Arhiepiscopia Tomisului Târnosire de biserică la Mangalia. Hram la mănăstirea Dervent

• Sâmbătă, 12 septembrie, de la ora 7.45, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va săvârși Sfânta Liturghie la mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Gheorghițeni, județul Suceava
• Duminică, 13 septembrie, de la ora 7.45, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia slujba de sfințire a apei și târnosirea bisericii „Sfântul Ilie și Sfinții Arh. Mihail și Gavriil” din Mangalia.

Sâmbătă, 12 septembrie, de la ora 7.45, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va săvârși Sfânta Liturghie la mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Gheorghițeni, județul Suceava, iar de la ora 23.00 va oficia Acatistul Învierii Domnului la Catedrala arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.

Târnosire de biserică la Mangalia

Duminică, 13 septembrie, de la ora 7.45, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia slujba de sfințire a apei și târnosirea bisericii „Sfântul Ilie și Sfinții Arh. Mihail și Gavriil” din Mangalia (str. Rozelor, nr. 26), urmată de Sfânta Liturghie. Credincioșii vor putea trece prin Sfântul Altar.

Parohia a fost înființată în anul 1996, iar sfințirea locului și piatra de temelie au fost puse în data de 21 noiembrie 1996, de către vrednicul de pomenire Arhiereul Lucian al Tomisului. Lucrările de construcție, coordonate de către pr. Iulian Ilie Rotaru, au început în anul 2000, biserica fiind ridicată în stil brâncovenesc, iar pictura urmează să fie realizată în stil bizantin.

Hramul Înălțarea Sfintei Cruci la mănăstirea Dervent

Luni, 14 septembrie, Biserica Ortodoxă cinstește Înălţarea Sfintei Cruci. Cu acest prilej, de la ora 9.30, IPS Teodosie va oficia Sfânta Liturghie la mănăstirea Dervent, cu prilejul unuia dintre hramuri. Apoi, de la ora 12.00, va conduce o procesiune spre Izvorul Tămăduitor din apropiere, unde va avea loc slujba de sfințire mică a apei.

Sărbătoarea amintește de două momente importante din istoria Sfintei Cruci, pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.

Primul moment a fost înălţarea solemnă a Sfintei Cruci înaintea credincioşilor din Ierusalim, în data de 14 septembrie 335, de către patriarhul Macarie. Evenimentul a fost prilejuit de rezultatele campaniei arheologice de găsire a lemnului Sfintei Cruci, campanie coordonată de către mama Sfântului împărat Constantin cel Mare, împărăteasa Elena.


Al doilea moment este tot o înălţare solemnă a lemnului Sfintei Cruci înaintea credincioşilor din Ierusalim, în ziua de 14 septembrie 630, de către patriarhul Zaharia al Ierusalimului. Evenimentul a marcat recuperarea Sfintei Cruci de la perşi, în anul 629, de către împăratul bizantin Heraclius, după ce perșii o luaseră ca pradă de război la cucerirea Ierusalimului din anul 615.

La început, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a avut un caracter local, dar până în secolul al XI-lea s-a generalizat în întreaga Biserică.

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este zi de post deoarece amintește de Patimile, Răstignirea și moartea pe Cruce a Mântuitorului, precum și de purtarea spirituală a crucii, ca jertfă, de către fiecare credincios.

Crucile de la mănăstirea Dervent


Istoria Crucilor de la Dervent poate fi reconstituită în parte cu ajutorul povestirilor din popor, transmise din generaţie în generaţie. Astfel, tradiția vorbește despre patru creștini care au fost condamnați la moarte de către conducătorul cetății Dervent. Aceștia au fost duși în arenă și supuși unor torturi greu de imaginat. Pe locurile unde au fost martirizați au fost găsite patru pietre crescute în formă de cruce. Nu se cunoaște anul în care a avut loc martirajul.

Până în secolul al XIV-lea nu se mai păstrează informații despre Sfintele Cruci de la Dervent. Adem Paşa, pe moşia căruia se aflau Sfintele Cruci, a amenajat mai multe adăposturi pentru bolnavii creștini și musulmani care-și găseau tămăduire aici.

În perioada stăpânirii otomane, Ahmet Bey (șeful unei raiale turcești de pe malul Dunării), aflând că aceste cruci aduc binecuvântare, a cumpărat moșia. Aceasta a fost ferită de foamete și de boli, iar mulți creștini veneau aici la muncă, doar ca să se atingă de Sfintele Cruci. În preajma Războiului pentru Independenţa României s-a călcat tradiţia ocrotirii crucilor. Unul dintre descendenţii lui Ahmet a mers la câmp la vremea secerişului şi a observat că aceste Sfinte Cruci sunt foarte cinstite de către slujitori. El a lovit cu sabia în Crucea mare şi i-a rupt braţele, iar pe două dintre cele trei cruci mici le-a scos din pământ.

După Războiul de Independență, un cioban surdo-mut din satul Coslugea și-a găsit vindecare la crucile de leac de la Dervent. Pe când își înapoia oile din marginea islazului l-a cuprins moleșeala, s-a întins și și-a așezat capul pe brațele crucii tăiate. Aici a dormit până după-amiază. Când s-a trezit, a auzit tunetele și picăturile de ploaie și a conștientizat minunea vindecării. Vestea minunii s-a răspândit și mulți oameni și-au găsit alinare la Crucile de leac de la Dervent, așa cum au fost numite. (sursa: www.dervent.ro)  

Sursa foto: Arhiepiscopia Tomisului