210.000 clădiri avariate, peste 100.000 de persoane afectate A fost publicat proiectul Strategiei Naționale de Reducere a Riscului Seismic

• Peste 2 milioane de elevi (50%) și peste 6.500 de clădiri din sectorul de educație (45%) sunt expuse unui nivel de hazard seismic mediu
• 600.000 de clădiri (12%) și peste 2 milioane de persoane (11%) sunt expuse unui nivel de hazard seismic ridicat

 
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a publicat în transparență decizională un proiect de act normativ ce vizează o Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Strategiei Naționale de Reducere a Riscului Seismic.
 
Propunerile, sugestiile sau opiniile cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ supus dezbaterii publice pot fi transmise pe adresa Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administraţiei, Bd. Libertăţii, nr. 16, Latura Nord, sector 5, Bucureşti, la adresa de e-mail: transparenta@mdlpa.ro, în termen de 30 zile calendaristice de la publicarea anunţului. Anunțul a fost făcut public pe 18 februarie 2022.
 
Unul dintre obiectivele Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației prevăzute în Programul de guvernare 2021—2024 vizează realizarea de acțiuni prioritare pentru asigurarea cadrului de politici publice privind reducerea riscului seismic al clădirilor existente, prin elaborarea și aprobarea Strategiei Naționale de Reducere a Riscului Seismic, care se adresează tuturor tipurilor de clădiri vulnerabile (clădiri publice și private, clădiri rezidențiale și nerezidențiale), a planului de acțiuni cu obiective specifice pe termen scurt, mediu și lung (2030, 2040 și 2050). Totodată, în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România și-a asumat, în cadrul Componentei 5 – Valul Renovării, reforma R2. Cadru strategic, legislativ și procedural pentru sprijinirea rezilienței seismice a fondului construit. Reforma include măsuri care vizează completarea cadrului strategic privind renovarea clădirilor, respectiv elaborarea și adoptarea Strategiei naționale de reducere a riscului seismic și pregătirea cadrului de implementare, inclusiv pentru măsuri integrate de renovare, pentru o abordare integrată a intervențiilor asupra fondului construit, în concordanță cu cerințele prevăzute de strategia UE Renovation Wave și Directiva (UE) 2018/844.
 
România este considerată ca fiind una dintre țările cu cea mai activă seismicitate din Europa și între primele 10 țări din lume în ceea ce privește expunerea la cutremur după suprafața construită, conform statisticilor la nivel european și internațional (Atlas of the Human Planet 2017 - Global Exposure to Natural Hazards).
 
Potrivit evaluării riscului seismic la clădirile rezidențiale din România, realizat în cadrul proiectului RO-RISK (2016-2018), un cutremur cu potențialul de a cauza pierderi economice foarte mari s-ar putea produce în următorii 10 ani și un cutremur cu potențial de a cauza un număr mare de victime s-ar putea produce în următorii 100 de ani. Evaluările efectuate în cadrul RO-RISK în cazul unui cutremur cu interval mediu de recurență IMR=100 de ani au evidențiat că pierderile economice probabile în sectorul locuințelor pot depăși 7 miliarde de euro, cca. 210.000 clădiri ar putea fi avariate și peste 100.000 de persoane ar putea fi afectate.
 
Pentru un scenariu de cutremur cu acoperire națională de adâncime intermediară din sursa Vrancea (magnitudine moment Mw= 8.1), cu un interval mediu de recurență IMR=1000 ani, impactul unui astfel de scenariu este unul deosebit de grav, afectând peste două treimi din suprafața țării și generând importante pierderi în vieți omenești, materiale și financiare, după cum urmează: peste 42.000 de morți, aprox. 300.000 de răniți, un procent mediu de 14% clădiri afectate la nivel de fiecare localitate din țară, peste 850 de km de infrastructură de transport distrusă, și pierderi materiale directe de peste 25 miliarde Euro.
 
Înainte de cutremurul din anul 1940, în România nu existau reglementări tehnice referitoare la proiectarea seismică a clădirilor. Prăbușirea blocului Carlton, cea mai înaltă clădire de beton armat din București la vremea respectivă și distrugerea aproape totală a micului oraș Panciu ca urmare a cutremurului din 1940 a dus la inițierea și redactarea unui prim set de reglementări seismice. Proiectarea seismică a structurilor pentru construcții a fost reglementată  în anul 1963 prin normativul P13-63, normativ revizuit în 1970. În ciuda acestor progrese în domeniul reglementărilor în construcții, la cutremurul din Vrancea din 4 martie 1977 s-au înregistrat a provocat avarii importante la clădirile existente și peste 1.500 de decese. Totuși, pachetul de reglementări, limitat la nivelul de cunoștințe existent la vremea elaborării acestora, a contribuit la prevenirea avariilor grave și prăbușirilor unui număr important de clădiri realizate după 1950, dar nu și la evitarea distrugerilor și pagubelor cutremurului din 1977 în privința clădirilor înalte realizate înainte de 1940 (care au rămas în funcțiune fără consolidări, având avarii neevaluate) sau a unor tipuri structurale cu vulnerabilități specifice.
După cutremurul din 1977, accelerograma înregistrată la cutremurul din 4 martie a permis pentru prima dată evaluarea cerințelor seismice reale impuse de cutremurele vrâncene, fiind considerată un element esențial de progres pentru îmbunătățirea proiectării și rezistenței la cutremur a construcțiilor. De asemenea, raportat la nivelul forțelor seismice de proiectare și implicit la evaluarea vulnerabilității seismice, construcțiile proiectate înainte de 1978, conform normelor P13-63, P13-70, sunt considerate mai vulnerabile la cutremur comparativ cu clădirile proiectate după versiunile ulterioare ale reglementărilor tehnice (P100-78, P100-81, P100-92, P100-1/2006 și P100-1/2013), actualizate în sensul creșterii siguranței seismice a construcțiilor.

 
Astfel, în funcție de versiunea de normativ folosită la proiectarea clădirilor existente, considerată ca praguri pentru prioritizarea clădirilor din punct de vedere al vulnerabilității, clădirile se pot împărți în patru categorii:

• perioda Pre-cod corespunde clădirilor construite înainte de anul 1963, când a intrat în vigoare primul normativ de proiectare seismică;
• perioada Cod de nivel inferior corespunde clădirilor construite între 1963 și 1977;
• perioada Cod de nivel moderat corespunde clădirilor construite între 1978 și 1992;
• perioada Cod de nivel superior corespunde clădirilor construite după 1992.

 
Datele colectate la Recensământul populației și locuințelor din România (2011) cu privire la fondul de clădiri rezidențiale indică faptul că peste 3 milioane de clădiri (57%) și 11 milioane de persoane (57%) sunt expuse unui nivel de hazard seismic mediu, iar aproximativ 600.000 de clădiri (12%) și peste 2 milioane de persoane (11%) sunt expuse unui nivel de hazard seismic ridicat.

Datele disponibile la nivelul anului 2020 în Sistemul informatic integrat din învățământul din România (SIIIR) cu privire la expunerea seismică a clădirilor din sectorul educație indică faptul că peste 2 milioane de elevi (50%) și peste 6.500 de clădiri din sectorul de educație (45%) sunt expuse unui nivel de hazard seismic mediu, iar peste 274.000 de elevi (7%) și cca. 1.600 de clădiri de educație (11%) sunt expuse unui nivel de hazard seismic ridicat.

Referitor la expunerea actuală la cutremure a unităților de sănătate publică, în funcție de amplasarea geografică a spitalelor, conform datelor disponibile de la Institutul Național de Sănătate Publică (2019), se estimează că aproximativ 195 de unități (60%) și peste 74.000 dintre paturile de spital disponibile (64%) se află în zone cu nivel de hazard seismic mediu, iar cca. 33 unități (10%) și peste 10.000 paturi de spital (9%) sunt expuse unui nivel de hazard seismic ridicat.
 
În acest context, a fost realizat proiectul Strategiei naţionale de reducere a riscului seismic, care promovează creșterea rezilienței la cutremure a comunităților și a fondului de clădiri din România, sens în care stabilește obiective generale, acțiuni și rezultate în mod etapizat, (2030, 2040 și 2050).

 
Principalele obiective ale Strategiei naționale de reducere a riscului seismic (SNRRS) sunt:

• transformarea până în 2050 a fondului construit al României într-un fond construit rezilient la seisme;
• reducerea riscului seismic la nivel național prin salvarea de vieți, reducerea vătămărilor și protejarea fondului construit, prin investiții prioritizate și eficiente;
• promovarea bunăstării prin crearea de beneficii conexe prin îmbunătățirea condițiilor de eficiență energetică și sanitare, printre alte aspecte funcționale;
• creșterea rezilienței prin integrarea considerentelor de risc seismic/multirisc în planificarea teritorială și sectorială și asigurarea unor procese reziliente de recuperare și reconstrucție post-seism;
• mobilizarea participării și acțiunii incluzive prin creșterea nivelului de conștientizare publică cu privire la managementul riscului seismic și creșterea nivelului de asumare în implementarea măsurilor de reducere a riscului;
• consolidarea capacității instituționale în domeniul managementului riscului seismic și a calității și numărului de resurse umane implicate în activitățile legate de gestionarea riscului.

SNRRS propune de asemenea, ca în situații excepționale să se aplice și demolarea și înlocuirea clădirilor vechi și vulnerabile seismic, fără valoare de patrimoniu, care nu sunt monumente istorice, nu fac parte din zonele construite protejate, nu au valoare arhitecturală, ca alternativă viabilă în programele de reducere a riscului seismic, în susținerea aplicării principiului „Reconstruiește mai bine” (Build Back Better). Criteriile pentru evaluarea deprecierii totale a unei clădiri vor fi dezvoltate prin studii dedicate bazate pe analiza cost-beneficiu și pe baza impactului asupra mediului (respectarea principiului “Do not significant harm”). De asemenea, programele de investiții trebuie să cuprindă un set de criterii clare și imparțiale pentru decizia de înlocuire, ținând seama de beneficiile structurale și funcționale, iar implementarea unor astfel de programe trebuie să fie precedată de crearea mecanismelor juridice, economice și financiare care să facă posibilă acest tip de soluții.

SNRRS stabilește indicatori de rezultat și rezultate intermediare, care permit monitorizarea și evaluarea eficientă a progresului în implementare, precum și a acțiunilor stabilite pentru atingerea obiectivelor.

SNRRS promovează o abordare participativă și acțiune incluzivă prin eforturi pe termen lung în direcția comunicării aspectelor legate de riscul seismic, cu resurse umane și fonduri dedicate, și prin colaborare între părțile interesate-cheie implicate în gestionarea riscului seismic. Implementarea eficientă a SNRRS depinde de participarea și implicarea cetățenilor, a autorităților și a celorlalți factori interesați.

Implementarea SNRRS se va realiza printr-un set de acțiuni intercorelate, în baza unui plan de investiții și a unui sistem de monitorizare-evaluare, care au ca scop asigurarea îndrumării operaționale pentru realizarea și monitorizarea progresului în ceea ce privește atingerea obiectivelor descrise de strategie. Pentru atingerea acestor obiective, va fi necesară consolidarea capacității administrative, optimizarea cadrului legislativ și eficientizarea instrumentelor de finanțare. Este necesar ca implementarea strategiei să fie susținută prin implicarea autorităților administrației publice, mediului de cercetare și academic, pentru a identifica și implementa în mod unitar și corect prioritățile și măsurile identificate la diferite paliere administrative.
 
Astfel, SNRRS va fi implementată împreună cu alte documente strategice, respectiv Strategia Națională de Renovare pe Termen Lung (SNRTL), aprobată prin HG nr. 1034/27.11.2020, a celor din viitoarea Strategie Națională de Reducere a Riscului la Dezastre (SNRRD), precum și cu alte strategii naționale relevante pentru fondul construit. Astfel se va asigura faptul că investițiile în creșterea eficienței energetice țin cont și de considerente precum riscul seismic și reciproc, dar și pentru a alinia acțiunile pentru reducerea riscului seismic cu alte demersuri privind managementul riscului generat de alte tipuri de hazarduri, cu politicile de dezvoltare urbană și cu politicile de locuire.
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Sursă foto: Pixabay.com
 
Citește și:

Cutremur în zona seismică Vrancea. Magnitudinea înregistrată