1 iulie 1920, data la care nava „Mărășești” a intrat în serviciul Marinei Regale a României

 
Istoricul Distrugătorului Mărășești, prima navă ce a purtat acest nume, începe în anul 1914. Potrivit navy.ro, atunci au fost comandate în Italia 4 contratorpiloare de la șantierul Pattison din Neapole și un submarin de la șantierul Fiat din Spezia. Ca urmare a izbucnirii Primului Război Mondial, doar două din cele patru contratorpiloare au fost construite. Acestea purtau denumirile „Nubio” și „Sparviero”, însă nu au fost livrate conform contractului, ci au fost folosite pe perioada conflictului de către marina italiană în luptele contra austro-ungarilor.
 
În şedinţa din 17 noiembrie 1919, luând în discuţie raportul generalului Răşcanu, ministrul de război, guvernul condus de generalul Arthur Văitoianul a autorizat Ministerului de Război să continue tratativele cu guvernul Italiei, în vederea achiziţionarii navelor comandate înainte de război şi pe care le folosiseră deja italienii.
 
Data de 1 iulie 1920 a marcat sosirea navelor „Nubio” și „Sparviero” la Constanța. Ele au primit numele „Mărășești”, respectiv „Mărăști”. Prin Decretul Regal nr. 2156 bis, publicat în Monitorul Oficial nr. 60 din 18 iunie 1920, începând cu 1 Iulie 1920, cele două nave au fost organizate într-un divizion intitulat „Diviziunea Contratorpiloarelor”, sub comanda comandorului Pantazzi I. Vasile şi subordonat Diviziei de Mare.
 
Începând cu 1 iulie 1931, nava „Mărășești” și distrugătoarele „Mărăști”, „Regele Ferdinand” și „Regina Maria” au format Escadrila de Distrugătoare, la comanda căreia se afla comandorul Schmidt S. Victor.
 
În timpul luptelor din Al Doilea Război Mondial, cele patru distrugătoare au primit porecla „Careul de Ași” al Marinei Regale Române, iar „Mărășești” era „Asul de Treflă”. 
 
Navele aveau, în vremea desfășurării conflagrației, misiunea de a asigura transporturile de trupe și materiale, a proteja navele care executau minări în zonele de pe litoral ale țării noastre, dar și în zone ale teatrului de operațiuni din nordul Mării Negre, în apărarea litoralului românesc.
 
Distrugătorul „Mărășești” a participat la misiunea de evacuare a trupelor din Peninsula Crimeea, ce avea numele de cod „Operațiunea 60.000”. S-a derulat în perioada aprilie – mai 1944, când au fost evacuate peste 120.000 de persoane, zeci de tone de armament, muniție și materiale, sub atacul trupelor sovietice.
 

În ziua de 29 August 1944 comandantul Forţei Navale Maritime şi al teritoriului Dobrogea, contraamiralul Macellariu Horia a primit un ultimatum din partea comandantului Forţelor Navale Sovietice din Marea Neagră, amiralul Oktiabriski, ultimatum în care se cerea ca toată flota românească de război şi auxiliară să fie predată Comandamentului Maritim Sovietic. După consultări cu Statul Major al Marinei şi cu Marele Stat Major al Armatei, contraamiralul Macellariu transmite amiralului sovietic hotărârea autorităţilor militare române de acceptare a colaborării, nu a predării.

La 30 August 1944 la orele 02:40, în portul Constanţa au intrat primele unităţi navale sovietice. La bordul distrugătoarelor şi a altor nave militare aflate în portul Constanţa, au pătruns în ziua de 5 Septembrie ofiţeri şi soldaţi sovietici înarmaţi care au debarcat echipajele române, ofiţerii şi maiştri fiind internaţi în clădirea Gării Maritime din port.

Cele patru distrtugătoare, împreună cu alte nave ale Marinei Regale, având la bord echipaj sovietic, au părăsit Portul Constanţa în ziua de 12 Octombrie 1944, la orele 16:00.
 
La data de 12 octombrie 1945, la Galați, a avut loc restituirea navei „Mărășești” României de către URSS. Distrugătorul a rămas operativ până în anul 1961, când a fost dezasamblat.
 

 
Tradiția numelui „Mărășești” în marina României continuă datorită Fregatei, a cărei construcție a început la Șantierul Naval Mangalia, după un proiect românesc, derulat între 1 martie 1978 – 2 august 1985.

 
Fregata „Mărășești” este cea mai mare navă de război construită vreodată în România.
 
Primul nume purtat a fost Crucișătorul „Muntenia”. Apoi, în baza ordinului Marelui Stat Major nr. S/B3/1045 din 02.05.1990 s-a schimbat denumirea şi clasa navei, devenind Distrugătorul „Timişoara”, iar prin ordinul Marelui Stat Major nr. B3/2203 din 27.08.1990, a fost adoptată denumirea „Mărășești”, în amintirea navei originare.
 
Fregata „Mărășești” poate îndeplini următoarele misiuni:

 
De-a lungul timpului, fregata a participat la următoarele exerciții naționale:

 
Pe plan internațional, nava a fost prezentă la:

 
În anul 1998, Fregata „Mărășești” a fost prima navă de luptă a Marinei române care a ieșit în Oceanul Atlantic, după cel de Al Doilea Război Mondial. A fost, totodată, prima navă a Forțelor Navale Române care a acționat sub comanda NATO, pentru asigurarea securității Summit-ului NATO de la Istanbul, în anul 2004.
 
A desfășurat peste 30 de exerciții bilaterale alături de nave militare din SUA, Marea Britanie, Franța, Belgia, Turcia, Grecia, Spania, Portugalia, Italia, Olanda, Ucraina, Rusia, Georgia și Bulgaria. 
 
De la 1 Aprilie 2001, în baza dispoziţiei Şefului SMG cu nr. SG3/584/28.02.2001 nava este încadrată în clasa fregate.
 
Comandorul Fregatei „Mărășești” este comandorul Valentin – Marian Toma.
 
Citește și:
S-a organizat o ceremonie restrânsă pentru a marca centenarul fregatei Fregata „Mărășești”, 100 de ani de istorie navală