Vindecarea slugii sutasului Lecţia unui păgân şi mustrarea celor care se fălesc şi se mulţumesc cu dreapta credinţă, fără o vieţuire serioasă în Duh

O paralelă între nerecunoaşterea de către evrei a lui Hristos - ei fiind fixaţi doar pe ideea că sunt poporul ales - şi nerecunoştinţa creştinilor faţă de Dumnezeu, care uită uşor binefacerile Sale şi ajung să cadă în păcate grele, chiar după cunoaşterea Sa.

Nerecunoştinţa duce la întunecare şi la necredinţă, până acolo încât nu-L mai recunoşti pe Hristos, cazi foarte rău, de sus.

De multe ori simţim că ne-a scos Dumnezeu dintr-o încercare, boală, tulburare, patimă, foarte grea, iar după ce scăpăm, uităm să-i mulţumim lui Dumnezeu prin... viaţa întreagă pe care o ducem, nu doar printr-o rugăciune!

Ispita neseriozităţii şi delăsării în problemele de credinţă.

Două momente din istoria noastră, două daruri făcute poporului român de Dumnezeu, pentru care nu am ştiut să-I fim recunoscători, iar darurile au fost pierdute.

E foarte uşor să dăm vina pe alţii, pe comploturi, dar dacă este să judecăm duhovniceşte, trebuie să dăm vina pe noi înşine, în primul rând.

Nu ştim să fim constanţi în credinţa noastră. Dacă credem că putem muri oricând, mulţumirea noastră faţă de Dumnezeu ar trebui să fie continuă.

Apare o mulţumire de sine a ortodocşilor, pentru că suntem în dreapta credinţă. Aşa este, Hristos a întemeiat o singură Biserică, aici, în Ortodoxie este Adevărul, restul confesiunilor doar au furat numele de Biserică. Dar există tendinţa de a ne multumi cu aceasta şi de a-i dispreţui şi a-i privi de sus pe alţii, şi, prin aceasta, să ne împietrim.

Au loc convertiri la dreapta credinţă de pe alte meridiane ale lumii şi aceştia sunt mai vii şi mai hotărâţi în credinţă decât noi.

Şi în zilele noastre se repetă şi se aplică cele referitoare la poporul ales de atunci, pentru noul popor ales, cel ortodox: "Fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară".

www.razbointrucuvant.ro