Ţigara electronică o dovadă în plus a faptului că oamenii sunt foarte diferiţi

- Ţigara electronică vă redă speranţa că poate de această dată veţi reuşi să vă lăsaţi de fumat?

- Credeţi că ţigara electronică vă va ajuta să fumaţi mai puţin?

- Vă gândiţi că dacă fumaţi ţigara electronică în loc de ţigările obişnuite, vă protejaţi mai mult sănătatea?

- Ţigara electronică implică riscuri mai mici?

Dacă aţi răspuns cu "da" la unele dintre aceste întrebări, NU SUNTEŢI SINGURUL. Sunt foarte multe persoane care descoperă cu mult interes ţigara electronică şi sunt dornice să o folosească. Însă, acest lucru nu face decât să confirme dorinţa persoanelor dependente de fumat de a renunţa la dependenţa cronică prin modificarea comportamentului de a fuma.

În România, doar 23% dintre cei care au fumat vreodată afirmă că nu doresc să se lase de fumat în următoarele 6 luni, restul fie s-au lăsat deja fie doresc să se lase. Nu există însă o singură formulă pentru a renunţa la această dependenţă cronică deoarece ... oamenii sunt foarte diferiţi. Fumează din diferite motive şi au diferite motive pentru care vor să renunţe la fumat. De exemplu, multe persoane care fumează, deşi doresc să se lase, se tem de renunţarea la fumat: se gândesc că este prea dificil şi nu vor reuşi, că este deja prea târziu sau că au mai încercat şi nu au reuşit. Unele persoane se gândesc că ar fi bine măcar să reducă fumatul dacă nu pot renunța total.

În acest context, ŢIGARA ELECTRONICĂ apare ca o soluţie nouă, ca o formulă alternativă la ţigara „clasică". De aceea, interesul arătat ţigării electronice este direct proporţional cu gradul de conştientizare a faptului că fumatul aduce prejudicii: creşterea interesului pentru utilizarea ţigării electronice arată că oamenii conştientizează din ce în ce mai mult cât de periculos este fumatul şi că doresc să renunţe la fumat!

Din păcate, nu este o soluţie care să conducă la succes pe termen îndelungat. De ce? Pentru că, înlocuind ţigara obişnuită cu una electronică, din punct de vedere psihologic nu este absolut nici o diferenţă. Ca urmare, dependenţa psihologică, reprezentată de reflexul condiţionat şi de beneficiile percepute de fumător ca fiind oferite de gestul de a fuma, se va menţine intactă, fapt care va face imposibilă renunţarea la fumat.

Ce înseamnă dependenţa psihologică?

Oamenii descriu nevoia de a fuma în diferite moduri, care exemplifică atât mecanismul psihologic cât şi pe cel biologic. Cele mai frecvente modalităţi de a descrie nevoia de a fuma sunt: poftă, obişnuinţă, am nevoie să mă calmez, tic, automatism, devin nervos, e un drog. Din punct de vedere psihologic, dependenţa de tutun este un comportament observabil şi măsurabil, reprezentat prin fumat. Ca orice comportament, acesta se învaţă. Dezvoltarea dependenţei psihologice de tutun este un proces de învăţare, iar comportamentul de a fuma este rezultatul interacţiunilor repetate cu nicotina şi cu contexte relaţionate cu aportul de nicotină, urmate de o serie de beneficii (stare de bine, relaxare calm, etc).

Din punct de vedere psihologic, există două mecanisme care explică menţinerea fumatului şi dificultatea renunţării la fumat:

1. Mecanismul condiţionării clasice sau reflexul condiţionat: persoana care fumează simte nevoia de a fuma şi îşi aprinde o ţigară ca urmare a contactului cu un stimul. De exemplu, faptul că se uită la TV, faptul că: bea cafea, termină de mâncat, vorbeşte la telefon, completează rebus, lucrează la calculator, găteşte îi generează nevoia de a fuma. În aceste situaţii, nevoia de a fuma este psihologică şi este generată de asociarea repetată a respectivei activităţi sau context cu fumatul. Este suficient să apară respectivul stimul, ca persoana să simtă „pofta", „cheful" de a fuma.

Acest mecanism face dificilă renunţarea la fumat deoarece respectivele activităţi sau contexte descriu viaţa cotidiană a persoanei (vizite la prieteni, servirea cafelei, a mesei etc.). După renunţarea la fumat, persoana va continua viaţa ei obişnuită, în care multe situaţii vor declanşa nevoia de a fuma pe baza mecanismului condiţionării clasice.

2. Mecanismul condiţionării operante sau instrumentale este diferit de reflexul conditionat prin faptul că se centrează pe efectele pe care comportamentul le produce şi nu pe stimulii care apar înaintea comportamentului. Comportamentul de a fuma este o funcţie a efectelor sale. De fiecare dată când fumează, oamenii obţin beneficii imediate: plăcere, relaxare, calm, adică obţin foarte repede ceea ce îşi doresc, sau elimină plictiseala, starea de nelinişte, disconfortul din situaţiile de aşteptare, stări emoţionale neplăcute (furie, teamă etc.), stări pe care nu şi le doresc. Astfel, învaţă fumatul ca modalitate de autoreglare emoţională. Aceste beneficii apar imediat şi ajuta oamenii să perceapa fumatul ca o metodă prin care pot obţine astfel de efecte benefice.

Prin urmare, fumatul are o funcţie în viaţa persoanei, deoarece oamenii învaţă să îl utilizeze pentru a răspunde nevoilor lor (nevoia de confort emoţional, nevoia de relaxare, nevoia de a amâna anumite sarcini, nevoia de a se odihni, nevoia de a face o pauză etc.).

Este evident acum că, dacă ne gândim că folosim ţigara electronică în locul ţigării obişnuite, din punct de vedere psihologic, NU ESTE ABSOLUT NICI O DIFERENŢĂ, astfel că dependenţa psihologică - reflexul condiţionat şi funcţia comportamentului de a fuma - se va menţine intactă, fapt care va face imposibilă reducerea fumatului sau renunţarea la fumat.

CONCLUZII:

FUMATUL ESTE UN COMPORTAMENT CARE SE ÎNVAŢĂ:

1. Fumatul este răspunsul condiţionat la contexte, locuri, situaţii, momente, după asocieri repetate cu aportul de nicotină. Aceşti stimuli ramân în viaţa persoanei şi în momentul deciziei de renunţare la fumat;

2. Ulterior, simpla întâlnire cu contextul sau situaţia declanşează nevoia psihologică de a fuma în absenţa scăderii nivelului de nicotină din sânge (în absenţa nevoii biologice);

3. Ca orice alt comportament, fumatul are o funcţie şi se menţine datorită beneficiilor pe care le aduce (urmări pozitive - întărire pozitivă; evitarea unor urmări sau stări/situaţii negative - întărire negativă).

4. Tentaţia de a folosi ţigara electronică este foarte mare pentru că, pe termen scurt, oferă persoanei sentimentul de control asupra fumatului. Pe termen lung însă, dependenţa psihologică se menţine intactă neexistând nici o şansă ca probabilitatea renunţării la fumat să crească.

CARE SUNT EFECTELE PSIHOLOGICE ALE UTLIZĂRII ŢIGĂRII ELECTRONICE?

1. Imediat după folosirea ţigării electronice, creşte sentimentul de control asupra comportamentului de a fuma şi de confort personal că "în sfârşit fac ceva";

2. Este un sentiment pozitiv care încurajează continuarea utilizării ţigării electronice;

3. Deoarece mintea persoanei nu învată nimic nou şi dependenţa psihologică rămâne intacta, apar efectele nedorite pe termen lung:

 Persoana combină ţigara electronică cu fumatul ţigărilor obişnuite;

 Persoana revine la ţigările obişnuite;

 Persoana învaţă că nu merge "nimic" şi că nu se poate lasa de fumat; "am incercat de toate";

 Apare reacţia psihologică de "neajutorare învăţată". Ca urmare a mai multor încercări nereuşite, persoana se descurajează, consideră că nu va reuşi, trece foarte mult timp până la o nouă încercare, timp în care se reapucă de fumat.

SOLUŢII AUTENTICE DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC:

1. Renunţarea la fumat este facilitată de ruperea asocierii (a reflexului condiţionat) dintre fumat şi situaţiile, contextele momentele în care el a apărut ca răspuns condiţionat.

2. Deoarece are o funcţie pentru persoană, renunţarea la fumat trebuie însoţită de dezvoltarea sau învăţarea unor comportamente alternative echivalente, care să răspundă aceloraşi nevoi.

Pentru informaţii suplimentare, accesaţi pagina de web a programului, Tel Verde sau psihologii din cadrul programului:

www.stopfumat.eu

cont facebook: fumatul este o boală: http://www.facebook.com/stopfumat.eu?ref=ts

Tel Verde: 08008STOPFUMAT ( 0800878673) accesibil gratuit din Romtelecom

Psih. Bogdana BURSUC - Psiholog coordonator al programului Stop Fumat