6 august 1867 S-a înfiinţat Biblioteca Academiei Române. Care a fost primul său spațiu de activitate (video)

• Biblioteca Academiei Române este o bibliotecă din București, înființată la data de 6 august 1867, care funcționează sub egida Academiei Române.
• Primul spațiu în care Biblioteca Academiei și-a desfășurat activitatea a fost în localul Universității, unde era și sediul Societății.

Scopul declarat al bibliotecii este cel de a colecta și conserva în colecțiile sale fondul național de manuscrise și tipărituri, ilustrând istoria și cultura românească, precum și istoria și civilizația universală.

Biblioteca Academiei – bibliotecă publică și națională

„Pe data de 11 aprilie 1901 printr-o lege promulgată prin decretul nr. 1823 Statul cedează Academiei Române toate colecțiile Bibliotecii Centrale din București, Biblioteca Academiei devenind bibliotecă publică și națională.”

Între anii 1935 și 1945 se fac demersuri pentru conservarea colecțiilor bibliotecii prin repararea și legarea manuscriselor, cărților și documentelor deteriorate cu materiale din străinătate pentru ca acestea să poată fi consultate fără probleme de cercetători. În plus, s-a achiziționat un aparat de dezinfectare a cărților vechi și a manuscriselor.

Bibliografia națională retrospectivă a cărților

În prima etapă, s-a lucrat la lucrat la Bibliografiei Românești vechi, cuprinzând publicațiile dintre anii 1508 și 1830, elaborată pe parcursul anilor 1903-1944, în 4 tomuri. Primul tom acoperă publicațiile din 1508 până în 1716 și a apărut în fascicule din 1898 până în 1903. Al doilea, continuă tot în fascicule, publicate până în 1910, cuprinzând anii 1716-1808. Ambele au fost întocmite de Ioan Bianu și Nerva Hodoș. Tom III cuprinde publicațiile dintre anii 1809 și 1830 și apare tot în fascicule începând cu două fascicule în 1912, restul publicându-se în 1936. La autorii inițiali se adaugă Dan Simionescu care s-a îngrijit de întocmirea tomului. Ultimul tom, supliment de completări și îndreptări, va fi publicat de Dan Simionescu în 1944.

Prin această lucrare s-a dorit tezaurizarea tuturor izvoarelor naționale scrise, cuprinzând toate cărțile românești cu descrieri lor bibliografice.

Tot în categoria bibliografiei retrospective a publicațiilor de carte românească se încadrează și Bibliografia cărților românești moderne și Bibliografia cărților românești contemporane. Prima cuprinde titlurile apărute în anii 1831-1918, continuând BRV. Este structurată alfabetic, după autor și titlu și apare în 4 volume (Vol. I, de la A la C, publicat în 1984; Vol. al II-lea, D-K, publicat în 1986; Vol. al III-lea, L-Q, apărut în 1989 și ultimul volum, R-Z, 1996). Bibliografia cărților românești contemporane (1919-1952) a fost începută în 1944 și este încă în lucru, scrie wikipedia.org.

Organizare clădire

Primul spațiu în care Biblioteca Academiei și-a desfășurat activitatea a fost în localul Universității, unde era și sediul Societății. Pe măsură ce se dezvolta biblioteca Academiei, începeau să se vadă neajunsurile acestui spațiu deoarece Societatea primise doar o încăpere pentru ședințele membrilor și o alta mai mică pentru contabilitate și cancelarie. Problema unui spațiu potrivit bibliotecii a fost de multe ori dezbătut în ședințele Societății dar rezolvarea s-a amânat mereu.

În urma incendiului de la 24 martie 1884, care a pus în primejdie colecțiile Academiei adăpostite în spațiul Universității, membrii Academiei au grăbit demersurile pentru găsirea unui local iar în cele din urmă Statul a cedat „două clădiri cu mult teren împrejurul lor și mijloace bănești de amenajare.”

În anul 1890 Academia și Biblioteca s-au mutat în casa C. Cezianu din Calea Victoriei, la etaj erau birourile secretariatului general și sala de ședințe, la parter era biblioteca cu depozitul de publicații și o sală de lectură amenajată cu 20 de locuri. A doua casă s-a cumpărat în anul 1896, casa Zaleski din Calea Victoriei. Va amenaja o sală de lectură pentru imprimate în etajul celei de a doua case. Această sală s-a deschis pe 10 noiembrie 1898 și avea 32 de locuri și peste 1600 de volume cu acces liber la raft pentru toți cercetătorii.

În 1923, Biblioteca și-a mutat în casa Belu serviciul stampelor cu colecțiile de gravuri, desene, fotografii, hărți, atlase, note muzicale și serviciul de primiri publicații, în acest mod s-a făcut loc pentru serviciul de periodice. În 1924 au eliberat Biblioteca Scheiană, încăpere în care se aflau periodice din anii 1915-1921 ce nu au fost catalogate încă. Au transformat această casă într-o sală de lectură de 12 locuri pentru membrii Academiei și profesori universitari.

În 1911 Statul promite Academiei o sumă de bani pentru construirea unui nou local, dar din cauza războiului Balcanic și apoi a primului război mondial suma a fost primită abia în 1925.Suma alocată a fost de 10 000 000 de lei. Cu acești bani s-a construit în anii 1927-1928 doar o parte din planul definitiv al localului Academiei, anume un depozit de publicații al Bibliotecii cu 7 etaje din beton și fier, cu rafuri metalice și instalație de căldură. În 1929 aici au fost mutate și păstrate în cele mai bune condiții colecțiile de imprimate. La etajul 2 a fost amenajată temporar o sală de lectură de 65 de locuri și birouri de catalogarea imprimatelor, cărților și periodicelor.

Mutarea provizorie din 1929 despărțea serviciile bibliotecii în cele două clădiri destul de îndepărtate una de cealaltă și îngreuna legătura, cercetătorii fiind puși de multe ori în situația de a se deplasa între cele două clădiri în căutarea materialelor ce îi interesau. În corpul vechi rămăseseră colecțiile cele mai importante, prin raritatea lor, manuscrisele, documentele, cărțile românești, stampele, colecțiile și numismatice. Din această cauză cu ajutorul Statului în 1936 se construiește o nouă clădire, lângă depozitul construit în 1929. Clădirea nouă are destinația de a strânge la un loc toate serviciile și colecțiile Bibliotecii în condiții moderne de păstrare și utilizare, până se va putea ridica localul definitiv al Academiei și Bibliotecii ei.

„În prezent, sediul central al Bibliotecii Academiei este format din următoarele corpuri: clădirea formată din corpul ridicat în 1929, corpul construit în 1937-1938, monument de arhitectură cubistă și corpul construit în 1964 cu o mare capacitate de depozitare, o sală de conferințe cu 220 de locuri și o modernă sală de expoziții, realizată după proiectul arhitecților Romeo Belea și Gh. Roșu. Consultarea documentelor se face în următoarele săli: Sala de lectură Ion Bianu, sala de lectură N.N.Constantinescu, sala de lectură Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius (Serviciul Manuscrise-Carte rară), sala de lectură Virgil Cândea (Serviciul Manuscrise-Carte rară) - inaugurată pe 10 noiembrie 2008, sala de lectură G. Oprescu (Cabinetul de Stampe), sala de lectură Dimitrie Cuclin (Cabinetul de Muzică), sala de lectură Simion Mehedinți (Cabinetul de Hărți), sala de lectură Microfilme-Microformate.

 

Sursa foto: wikipedia.org
Sursa video: TRINITAS TV