28 noiembrie 1912 - S-a născut matematicianul constănțean Nicolae N. Mihăileanu

• Nicolae N. Mihăileanu (n. 28 noiembrie/11 decembrie 1912, Constanța, România – d. 1998) a fost un profesor de matematică.
• A activat la catedra de geometrie diferențială și topologie de la Facultatea de matematică-mecanică a Universității din București, unde a predat geometria analitică și elemente de algebră liniară și geometrie diferențială.
• În 1996 a fost numit membru de onoare al Societății Balcanice a Geometrilor.

Născut la 28 noiembrie în Constanța, Nicolae Mihăileanu urmează cursurile Liceului „Mircea cel Bătrân", pe care l-a absolvit în 1931. Perioada studiilor liceale anticipează viitorul matematician, după cum singur mărturisea: „Lucrul cel mai important din timpul anilor de liceu a fost fixarea atașamentului meu pentru matematici”. Adolescentul, viitor geometru, este atras mai întâi de formalismul facil al algebrei, fiind temător cu geometria, dar frumusețea ei intrinsecă îl cucerește mai apoi profund, potrivti emil23a.wixsite.com.

Tot în această perioadă devine rezolvitor și mai apoi colaborator al Gazetei Matematice, pentru care face o pasiune puternică. „Le trăiam intens... erau probleme care mă obsedau câte o săptămână până dibuiam firul bun". Rezolvarea problemelor din Gazetă reprezintă pentru tânărul mircist, aflat la vârsta marilor acumulări, o conjunctură fericită, care îi permite afirmarea într-un moment în care era ros de contradicții dizolvante.
 
Între 1932-1935, urmează cursurile Facultății de Științe a Universității București, secția Matematici, sub îndrumarea unor profesori, personalități consacrate, care i-au marcat evoluția matematică ulterioară: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompei, Dan Barbilian, Anton Davidoglu, Victor Valcovici.
 
După o scurtă perioadă în care a fost profesor de liceu în Arad (1935-1940), N.N. Mihăileanu a fost asistent universitar colaborând cu străluciți profesori: Dan Barbilian, Miron Niculescu, Gheorghe Vrânceanu. După obținerea titlului de doctor în matematică (1949) cu lucrarea „Obiecte geometrice în geometria diferențială", profesează în Timișoara, iar din 1953 până la pensionarea din 1973 este profesor la catedra de geometrie din cadrul Facultății de Matematică din cadrul Universității București.
 
În cei 30 de ani de activitate universitară, profesorul Mihăileanu a contribuit la formarea științifică și didactică a unor studenți valoroși. Stene Ianus, Liviu Nicolescu, Constantin Caragea, Gheorghe Cenusa, Constantin Nita, Liviu Parsan, Constantin Nastasescu, Tiberiu Spircu, Nicolae Sosnovschi, Virgil Cazanescu.

Cursurile predate de profesorul Mihăileanu dovedeau o mare diversitate, domeniile abordate fiind extrem de variate, pornind de la bazele geometriei și până la teoria relativității sau cursuri de istorie matematică. Prelegerile ținute se distingeau printr-o ținută matematică impecabilă, remarcându-se prin calitatea și rigoarea conținutului, claritatea și eleganța exprimării.
 
Activitatea științifică deosebită este concretizată în peste 90 de lucrări din domeniul geometriei diferențiale, iar după 1968 în rezultate privind teoria relativității. Lucrarea „Complemente de geometrie sintetică" (1965) reprezintă și acum o carte de referință în studiul geometriei. O încununare a preocupărilor avute asupra cercetărilor în domeniul istoriei matematice o reprezintă monumentalul tratat de „Istoria Matematicii" (1974) care umple un mare gol nu numai în literatura de specialitate, dar și în cultura românească, în general.
 

Remarcabile sunt și preocupările didactice ale lui Nicolae Mihăileanu. Pe lângă numeroase articole cu caracter metodic, se remarcă și manualele de geometrie care au fost mulți ani în vigoare. Preocupat constant de menirea de dascăl, a considerat că „rostul universității este să-i formeze viitorului profesor o cultură ultilă, care să-i permită să înțeleagă mai bine materia pe care o va preda”.

Susținător constant al predării geometriei în liceu într-o manieră clasică, s-a opus permanent tendințelor din anii 70' de așa zisă modernizare prin includerea în programele școlare a teoriei mulțimilor, structurilor algebrice și a spațiilor vectoriale. Opiniile sale, ce se pot înscrie cu ușurință în trendul zilei de azi, susțineau că matematica devine greu accesibilă elevilor și profesorilor, ca în acest fel rolul predării matematicii în liceu va deveni doar „pregătirea studenților pentru facultățile de matematică". Noile manuale le consideră „pline de abstracții deasupra puterii de înțelegere a copiilor, golite de conținut concret, cu concluzii scoase din teoreme nedemonstrate”.
 
Plecat dintre noi în 1998, profesorul N.N. Mihăileanu rămâne o prezență emblematică a unei personalități complete și complexe a tânărului mircist devenit omul de știință dublat în mod fericit de dascălul devotat școlii și copiilor.

Sursă foto: „Dimensiunile unor vocaţii“, de Constanţa Călinescu şi I. Faiter