3 mai, Ziua Mondială a Libertăţii Presei

 
Astăzi, presa aminteşte opiniei publice despre importanţa ei.

„O presă  liberă poate fi, desigur, bună sau rea. Lipsită însă de libertate, ea devine cu certitudine rea”, scria, cândva, Albert Camus.

În 1991, Asociaţia Mondială a Ziarelor şi Federaţia Internaţională a Editorilor de Ziare (FIEJ), federaţie la care sunt afiliate mai toate publicaţiile importante ale lumii, peste 15.000, a decis ca ziua de 3 mai să fie dedicată libertăţii presei de pretutindeni. Mai precis, dreptului la libera exprimare şi dreptului la libera exercitare a profesiunii de ziarist.

„3 mai este ziua în care presa poate aminti guvernelor, opiniei publice importanţa libertăţii de care ea trebuie să se bucure şi modul în care lupta la scară mondială pentru a o atinge continuă”, se precizează în documentele federaţiei iniţiatoare.

Fără a se constitui într-o definiţie, libertatea de expresie constituie o condiţie necesară, dar nu suficientă pentru un exerciţiu democratic al mijloacelor de informare în masă. Dar problema susţinerii libertăţii presei este ceva mai veche. Nu există muritor care să fie liber, căci fie e robul banilor, fie al destinului; însă poporul şi legile cetăţii îl opresc din a face ce vrea, scria Euripide, în „Hecuba”.

Dacă slăbesc laţul presei, nu voi rămâne la putere nici măcar trei luni, declara, stăpân pe sine, Napoleon Bonaparte.

Aproape în unanimitate, guvernele comunităţii internaţionale adoptau în 1948 principiile libertăţii presei - drept cea mai elocventă formă de manifestare a democraţiei unei ţări. Dar tot atunci ţările lumii se împărţeau în libere sau stăpânite de dictaturi. Şi în acestea din urmă, totalitarismul susţinea cea mai vehementă formă a cenzurii de gând şi faptă. În 1987, jurnalişti din 134 de ţări dezbăteau la Londra problema cenzurii, manifestare organizată de către Comitetul Mondial pentru Libertatea Presei, prilej cu care adoptau şi Carta libertăţii presei. Textul acestui document sună limpede:

„O presă liberă înseamnă un popor liber. Cenzura, directă şi indirectă, este inacceptabilă; de aceea, legile şi practicile care restrâng dreptul mass-media de a culege şi distribui liber informaţia trebuie abrogate, iar autorităţile guvernamentale, naţionale şi locale, nu trebuie să se interfereze în stabilirea conţinutului ştirilor tipărite sau vorbite sau să restrângă accesul la vreo sursă de informaţie”.

Astăzi, de Ziua Mondială a Libertăţii Presei, se cuvine o privire retrospectivă către tot ce a însemnat democraţia românească în aceşti 25 de ani, dar şi o analiză lucidă a modului în care ne facem datoria.

Astăzi, în ziua libertăţii presei, jurnaliştii trebuie să-și dorească cu adevărat să fie mai uniţi, mai convinşi de valoarea formativă a muncii lor, mai implicaţi în curăţenia morală a societăţii româneşti. Şi cu speranţa într-o modificare de percepţie şi atitudine a marelui public.