1 februarie - Ziua intendenței militare

 

• Ziua intendenței militare este sărbătorită, în fiecare an, la data de 1 februarie. În 1861, la această dată, a fost emis Înaltul Ordin de Zi nr. 29, actul de constituire a intendenței armatei, prin care s-a format corpul ofițerilor de intendență militară, condus de intendentul general al armatei, subordonat Ministerului de Război.
   

Ziua intendenței militare este sărbătorită, în fiecare an, la data de 1 februarie. În 1861, la această dată, a fost emis Înaltul Ordin de Zi nr. 29, actul de constituire a intendenței armatei, prin care s-a format corpul ofițerilor de intendență militară, condus de intendentul general al armatei, subordonat Ministerului de Război.

Intendența este specialitatea militară considerată a fi indispensabilă în ceea ce privește aprovizionarea militarilor cu hrană, uniforme și tot ceea ce înseamnă logistica, mai ales în perioade de război.

Înainte de Unirea celor două Principate, pe timpul Regulamentelor Organice, în Ministerele de Război ale Moldovei și Munteniei funcționa câte o secție de intendență, fără a avea însă atribuții clar definite, conform volumului „Calendarul tradițiilor militare” (2010). Consacrarea intendenței ca specialitate distinctă a Armatei Române a fost accelerată de Unirea Principatelor Române. Astfel, prin Decretul nr. 417 din 30 august 1860 s-a hotărât întrunirea administrațiilor militare și a intendențelor într-o singură administrație, sub ordinele Ministerului de Război din București.

Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 29 din 1 februarie 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a consfințit înființarea Corpului de Intendență Militară, alcătuit din intendentul general al armatei (asimilat gradului de general de brigadă) și subordonat ministrului de Război, un subintendent clasa I (asimilat gradului de colonel), doi subintendenți clasa a II-a (locotenent-colonel), doi adjuncți clasa I (asimilați gradului de comandanți de batalion - maior) și șase adjuncți clasa a II-a (căpitan).

Articolul 1 din actul de constituire a intendenței armatei, stipula componența acestui corp: Intendenți militari - 1; subintendenți militari de 1 clasă - 1; subintendenți militari de 2 clasă - 2; adjuncți de 1 clasă - 2; adjuncți de 2 clasă - 6. Potrivit Art. 2. „intendentul militar este asimilat la gradul de general de brigadă; subintendentul militar de 1-a clasă la gradul de colonel; subintendentul militar de 2-a clasă la gradul de lt.colonel; adjunctul de 1-a clasă la gradul de șef de batalion; adjunctul de 2-a clasă la gradul de căpitan”.

În Articolul 6 se arăta că „Intendenții militari și adjuncții sunt ținuți de a informa autoritatea militară pentru tot ce interesează binele serviciului administrativ și de a chibzui cu generalii comandanți despre toate măsurile proprii, a asigura execuția serviciilor administrative, sunt datori a executa toate ordinele și măsurile ce interesează serviciile administrative pentru care generalii ar lua responsabilitatea în scris. În acest caz și în 24 ore ei trimit copia ziselor ordine intendentului primar și direcției Ministerului de Resbel, raportându-i măsurile ce au fost în necesitate a lua”.

În 1862, a fost adoptată „Legea privind întreținerea armatei”, din inițiativa ministrului de Război, generalul Ion Emanoil Florescu. Aceasta a cunoscut ulterior o serie de îmbunătățiri. Legea reglementa pensiile militarilor, rațiile alimentare, retragerea din serviciu, standardul de viață în corpuri, transportul și recompensele pentru merite deosebite. În același an, au apărut noi reglementări în domeniu. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 219 din 16 octombrie 1862, s-a constituit Corpul ofițerilor de administrație, însărcinat cu executarea tuturor serviciilor administrative. Evoluția ulterioară a intendenței militare a confirmat utilitatea sa în activitatea Armatei României. 




Citește și:
Convoaie militare în Constanța, zona VIVO. Nu este motiv de panică! (FOTO+VIDEO)