11 decembrie. Ziua Mondială a Tangoului Argentinian

Pe 11 decembrie 1890 se năștea Carlos Gardel, cântăreț și compozitor de tangou, care a făcut din acest dans născut la periferia orașului Buenos Aires în secolul al XIX-lea, un fenomen mondial.

Și tot pe 11 decembrie s-a născut Julio De Caro, şeful celei mai de succes orchestre de tango din anii 1920-1930.

Din 1977, pe 11 decembrie se celebrează Ziua Mondiala a Tangoului.  Sunt mai multe versiuni ale originilor tangoului, iar cea mai răspândită spune că acest dans s-a născut în bordelurile portului din Buenos Aires, odată cu secolul XX şi că provine din amestecul de tradiţii ale mai multor culturi.

Tangoul s-a născut în carierele sărace şi pline de imigranţi din Buenos Aires, prin anii 1880-1890. 

Din periferia săracă din Buenos Aires, tangoul s-a răspândit în întreaga Argentina şi în Uruguay, iar apoi a trecut oceanul şi a ajuns în saloanele aristocratice din Paris.

Trupele de dansatori venite din America Latină au avut succes apoi şi la Londra sau Berlin.  În anii 1920, tangoul ajunge în locuri precum New York şi Finlanda, fiecare dezvoltând propriile stiluri şi şcoli de dans.

Din Europa, tangoul s-a reîntors în Argentina şi s-a răspândit, la un alt nivel, prin şcolile de dans şi orchestre specializate.


Tangoul, deopotrivă gen muzical şi dans, are teme banale, dar mişcări pline de pasiune care arată o dispută simbolică pe ringul de dans între îndrăgostiri, cu gesturi de dragoste, ură, gelozie şi de libertate. Versurile de tango, iniţial cu un caracter mai vulgar, au căpătat profunzime şi sentiment. Muzica era interpretată, la vioară, flaut şi chitară, de grupuri mici de muzicanţi amatori care cântau după propria inspiraţie, improvizaţia şi creativitatea fiind singurele reguli, potrivit TVR.

În jurul anilor 1900, pe scena tangoului apar bandoneonul, un instrument de origine germană, şi pianul, care înlocuiesc treptat sunetul melancolic al flautului.

Sursă foto: unsplash.com/ Preillumination SeTh