Legea lui Mazăre în gura lui Tramudana

Cel care poartă vorba de colo-colo în Primăria Constanţa, stimabilul Liviu Tramudana, funcţionează după mai multe legi. Asemenea unuia care nu ştie care-i este crezul, Tramudana al nostru crede când în legea-lege, când în legea şefului Mazăre, când într-o lege numai de el ştiută.

Că doar, na, ca un bun subaltern care se află, domnu' Liviu, fost ziarist, aşa cum se laudă, ştie să gâdile orgoliul şefului mai bine ca oricine. Iar acesta nu se sfiieşte să-l admonesteze folosind cuvinte nu tocmai ortodoxe, în cele mai ciudate împrejurări. În orice caz, putem admira loialitatea purtătorului de cuvânt. Liviu al nostru crede că tot ce spune şeful Radu este sfânt. Şi, în consecinţă, răspunde prompt: „Nu vă pot spune nimic! Trebuie să faceţi adresă pe 544. Aşa a spus primarul!". Am încercat să îi explicăm că un reportaj nu se face din date seci. Că actul jurnalistic, pe care se laudă că îl cunoaşte, se face pe teren, nicidecum citind un răspuns cu spicuiri din reguli făcute anapoda. Pentru că este modelul. Dacă vrei o informaţie, Liviu nu poate acţiona după propria-i vrere şi cere ca un roboţel setat să scoată pe guriţă aceleaşi fraze: o adresă oficială din partea ziarului. „Dar aşa a zis primarul". „Ce anume?", întreb eu. „Păi să se trimită adresă. Că aşa este legea privind accesul la informaţiile de interes public. O ştiu pe de rost". Domnul meu, pe lângă faptul că vă credeţi ziarist în condiţiile în care nici măcar comunicate de presă nu prea scrieţi, v-aş ruga să-l invitaţi pe şeful dumneavoastră să vă fie alături atunci când veţi lectura Legea 544 din 2001. Dacă nu, aşa cum v-am spus şi în timpul convorbirii telefonice, voi avea eu grijă ca Radu Mazăre să primească legea în mail, pentru că Internet există, cu siguranţă, şi în Brazilia. Dar până atunci, dragă domnule fost ziarist, cel care spuneţi că aţi scris de v-aţi rupt, numai că noi nu am reuşit să citim nimic, vă redau eu cel mai important pasaj din celebra Lege pentru care s-a luptat Mona Muscă.  Art. 21. - (1): „Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat". Acum spuneţi-mi dumneavoastră: ar trebui să fac o adresă pe Legea 544 pentru a vă cere sancţionarea? Sau ar trebui să înţelegem că şefu-i şef şi legea lui e mai bună decât aia adevărată? Aşa, deontologic vorbind. Că doar discutăm ca între ziarişti. Sau, pardon, numai voi sunteţi ziarişti... Liviu Tramudana, Radu Mazăre...