iar agresivitatea şi violenţa în şcoli nu mai sunt aspecte de neglijat.
Ne exprimăm în acelaşi timp speranţa că dialogul între Ministerul Sănătăţii, reprezentanţii medicilor şcolari şi Autorităţile administraţiei publice locale va oferi soluţii prin care medicii şcolari să-şi poată desfăşura în continuare activitatea, iar starea de sănătate a copiilor şi tinerilor să nu aibă de suferit.