Arhiepiscopia Tomisului Brâul Maicii Domnului revine în județul Constanța la mănăstirea Văcăreștii Noi (FOTO)

Arhiepiscopia Tomisului anuță că după șapte ani, pe data de 20 septembrie 2024, Brâul Maicii Domnului revine în județul Constanța, la mănăstirea Văcăreștii Noi, împreună cu moaștele Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș. Sfintele Odoare vor rămâne spre închinare până luni, 23 septembrie 2024. 

Potrivit comunicatului emis de reprezentanții Arhiepiscopiei Tomisului, în perioada 20 - 23 septembrie, mănăstirea Văcăreștii Noi, din apropierea localității Lumina,sărbătorește 300 de ani de la sfințirea mănăstirii istorice Văcărești (din București), dar și sfințirea paraclisului mănăstirii și punerea pietrei de temelie a bisericii celei mari a așezământului monahal Văcăreștii Noi.

Vineri, 20 septembrie, de la ora 18.00, la mănăstirea Văcăreștii Noi, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va întâmpina Sfintele Moaște ale Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș și racla cu Brâul Maicii Domnului, urmate de slujba Privegherii în cinstea Acoperământului Maicii Domnului și a Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș.

Programul sărbătorii mănăstirii Văcăreștii Noi continuă astfel:

Sâmbătă, 21 septembrie

Duminică, 22 septembrie, ziua sfințirii paraclisului și a punerii pietrei de temelie a bisericii celei mari

Răspunsurile liturgice vor fi date de Grupul Psaltic „Tronos”, al Catedralei patriarhale;

Luni, 23 septembrie

Ce reprezintă Cinstitul Brâu al Maicii Domnului?

Conform tradiției bisericești, Cinstitul Brâu a fost țesut de Maica Domnului din păr de cămilă și, pe când Fecioara Maria se înălța la cer, i l-a dăruit Sfântului Apostol Toma.

Până în secolul IV, Cinstitul Brâu al Maicii Domnului s-a păstrat la Ierusalim. După o scurtă perioadă în care a stat în Capadocia, a fost readus în Ierusalim de către împăratul Teodosie cel Mare (379-395). În timpul domniei împăratului Arcadie, fiul lui Teodosie cel Mare, în anul 395, a avut loc mutarea cinstitului Brâu în Constantinopol. 

Acesta a fost așezat într-o raclă și a fost păstrat inițial în biserica „Sfinţilor Apostoli”, apoi în biserica „Preasfintei Născătoare” din Vlaherne. Racla nu a fost deschisă până în zilele împăratului Leon cel înțelept (886-912). Zoe, soţia împăratului Leon, era foarte bolnavă și, prin minune dumnezeiască, a aflat că de se va atinge de Brâul Maicii Domnului se va vindeca. 


La rugămintea împăratului Leon, Patriarhul Constantinopolului a luat Brâul Maicii Domnului și a mers la curtea împăratului unde s-au rugat pentru tămăduirea împărătesei. Zoe s-a vindecat îndată după ce au pus Brâul peste ea. Ca semn de recunoştinţă, aceasta a împodobit Brâul, brodându-l cu fir de aur şi l-a reaşezat în racla în care-l pusese Arcadie. În amintirea acestei minuni este sărbătoare Așezarea în raclă a cinstitului Brâu al Maicii Domnului, pe 31 august. 

În a doua parte a secolului al XII-lea, Cinstitul Brâu a fost tăiat în fragmente ce au fost dăruite mai multor biserici din Constantinopol.
În secolul XIII, trimișii regelui bulgar Ioniţă Caloian au luat Brâul din Constantinopol, iar în secolul XIV cneazul sârb Lazăr I Hrebeljanović (1372-1389) îl dăruiește mănăstirii Vatoped, din Muntele Athos. 

Alte surse afirmă că Brâul a fost dăruit mănăstirii Vatoped de către împăratul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355), care, mai târziu, s-a şi călugărit la această mănăstire. 

În anul 1522, două părţi ale Cinstitului Brâu au fost dăruite mănăstirii de maici Kato Xenia (situată la 50 km de Volos, Grecia) în timpul unei mari epidemii de ciumă. Imediat după aducerea cinstitului Brâu, oamenii s-au însănătoşit.

Despre Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului

Este cinstit de către Biserica Ortodoxă Română în data de 15 septembrie. Acesta s-a născut în anul 1568, în orașul Raguza Dalmației, şi a ajuns Mitropolit al Banatului la vârsta de 80 de ani.

A intrat în monahism în mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida, sub numele de Iosif și a fost hirotonit ieromonah la vârsta de 20 de ani.
A vieţuit în mai multe mănăstiri din muntele Athos şi a devenit egumen al mănăstirii „Sfântul Ştefan” din Adrianopol, apoi este numit egumen în mănăstirea Cutlumuș din Athos. S-a retras în liniște în preajma Mănăstirii Vatoped, dar, răposând mitropolitul Timișoarei, fost ales mitropolit al Timişoarei şi a păstorit până în 1653, când, din cauza vârstei înaintate, s-a retras la mănăstirea Partoş, în Banat. A trecut la cele veşnice în anul 1656.

Sfintele sale moaşte se află în Catedrala mitropolitană din Timişoara. Canonizarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1956.


Citește și:
Programul ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în zilele de 18 și 19 septembrie 2024