Liderul de opinie Ceasloave ponosite şi… înghesuite

Mii de volume de specialitate se înghesuie într-un spaţiu neîncăpător la biblioteca Casei Corpului Didactic (CCD) din Constanţa. Multe dintre ele sunt atât de vechi şi deteriorate, încât trebuie casate. Din păcate, nu vor putea fi înlocuite cu ediţii noi şi asta din cauza crizei financiare. „De când ne zbatem cu această criză, noi nu am mai putut achiziţiona nicio carte nouă. În plus, chiar dacă am putea să cumpărăm, nu am avea spaţiu să le depozităm. Avem nevoie de cărţi - spre exemplu, titluri de psiho-pedagogie - pentru că ne lipsesc foarte multe, iar mare parte dintre cele pe care le deţinem sunt uzate moral, nu mai conţin informaţii de actualitate. Până la urmă, o carte înseamnă istorie", a declarat bibliotecarul CCD, Mariana Drăghici. Pe lângă uzura morală, cărţile s-au deteriorat şi fizic. Coperţile se destramă, sunt pline de praf, iar hârtia este „bolnavă". „Ne expunem şi noi, zilnic, riscului de a ne îmbolnăvi din cauza acestor cărţi prăfuite", a mai precizat Mariana Drăghici. Casa Corpului Didactic a avut un sediu perfect cu o bibliotecă imensă, dar asta se întâmpla în 1972. Acum, în locul ei funcţionează Casa Căsătoriilor. „În 1986, din ordinul Elenei Ceauşescu, CCD-urile s-au desfiinţat şi s-au reînfiinţat după Revoluţie, dar nu am mai putut să ne recuperăm vechiul sediu. De atunci şi până acum am mai schimbat câteva sedii. Aici funcţionăm din august 2004. Când ne-am mutat aici, am depozitat cărţile la subsol până s-a amenajat biblioteca. Din păcate, în urma unei ploi torenţiale, subsolul s-a inundat şi am pierdut foarte multe volume", a povestit bibliotecara CCD Constanţa. Singura carte salvată de la inundaţii a fost „Etymologicum magnum Romaniae" - Dicţionarul limbii istorice şi poporane a românilor, semnată de Bogdan Petricencu Haşdeu, cu care biblioteca se mândreşte. Este cea mai veche carte din impresionanta colecţie - volumul „Princeps", datând din 1887. Tot aici găsim şi ediţia „Princeps" din 1941 a „Istoriei literaturii române de la origini până în prezent", a lui George Călinescu şi „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea", a căpitanului M.D. Ionescu, volum din 1904. Nici situaţia bibliotecilor şcolare nu este mult prea bună deşi, din 2002, elevii au la dispoziţie un alt tip de bibliotecă unde au acces la informaţii pe suport de hârtie, dar şi electronic. „Vorbim despre biblioteca şcolară în cazul acelor structuri care au şi bibliotecar angajat. Celelalte sunt doar rafturi de cărţi, pe care le are orice şcoală. Problema este că şi aici s-au făcut restructurări, iar unele şcoli au fost comasate şi, automat, personalul s-a redus. În prezent, posturile rămase libere sunt blocate. În tot judeţul avem puţin peste 70 de bibliotecari cu şcoală de specialitate", a adăugat Mariana Drăghici. Deşi numărul de volume ce revine fiecărui elev este relativ mulţumitor - 18 volume per capita - fondul de carte este învechit şi necorespunzător în ceea ce priveşte conţinutul. Nici măcar 20% din volumele care intră în patrimoniul bibliotecilor şcolare nu sunt noi, marea lor majoritate provenind din donaţii care, de regula, reprezintă cărţi vechi. Pentru că fondul de carte trebuie reînnoit de către consiliile locale, primăriile de la ţară nici măcar nu-şi permit să se gândească la faptul că ar putea dota bibliotecile şcolare cu volume noi, cu informaţii aduse la zi.

www.lideruldeopinie.ro