Senatul Romaniei - Ioan Chelaru, 20.10.2010

Printr-un comunicat de presă dat publicităţii ieri, 19 octombrie 2010, Ministerul Justiţiei face cunoscut că a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii o scrisoare prin care îşi reiterează solicitarea de suspendare a „Programului pentru stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea activităţii în instanţe în anul 2010".

După lecturarea comunicatului, pot afirma cu tărie că Ministerul Justiţiei pare a avea ca singur obiectiv grăbirea actului de justiţiei şi nicidecum modul în care acesta este înfăptuit. Un fel de producţie pe bandă fără control al calităţii. În viziunea ministrului justiţiei, „durata procedurii judiciare reprezintă un indicator de măsurare a modului de funcţionare a justiţiei ca serviciu public". Este facil de observat, chiar şi pentru un ochi neavizat, că punctul de start al argumentării Ministerului Justiţiei este complet greşit.

Mai mult se susţine ca posibilă şi foarte probabilă varianta de lucru în care un judecător poate refuza intrarea în şedinţă odată cu atingerea unui număr maxim de puncte. Acest lucru este in mod clar ilegal, aşa cum reţine şi CSM-ul în comunicatul său de presa, dar mai ales lipsit de orice raţiune practică. În eventualitatea în care domnul ministru vede o soluţie in acest sens, ar fi bine să o expună.

Este inutil de menţionat o realitate evidentă, respectiv numărul în continuă creştere a dosarelor de la un an la altul. În consecinţă, problema nu trebuie atacată în acest fel de Ministerul Justiţiei, ci, acest organism trebuie să ia în considerare rezolvarea unor probleme acute precum lipsa sălilor de judecată în raport cu creşterea constantă a volumului de activitate, desfăşurarea activităţii în spaţii necorespunzătoare şi insalubre, netransferarea sumelor rezultate din taxele judiciare de timbru şi amenzile judiciare, subdimensionarea schemelor de personal, etc.

Orice reformă sănătoasă a sistemului judiciar trebuie sa plece de aici. Ministrul Justiţiei încearcă o raportare permanentă la Comisia Europeană şi la directivele acesteia. Însă nemenţinerea unui echilibru între elementele care duc la calitatea justiţiei şi anume volumul de activitate, resursele alocate şi durata soluţionării cauzelor reprezintă o capcană ce trebuie evitată.

Calitatea actului de justiţie este cea care contează şi nu cantitatea ei. În comunicatul Ministerului Justiţiei se specifică că acest Program duce la încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În acelaşi timp, domnul ministru ar trebui să ştie că statul nu poate fi făcut răspunzător dacă dovedeşte că a depus toate diligenţele pentru remedierea situaţiei, caz în care, din păcate, nu ne aflăm. Aceasta este realitatea cu care ne confruntăm şi ar fi bine să depăşim luarea unor masuri pe hârtie şi să mergem în instanţe, în judecătorii, în tribunale să observăm ceea ce este evident pentru orice om de bun simţ.

Domnului ministru ar trebui de asemenea să i se amintească că Premierul Boc, nu demult, a declarat că prioritatea justiţiei este ridicarea de urgenţă a Mecanismului de Cooperare şi Verificare păstrat de Uniunea Europeană pe justiţie, pentru ca România să poată deveni un membru cu drepturi depline în această construcţie europeană. Ori prin oprirea acestui Program şansele de îndeplinire a condiţiilor pentru ridicarea MCV scad simţitor.

Raportarea corectă trebuie să se facă la realitatea din instanţele româneşti, în care un judecător are şi 100 de dosare în şedinţă, din care probabil jumătate sunt la prima zi de înfăţişare, lucru care nu se datorează lipsei lui de competenţă ci este rezultatul managementului defectuos la nivelul ministerului de resort, care nu îi asigură resursele materiale şi logistice pentru a îşi putea îndeplini funcţia cu profesionalism, în condiţii de calitate şi cu respectarea cerinţei referitoare la durata rezonabilă a procedurii.

Partidul Social Democrat

Vicepreşedinte pe Justiţie

Senator Ioan Chelaru