Interviul online cu coregraful Călin Hanţiu s-a terminat Tema a fost - „Dansul pe înţelesul tuturor. Dansul din vârful poantelor vs. Dansul din vârful sufletului"

Balerin şi coregraf cu o carieră impresionantă la Opera Română din Cluj. Fost director artistic al Companiei de Balet din cadrul Teatrului de Operă şi Balet „Oleg Danovski". Turnee în Germania şi Italia ca dansator, prim - dansator, asistent, coregraf şi profesor. Maestru de balet, fost politician. În urmă cu câţiva ani, Hanţiu afirma că se va preocupa în sprijinirea lumii artiştilor şi nu a tulburării ei. Visul coregrafului pe atunci om politic a fost transformarea Constanţei nu într-un oraş luxuriant, cu vegetaţie pe măsură şi dansuri din buric ci într-o urbe culturală de prim rang.

„Izgonit" din templul culturii, de oameni răi, vicioşi şi netalentaţi, Călin Hanţiu nu-şi părăseşte universul şi mai face o încercare. Vrea să scoată dansatori cu stofă din oameni normali, care nu şi-au pus niciodată poantele în picioare. Viitoarele vedete vor urma cursurile Centrului de teatru-dans contemporan, fondat de Calin Hanţiu în parteneriat cu Teatrul de Stat Constanţa. Vă invităm joi, 20 octombrie la Interviu Online, în direct pe: www.ziuadeconstanta.ro pentru o discuţie legată de pasiuni artistice şi dans ca formă de art terapie. Invitat, coregraful Călin Hanţiu.

Realizator: Lavinia Siclitaru

Aşteptăm întrebările dumneavoastră prin formularul de comentarii de la sfârşitul articolului sau la adresa interviu@ziuact.ro.

Nota redacţiei: Pentru a păstra coerenţa şi relevanţa discuţiei, nu vom valida comentariile care nu se referă la temele anunţate, care nu conţin întrebări sau care constau în atacuri la persoană.

Intrebarile redactiei:

1. Vă propun să ne întorcem în timp, la Cluj, în urmă cu mai bine de trei decenii. Atunci aţi debutat în lumea dansului. Ce vă mai amintiţi din acel moment?

C.H.: Am debutat in Giselle la Cluj si pentru ca tot “nu aveam caracter ca si acum si eram un om rau”, am fost propus chiar sefa baletului de atunci, regretata balerina Eva Maksai. Dirijorul din aceea perioada chiar a fost suprins de tehnica pe care deja o aveam si chiar imi spunea la repetitii: “Sunt curios Caline daca vei realiza, ceea ce am repetat”. 

2. Cind v-ati dorit sa imbratisati profesia de balerin?

C.H.: Niciodata. Mama a hotarat destinul meu artistic. Mi-a impus efectiv. A fost cooptata o matursa din Cluj care a usurat hotararea de a merge la balet inca din clasa a patra. Imi placea foarte mult sa dansez desi in aceea perioada eram chiar un bun vilonist. Tin minte ca profesorul de vioara se ruga de mama sa ma dea la Liceul de Muzica. Eu vroiam sa ma fac fotbalist, mai ales ca eram foarte talentat. Dar fiinf un copil ascultator si fara comentarii in fata parintilor asa mi-a fost harazit sa ajung balerin si nu regret. Imi pare rau de situatia actuala a baletului romanesc.

3. „Mandarinul, spunea Oleg Danovski , este artistul care nu poate muri fara a-si vedea implinita opera." ..... Cum a decurs întîlnirea cu Oleg Danovski?

C.H.: Ok. Stiam de dansul, nu l-am cunoscut personal pana cand am ajuns in Constanta si am fost adus mai mult de profesorul meu din liceu. L-am perceput ca un maestru de balet, dar a fost o intalnire normala. Am avut o colaborare chiar foarte buna cu dansul, ajutam foarte mult la ceea ce mi se cerea. Dansul a avut incredere in mine. Ca de exemplu, pentru tehnicitatea rolului Bufonul din Lacul Lebedelor, m-a trimis in sala de balet cu sotia dansului si apoi am intrat pe scena. Am colaborat foarte bine si cu sotia maestrului. Si spunea : bine Caline, hai mai departe. Dar nu stiu ce sa mai fac maestre! ii spuneam.. Si imi replica: Iesi afara si vezi ce o sa faci... Aceasta atitutine a unui maestru de balet inseamna foarte mult pentru balerin si coregraf in sensul care are siguranta deciziei de a avea incredere in artist.

4. Cum ati reusit sa urcati, treapta cu treapta, drumul catre artistul total, creator?

C.H.: Natural. A venit totul de la sine.

5. Perfectiunea in dans este, ca si in viata, greu de atins?

C.H.: Da. Pe langa valoare trebuie sa ai foarte mult noroc.

6. Fiecare spectacol este un debut. Cind v-ati considerat un rege al scenei?

C.H.: Nu pot sa spun ca m-am considerat un rege al scenei dar am avut euforia unei altfel de stari in doua spectacole: in Spartacus si  in Rapport, in coregrafia maestrei Brigitte Cullberg.

7. Dupa o bogata experienta de scena, v-ati dedicat coregrafiei...A fost o ruptură definitivă? Astăzi aţi mai dansa dacă ar exista această oportunitate?

C.H.: As mai dansa astazi daca nu as fi acceptat functia de director. Pentru ca aceasta functie mi-a distrus apetitul de a mai urca pe scena si de aceea m-am dedicat doar coregrafiei. 

8. Intr-un fel, dansul clasic, academic, te obliga la un schematism, la rigurozitate, pe cind dansul modern elibereaza spiritul dansatorului. Ce mutatii ati observat in baletul acestui mileniu?

C.H.: Nu sunt mutatii noi sunt teme preluate de la coregrafi care au fost mai destepti decat noi. In sensul in care ei au dezvoltat baletul neoclasic sau au descoperit dansul contemporan iar ceilalti au fost niste schimbatori de idei ale pasilor, regiei. Noutati radicale au adus Maurice Bejard, Mats Eck si altii pe care probabil publicul ii recunoaste. 

9. Deziluziile sint o componenta a carierei oricarui artist. Le-aţi trăit pe propria piele?

C.H.: Da. Au venit in primul rand din partea semenilor artisti si singura bucuria intotdeauna iti este data de catre spectatori, pentru ca ei sunt de multe ori obiectivi. Subiectivismul apare doar datorita ranchiunii sociale pe care am descoperit-o doar in ultimii ani. Inainte nu am resimtit-o asa de tare. Dar soarta m-a ajutat sa pot trece peste ele. 

10. Ce spectacol v-a marcat iremediabil?

C.H.: Din punct de vedere al interpretului -Spartacus. Din punct de vedere al coregrafiei -Biografii, pe care l-am realizat in 1997. A fost o miniatura coregrafica de jumatate de ora dar a fost momentul care mi-a certificat mie ca pot deveni coregraf.

11. Aţi dansat mult şi în străinătate. Nu v-a tentat o carieră şi la Moskova sau la Sankt Petersburg acolo unde s-au format cei mai mari balerini ai lumii?

C.H.: La Moskova nu se putea ajunge decat daca aveai un lobby extraordinar si trebuia sa fi un dansator de exceptie. Eu am fost un dansator foarte bun nu unul de exceptie.  As fi avut sansa in 1985 sa dansez la Moscova cand a fost acolo Baletul de la Bucuresti si Constanta au sustinut spectacolul Carmen dar a dansat Ion Tugiaru, desi Danovki m-a vrut pe mine. A fost o sansa, dar intr-un fel mi s-a parut normal sa danseze el, fiind mai consacrat decat mine in acea perioada. Pe mine nu m-a tentat niciodata Bucurestiul si probabil ca asta a fost o greseala. 

12. Anul trecut aţi primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. Ce înseamnă acest titlu pentru cariera dvs?

C.H.: Nu am fost contactat sa ridic acest ordin. Acest titlu este foarte curios in sensul ca mi se pare aiurea sa propuna teatrele. Normal ar fi ca cei de la Cultura sa se intereseze de valoarea fiecarui om si sa propuna. Dar cum Bucurestiul sta tot timpul pe fotolii acasa, tot provincia a trebuit sa se implice. E un titlul care ma onoreaza dar nu ma bucura pentru ca a generat discutii neprincipiale intre fosti colegi.

13. În urmă cu ceva ani pe când eraţi directorul Companiei de Balet "Oleg Danovski" spuneaţi că balerinii buni pleaca la show-uri pe vapoare din cauza situaţiei financiare precare. Astăzi care este statutul balerinului în România, la Constanţa?

C.H.: Nu cunosc statutul actual deoarece din 2008 de cand am plecat nu m-am mai implicat in relatiile cu teatrul tocmai ca sa nu se mai creeze divergente. Iar baletul din Romania a decazut tocmai datorita salariilor si statutului. E jalnic ca esti nevoit sa dansezi in temiri ce club ca sa poti supravietui. Problema balerinilor este creata de personalitatile care nu s-au adunat pentru a lua o atitudine. Sunt balerini care au facut o cariera frumoasa in strainatate. Potential uman exista dar parintii nu mai trimit copiii la balet din cauza greutatilor financiare, e vorba de multa munca si castigul foarte mic.

14. Ai zis că ai simţit nevoia să faci un inventar. La ce concluzii ai ajuns?

C.H.: Da sunt multumit de ceea ce am realizat, sigur ca probabil as fi putut realiza mai mult. 

15. Unde este loc pentru tinerii manageri culturali, în România? Cum asimilează România tinerii manageri culturali în posturi potrivite specializării lor?

C.H.: Nu poti sa faci un management cultural in teatre pentru ca situatia de supravietuire este foarte grea si daca nu ai linistea zilele urmatoare e foarte greu sa faci o disciplina adecvata in teatru, indiferent de tipologia artei de expresie. Idealul ar exista daca cineva ar avea o suma de bani de ordinul milioanelor de euro si le-ar investi intr-un teatru. Un management privat intr-un teatru de stat. Adica disciplina artistica si salarii decente asigurate pentru artisti. Si in strainatate sunt rarisime aceste donatii.
Problema spectacolelor la ora actuala in Constanta este ca nu exista posibilitatea angajarii unor solisti pentru a face diferenta, pentru o diversitate de personalitate artistica. 

16. Cum aţi descrie platforma dansului contemporan din România cuiva din afara ţării?

C.H.: Dansul contemporan in Romania s-a dezvoltat mai mult din pasiune. Dansul contemporan pentru un nivel performant trebuie sa aiba studiu clasic al binecunoscutei Martha Graham. Ceea ce la noi in Romania nu s-a perfectionat. La Bucuresti s-a incercat ceva..Ceea ce vedem noi in Romania este dans teatru. 

17. Ce şanse de dezvoltare profesională le oferă România tinerilor absolvenţi de dans, mai ales celor care nu vor să activeze în dansul clasic?

C.H.: Fiind foarte multe forme de dans se pot organiza trupe de stil care pot sa ajunga la un nivel performant si sa fie cerute. Din punct de vedere al dansului clasic este mai greu pentru ca are o rigoare, o disciplina, subtilitate artistica care daca nu este inteleasa de cate tineri( datorita vietii sociale actuale) este foarte greu sa-l practici la un nivel performant. 

18. Aţi fi pentru crearea unor studiouri de dans în instituţiile de teatru din România? Aţi amesteca dansul cu teatrul în crearea repertoriului unui teatru de stat?

C.H.: Da si m-am si apropiat cu ultimul meu proiect. Ca cei care fac parte din aceste studiouri sa devina performanti si sa poate fi invitati chiar in cadrul spectacolelor.

19. Aseară au debutat cursurile Centrului de dans contemporan pentru cei care vor să găsească alte modalităţi de a evada din cotidian decât privind la televizor sau mergând în cluburi. Câţi constănţeni au venit la cursuri?

Povestiţi-ne despre proiect....

C.H.: Aseara m-am intalnit primii cursanti, am lucrat timp de o ora si un sfert, vineri ne intalnim din nou. Au fost 8 persoane si deocamdata lucram luni-miercuri si vineri. Daca vor mai veni cursanti voi dezvolta mai mult programul. Fac aceste diferente de zile pentru ca pot aparea crampe musculare si nu vreau sa ajungem la astfel de situatii. Este nevoie de un antrenament, nu ne plimbam.
Proiectul are o simplitate in gandire, nu este ceva filozofic, telul meu este sa atrag persoanae care sa inteleaga scopul dansului si a expresivitatii teatrale si care sa se simte un cunoscator al artei, expresivitatii si a dansului. Dorinta mea este ca in cativa ani sa punem pe picioare chiar o companie de dans pentru a dezvolta relatii culturale cu artisti amatori din alte tari.

20. Ce este dansul pentru dumneavoastra?

C.H:  Este o normalitate, o stare de durere, de bucurie... o descatusare care te poate duce spre un optimism, o euforie personala si care te ajuta sa traiesti candoarea, dramatismul, ura, neputinta si bucuria de a atinge toate aceste stari.