A cui stafie bântuie la Hotelul Intim? (galerie foto)

Clădirile din zona peninsulară a Constanţei aşteaptă să le fie descoperite poveştile. În spatele unei porţi de fier ferecate, lângă bazilica Sfântul Anton, în faţa unei curţi mici şi cochete care de-abia se mai vede dintre buruieni, încă mai există Hotelul Intim.

Acest hotel este celebru datorită lui Mihai Eminescu, cel care a poposit pentru 10 zile aici, pentru prima şi ultima oară privind marea din balconul vechiului Hotel dAngleterre, ulterior Intim. În iunie 1882, Eminescu îi scria iubitei lui următoarele rânduri: "Constanta, 16 iunie 1882 Draga mea Veronică, Iartă-mă că nu ţi-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de trei ori pe săptămână, şi am venit aci, unde poşta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri şi am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, deşi pe-aici e frig încă şi apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sosiţi aci pentru băi şi nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile şi apoi iar mă-ntorc la Bucureşti. O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele căci ea e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia. Costanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci şi clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră. Viaţa e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să ştii că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc şi grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase. Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu". Până acum nu este nimic neobişnuit, însă cu ceva timp în urmă, una dintre bătrânele care a copilărit în acele timpuri, arăta o altă faţă a frumosului hotel, povestea respectivă reuşind să includă clădirea într-un top al hotelurilor bântuite. Totul a început în momentul în care într-una dintre camerele hotelului a murit o tânără fată orfană, răpusă în agonie de leucemie. Pentru că nu existau rude care să o înmormânteze, proprietarii hotelului au decis să facă ei lucrul acesta. După ce corpul neînsufleţit a fost îngropat, lucrurile fetei au fost strânse şi duse în beciul hotelului. Se spune că de atunci, din când în când, în camera fetei apar lucrurile ei, iar stafia fetei umblă prin camerele părăsite. Însă aceasta nu este singura părere. Un alt bătrân, poate dominat de ideea că Eminescu a vrut mereu să revadă marea împreună cu iubita sa, spunea că, de fapt, fantoma de la Hotel Intim i-ar aparţine lui Eminescu, fantasma apărând în nopţile de vară pe terasa de unde odinioară privea marea, făcându-şi planuri pentru următoarea vizită la Constanţa, pe care ar fi urmat s-o facă alături de Veronica. Cine are dreptate? Deocamdată nimeni nu ştie.