Scrisoare deschisa

Nr.147 / 03.02.2010
SCRISOARE DESCHISĂ

Atestarea auditorilor publici interni din instituţiile publice - o formă mascată de constituire a unei asociaţii profesionale, organizată sub imaginea Ministerului Finanţelor Publice

În atenţia

- Domnului Emil Boc, Prim-Ministrul Guvernului României
- Domnului Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu, Ministrul Finanţelor Publice
- Domnului Andras Szakal, Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici

Prin prezenta dorim să vă aducem la cunoştinţă unele aspecte care în opinia noastră aduc mari prejudicii bunei desfaşurări a activităţii instituţiilor publice precum şi dumneavoastră ca persoane responsabile în înfăptuirea reformei administraţiei publice din România.
În cadrul Ministerului Finanţelor Publice s-a înfiinţat prin Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), organizată la nivel de direcţie generală aflată în subordinea directă a ministrului finanţelor publice.
În data de 11.01.2010,  pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice a fost publicat proiectul de modificare a Legii 672/2002 privind auditul public intern, prin care se propune introducerea unor modificări legislative.
În opinia Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici (SNFP), ca reprezentant al funcţionarilor ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul diferitelor compartimente de audit public intern în  instituţiile publice, acest proiect de act normativ, prin conţinutul său, aduce mari deservicii acestei activităţi şi încalcă în mod vădit prevederi ale statutului de funcţionar public.
Mai mult, considerăm că atât timp cât Guvernul şi întreaga societate românească fac mari eforturi pentru implementarea noii legi a salarizării unice, pentru plata pensiilor, a serviciilor sociale şi multor altor utilităţi, adoptarea unei astfel de legi în formula actuală, prevăzându-se angajarea,  din partea instituţiilor către anumite entităţi, a unor importante fonduri băneşti, într-o perioadă atât de vitregă  este total inoportună şi trebuie să dea de gândit tuturor celor ce-şi vor pune amprenta pe adoptarea acestui act normativ. De asemenea,  vicierea dialogului social în procesul adoptării acestei legi, modul defectuos în care se iau avizele de la entităţile care concură la elaborarea actului normativ, invocarea urgentării apariţiei acestuia, ne conduc la ideea că ceea ce se doreşte prin modificarea Legii 672/2002  nu este în folosul bunei desfăşurări a activităţii instituţionale.
Redăm în continuare câteva dintre aspectele care, în opinia noastră, trebuie dezbătute şi reanalizate cu maximă responsabilitate:

a) - Proiectul legislativ intenţionează să impună cooperarea pentru asigurarea funcţiei de audit intern, prin exercitarea în comun a funcţiei de audit public intern de către două sau mai multe entităţi publice locale, entităţile publice fiind puse în postura de a presta servicii de audit public intern. Această asociere, aşa cum este prevăzută în documentele invocate, nu se poate realiza decât pentru anumite proiecte comune (de exemplu: aducţiuni de apă curentă, gaze, etc.), şi nu pentru acţiuni de audit. În opinia noastră, aceste misiuni de audit ar trebui să fie constituite la nivel de Prefectură – ca instituţie reprezentantă a Guvernului în teritoriu, în acest fel activităţii de audit judeţene fiindu-i conferită o autoritate în faţa primăriilor.

b) - Referitor la conceptul de “cadru de competenţe”, subliniem faptul că iniţiatorul îşi atribuie competenţa exclusivă de a stabili nivelul minim de cunoştinţe, abilităţi şi valori profesionale pe care auditorii publici interni  trebuie să le deţină în exercitarea sarcinilor ce le revin,  atribuţie ce încalcă dreptul fiecărei entităţi publice de a-şi pune în practică politica de recrutare a personalului. Există riscul ca să se încerce legiferarea unor astfel de abuzuri şi pentru alte funcţii profesionale (de exemplu: controlor financiar, inspector fiscal, comisar, consilier juridic, etc.).

c) - Dreptul de a stabili domeniile de interes necesare dobândirii calităţii de auditor public intern  şi exercitării activităţii de audit public intern aparţine fiecărei entităţi publice,  prin raportare la natura entităţii şi specificul activităţilor desfăşurate. Acest cadru se concretizează prin condiţiile specifice, tematica şi bibliografia impuse de entitatea publică, conform anunţului privind organizarea concursului pentru ocuparea funcţiei publice de auditor.
  Recunoaşterea competenţelor profesionale dobândite de auditorul intern se doreşte a se realiza pe baza corespondenţei disciplinelor înscrise în foile matricole, de către instituţii autorizate care să certifice deţinerea cunoştinţelor, abilităţilor şi valorilor profesionale necesare unei persoane fizice pentru a planifica şi executa misiuni de audit intern în entităţile publice, iar pentru domeniile care nu se regăsesc în foile matricole auditorul intern fiind nevoit să urmeze, pe cheltuiala angajatorului (din fondurile entităţilor publice respective), programe suplimentare de pregătire profesională - în fapt, cursuri de masterat  . Această intenţie vine  în contradicţie cu faptul că, prin concursul susţinut de persoana care a dobândit calitatea de auditor în cadrul instituţiei publice, i-au fost deja testate cunoştinţele profesionale.

d) - Calitatea de auditor se dobândeşte, potrivit normelor specifice în materia auditului public intern raportate la cele de drept comun stabilite prin Legea privind Statutul funcţionarilor publici şi prin reglementările elaborate în aplicarea acestora, prin susţinerea şi promovarea unui concurs/examen, organizat de entitatea publică în acest sens.
Îndeplinirea condiţiilor privind competenţa unei persoane pentru a exercita activitatea de audit public intern este atestată odată cu verificarea cunoştinţelor, prin parcurgerea şi promovarea etapelor concursului/examenului susţinut pentru dobândirea calităţii de auditor. Numirea în funcţia publică de auditor reprezintă atestarea faptului că o persoană are competenţa, aptitudinile şi valorile profesionale necesare exercitării activităţii de audit public intern.
Raportul anual de evaluare a competenţelor profesionale conform Hotărârii Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, cu modificarile şi completările ulterioare, indică angajatorului nivelul de competenţă profesională al auditorilor publici interni.
 Apreciem că atestarea, ulterioară şi suplimentară, a auditorilor, realizată de către UCAAPI, ar constitui o acţiune ce ar aduce atingere unui drept câştigat la un moment dat în condiţiile legii.
 De fapt, atestarea auditorilor interni trebuie să reprezinte o componentă a sistemului de atestare a întregului personal de specialitate dintr-o instituţie publică, nejustificându-se organizarea unui sistem paralel de atestare a acestei categorii de personal.
Pe de altă parte, formarea profesională continuă a auditorilor publici interni ar trebui să se efectueze prin Şcoala de finanţe publice şi vamă, care ar trebui să fie abilitată în acest sens şi pentru personalul altor instituţii care desfăşoară activităţi în domeniul financiar - contabil. UCAAPI ar putea să contribuie, prin colaborare cu Şcoala de finanţe publice şi vamă, pentru definitivarea programelor, stabilirea periodicităţii acestora, precum şi prin participarea specialiştilor proprii la susţinerea cursurilor şi seminariilor. Din punct de vedere financiar, aceasta ar constitui o cale de diminuare a cheltuielilor pentru  formarea continuă în activitatea de audit public intern.

e) - Obligativitatea ca angajatorii să suporte contravaloarea pregătirii profesionale patronate de UCAAPI şi condiţionarea păstrării locului de muncă de îndeplinirea acestei pregătiri, în condiţiile în care nu există suficiente resurse financiare alocate pentru pregătirea profesională în alte domenii de activitate, considerate cu mult mai importante din punct de vedere al beneficiilor  sociale ale muncii prestate, reprezintă alte două elemente vulnerabile ale proiectului legislativ. Pe bună dreptate, ne putem întreba: ce se va întâmpla cu angajatul dacă instituţia nu va putea aloca aceşti bani pentru pregătirea profesională?

f) - În opinia noastră, instituirea avizului de practică excede cadrului legal stabilit prin Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarului public, republicată (2), în ceea ce priveşte procesul de recrutare şi de promovare a funcţionarilor publici. Pentru ca într-o asemenea instituţie să-şi găsească aplicabilitatea categoria profesională de auditor, ar trebui să se înscrie printre categoriile care beneficiază de un statut special.

g) - În expunerea de motive, iniţiatorul invocă aceste propuneri pe motiv că ne sunt cerute de standardele internaţionale de audit intern. De fapt, aceste standarde internaţionale de audit intern reprezintă doar un ghid facultativ de bune practici,  nefiind o normă  obligatorie impusă de Uniunea Europeană.

Un calcul simplu, ce poate naşte unele întrebări:
5 000 auditori x 4 000 ron (taxa de studii) = 20 000 000 ron ,
5 000 auditori x 500 ron (taxa de atestare) = 2 500 000 ron, 
bani care vor pleca din instituţii publice la diverse entităţi. În opinia noastră, aceste sume ar trebui să fie prevăzute in bugetele de cheltuieli ale şcolilor de profil din instituţii (de exemplu: Şcoala de finanţe publice şi vamă), pentru programele de formare profesională continuă.

h) – Textul proiectului de lege nu prevede modalitatea în care se pot efectua noile angajări de personal pentru auditorii publici interni, în condiţiile în care legea va intra în vigoare iar candidaţii nu au obţinut atestatul. În acest sens apar întrebări cum ar fi: Candidaţii la concurs vor trebui să prezinte atestatul la dosarul de concurs sau ei vor fi încadraţi pe alte funcţii, urmând ca după o perioadă de pregătire să obţină această atestare? Dacă la concurs trebuie să prezinte atestatul, presupunând că acest concurs se va desfăşura în perioada imediat următoare, cum se va desfăşura acest concurs având în vedere că entităţile abilitate prin lege pentru atestare au nevoie de o perioadă de timp pentru organizare? Auditorii financiari, membrii ai Camerei Auditorilor Financiari din România, care au susţinut examene şi au efectuat o perioadă de stagiu de trei ani, pot participa la examen pentru ocuparea postului de auditor public intern fără atestatul prevăzut de proiectul de lege? Chiar reprezintă o problemă de importanţă naţională atestarea auditorilor publici interni, în acest moment de criză economică? Şi întrebările ar putea continua...

Liviu Toader, prim-vicepreşedinte SNFP, lider sistem instituţional MFP