Monumentul istoric de la Pârjoaia Bisericuţa din paiantă şi beţe de floarea soarelui (galerie foto)

Un colţ de cer neîntinat încă de industrializare, nici măcar de emisiile motoarelor de maşini, adăposteşte un monument unic în Dobrogea şi chiar în ţară: Biserica „Sfântul Dumitru" din satul Izvoarele sau Pârjoaia, din comuna Lipniţa.

Aşezământul de cult, frust, mic şi curat, te duce cu gândul la începuturile credinţei în divinitate. Fără opulenţa afişată de alte biserici sau catedrale, aşezământul îndeamnă la reculegere, la reflecţii asupra sensului vieţii omului pe pământ, la rugă către Dumnezeu. Bisericuţa este aşezată pe una dintre culmile satului Pârjoaia, el însuşi o culme aşezată pe malul Dunării într-un peisaj binecuvântat, cu o frumuseţe desprinsă parcă din raiul primordial.

Biserica „Sfântul Dumitru" a fost construită în 1877 şi renovată în 2001. Este un edificiu monument, construit din paiantă şi beţe de floarea soarelui. Structura bisericii este susţinută de stâlpi din lemn înfipţi în pământ. Biserica a fost restaurată în 2001 de către arhitectul Vlad Calboreanu. Lăcaşul are dimensiuni mici, asemănătoare unei căsuţe de ţară, cu o suprafaţă de 18x7,5 m, cu înălţimea de circa 3,5 m, fără turlă, dar cu toate elementele specifice aşezămintelor de cult. Construcţia este de tip semiîngropat şi nu a avut niciodată fundaţie, întreaga sa greutate sprijinindu-se pe stâlpii îngropaţi.

Un colţ de Dobroge binecuvântat

Am mers să vizităm bisericuţa într-o zi cu ploaie şi cu ceaţă, dar în vârful dealului, unde sălăşluieşte acest monument istoric şi spiritual, întregul peisaj părea luminat. Un motan cenuşiu care se odihnea în grădină, lângă clopotniţă, a zbughit-o când ne-a văzut. Am urcat cu paşi mărunţi scările din piatră care duc la biserică şi am aşteptat în pridvor să ne deschidă uşa tanti Maria Dumitru, femeia care îngrijeşte de biserică. După ce am dat o tură exteriorului şi ne-am minunat de altarul circular finisat cu lut al bisericuţei şi de ferestrele mici ca ale unei căsuţe din poveşti, am păşit în interior. Icoane rustice, ştergare ţărăneşti, obiecte specifice rânduielilor de înmormântare, toate stăteau cuminţi în interiorul bisericuţei care în fiecare an adună sute de credincioşi la slujba de Înviere. Pe un raft vechi din lemn, construit special, erau aşezate lumânări, nafură şi cărţi de rugăciuni pentru mântuirea sufletului. Altarul mic a fost gătit în alb, vestind Învierea Domnului pe care o vom serba peste trei săptămâni. „Este biserica mea de suflet. Aici vin cu familia la slujba de Înviere, an de an", ne-a declarat la rândul său primarul comunei Lipniţa, Florin Onescu.

Am plecat de la biserică cu gândul că vom reveni să admirăm simplitatea şi frumuseţea unei astfel de mărturii a credinţei în Dumnezeu. Cu gândul că vom spune şi altora despre frumuseţea acestui aşezământ, situat în sud-vestul judeţului Constanţa, într-un colţ de Dobroge binecuvântat.