Ce s-a ales din „echipa de aur" a Farului de acum 45 de ani Amintiri cu Dumitru Antonescu despre fotbal şi fotbaliştii constănţeni (Galerie foto)

Şapte dintre acei „viteji" ai clubului alb-albastru au trecut în nefiinţă, doi sunt antrenori la Constanţa, iar unul patronează un hotel la Mangalia.

Cele mai bune clasări ale clubului constănţean în Divizia A sunt cele din ediţiile 1959/1960, 1966/1967 şi 1973/1974, când Farul, numită apoi FC Constanţa, a ocupat locul patru. În acele echipe, evoluau jucători mari, deveniţi legendari pentru Constanţa.

În sezonul 1966/1967, „marinarii" au fost în luptă chiar pentru locul întâi, însă finalmente au ratat de puţin podiumul. Formaţia-tip din acel campionat îţi dă fiori: Vasile Uţu - Gheorghe Georgescu, Constantin Mareş, Constantin Tâlvescu, Vasile Dumbravă - Constantin Koszka, Dumitru Antonescu - Ilie Ologu, Marin Tufan, Constantin Iancu, Tiberiu Kallo. Antrenori - Gil Mărdărescu (principal) şi Petre Comăniţă (secund).

„Era o echipă foarte bună, cu fotbalişti de valoare, care evoluau la sacrificiu. Mulţi dintre jucătorii din formula standard eram de echipa naţională (lotul olimpic sau lotul A): Uţu, Georgescu, Koszka, eu, Tufan, Iancu sau Kallo. Printre rezerve, figurau Constantin Manciu - Dumitru Caraman, Cicerone Manolache, Ion Zamfir, Constantin Pleşa, Iosif Bukkosy sau Ion Unguroiu, iar pe final au prins câteva meciuri şi juniorii Petre Biliboacă şi Suliman Etem. Mircea Sasu a venit în vara lui 67. Juca pe postul lui Ologu", îşi aminteşte Dumitru Antonescu, jucătorul cu cele mai multe meciuri în Divizia A pentru Farul, 400, şi 13 prezenţe la echipa naţională.

Ajuns la 67 de ani, Antonescu este de ani buni antrenor la copiii şi juniorii Farului. O legendă-vie a clubului constănţean. „Până la venirea lui Biliboacă şi Etem, eu eram cel mai mic din echipă. Toţi mă iubeau şi mă respectau. Am crescut pe lângă ei, ascultându-i. Nu erau fotbalişti cu mofturi, ca acum. Dacă era nevoie, le căram ghetele sau geanta. Nu era nicio ruşine", povesteşte Antonescu, un tânăr de 21 de ani în acea trupă teribilă din sezonul 1966/1967.

Antrenorul avea firmă de taxi în Canada

Nea Mitică are informaţii despre majoritatea colegilor săi de acum 45 de ani. Şapte dintre ei, Koszka, Ologu, Iancu, Sasu, Manciu, Pleşa şi Bukkosy, alături de antrenorul Mărdărescu, nu mai sunt printre noi. Mărdărescu a decedat în Canada, unde avea o firmă de taxiuri, preluată apoi de fiul său.

„Koszka a murit în anul 2000, la Constanţa, în urma unui cancer în gât. Ne-am strâns mulţi dintre foştii colegi la înmormântarea sa. Ologu (născut în Negru-Vodă) a decedat în urmă cu doi - trei ani, tot de cancer. Iancu şi Manciu s-au dus dintre noi în anul 2000, primul în Suedia, celălalt acasă, la Strehaia. Pleşa a murit prin 2005-2006. De fel din Cernavodă, a fost o perioadă maistru în Port. Ioji Bukkosy s-a dus să antreneze în Rai acum şase ani, în urma unor grave probleme la ficat. Sasu s-a stins acasă, la Baia Mare, înainte de anul 2000", spune Antonescu.

Despre Ghiula Uţu, nea Mitică ştie doar că trăieşte în Bucureşti. Nici cu timişoreanul Gică Georgescu, cel care are un hotel la Mangalia, nu s-a mai întâlnit de mult. Constantin Mareş este tehnician la Academia de Fotbal „Gheorghe Hagi", iar Constantin Tâlvescu, fost antrenor pe la mai multe echipe, inclusiv FC Farul, este pensionar, trăind la Constanţa.

Internat la azil

În schimb, despre Vasile Dumbravă, Antonescu nu mai are nicio veste. „Ajunsese foarte rău într-un timp, muritor de foame. Plecase la Bucureşti, de unde este, şi fusese internat într-un azil. A avut grijă de el Gică Georgescu. Vasile nu a fost însurat niciodată", vorbeşte cu regret Antonescu.

La Constanţa sunt şi Marin Tufan, Dumitru Caraman, Ion Zamfir şi Petre Comăniţă (tehnician şi teoretician de calibru, oficial al Şcolii Federale de Antrenori). După ce a terminat-o cu fotbalul, Tufan a navigat o vreme, iar fiul său, fostul fundaş Sorin Tufan, i-a urmat exemplul. Caraman s-a dedicat mulţi ani antrenoratului la echipa Portul Constanţa.

Tibi Kallo locuieşte în prezent la Găeşti, lângă Târgovişte. „M-am întâlnit cu el acum vreo şase ani, când a venit la Constanţa şi a rămas două zile. Am vorbit mult cu el. Arăta bine", spune Antonescu, cel care nu mai ştie nimic însă nici de Unguroiu (bucureştean, mare amator de jocuri de noroc, pe vremuri), şi nici de Etem. Cicerone Manolache în schimb, pe care nea Mitică l-a scos din echipă în acel sezon de poveste, s-a întors la Timişoara. Manolache avea pe timpuri o mare pasiune - porumbeii.

Mai puteti citi:

Fetele de la Liceul cu Program Sportiv conduc în Divizia B“

Dacia Mircea Vodă a primit o căruţă de goluri la Oltina

Scrimerul George Drobot, evoluţie bună în Ungaria

Spadasinele Farului au „înţepat“ locul patru la Cupa României

Săgeata, amical cu o echipă de Liga 1