Atrocitatile armatei bulgaresti in Dobrogea anilor 1916-1918

O fila importanta din istoria Dobrogei a fost trecuta sub tacere. Manualele de istorie ale regimului comunist au pus in plan secund o pagina neagra din perioada primului Razboi Mondial. Probabil pentru a nu afecta relatia cu statul frate comunist Bulgar, istoricii "epocii de aur" au omis sa dezbata perioada ocupatiei germano-bulgare din Dobrogea in primul Razboi Mondial. O serie de istorici au consemnat totusi in lucrarile lor tragedia romanilor din Dobrogea traita sub ocupatia armatei bulgare. Istoricul Drd.Magdalena Tita a studiat aceasta perioada si aduce, astazi la 87 de ani de la reintregirea Romaniei, in atentia opiniei publice cei doi ani de ocupatie peste care romanii din Dobrogea au reusit sa treaca. Va prezentam in continuare rezultatul cercetarii istoricului Magdalena Tita.Desavarsirea unitatii nationale a tuturor romanilor la sfarsitul primei conflagratii mondiale trebuie inteleasa ca o fireasca implinire, ca o necesitate istorica impusa de evolutia statului national, mai putin ca rezultanta a efortului militar al Romaniei, ce-i drept inegalabil, pe teatrul de razboi est-european.Nu "Marele Razboi", cum a ramas prima conflagratie mondiala in constiinta contemporanilor si in paginile istoriografiei mondiale, a creat Romania Mare. El a fost doar ocazia. Romania a intrat in acest razboi pentru eliberarea provinciilor asuprite si pentru intregirea neamului, idealul Unirii afirmandu-se intens prin eforturi, jertfe si eroism pe campurile de lupta din Transilvania si Dobrogea, de pe Valea Jiului si de pe Arges, ca si pe cele de la Marasti, Marasesti si Oituz. Sacrificiile in campaniile militare ale anilor 1916-1917 au fost rasplatite prin izbanda idealului national, in conditiile prabusirii marilor imperii si afirmarii dreptului popoarelor la autodeterminare pe baza principiului nationalitatilor. In primavara si vara anului 1915, in conditiile intrarii Italiei in razboi alaturi de Antanta, asupra Romaniei neutre s-au facut noi presiuni din directia ambelor tabere beligerante. Drept consecinta, tara noastra a acceptat sa intre in razboi alaturi de Antanta, singura alianta militara care a promis implinirea dezideratelor nationale romanesti, declarand razboi Austro-Ungariei. Astfel, in vara lui 1916 Romania se afla in razboi cu Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si Imperiul Otoman. Primele succese ale armatei romane in eliberarea Transilvaniei nu au putut fi consolidate. Din partea aliantei Puterilor Centrale, Bulgaria, intrase in razboi cu interesul nedisimulat, manifestat deja in numeroase randuri, al alipirii Dobrogei de Sud, ce revenise Romaniei in urma razboaielor balcanice din anii 1912-1913 (vezi pentru demersurile Bulgariei studiul lui Ion Agrigoroaiei, Romania in fata pretentiilor Bulgariei asupra Dobrogei 1917-1918, in "Dobrogea. Repere istorice", coordonator Mihai Lupu, Constanta, Editura Europolis, 2000, p. 110-121).Ofensiva trupelor bulgare incepe chiar inainte ca declaratia de razboi sa fie inaintata ministrului Romaniei la Sofia. De partea romanilor, Dunarea si frontiera terestra erau aparate de Armata a III-a, aflata in vara anului 1916 intr-o pozitie de inferioritate fata de Armata a III-a bulgara, bine dotata gratie armamentului austro-german, beneficiind de toata sustinerea ofiterilor si trupelor specializate germane. Elementul esential care dadea forta acestei armate il reprezenta comandamentul sau german si insasi experienta seful ei suprem, maresalul von Mackensen. In aceste conditii, la 1 septembrie 1916 a avut loc batalia de la Turtucaia, ce avea sa marcheze prima mare infrangere militara a Romaniei in acest razboi. Dupa cinci zile, in urma gravelor pierderi suferite, silit sa faca fata inevitabilului, anume razboiului pe doua fronturi, tanarul stat modern roman avea piarda intregul teritoriu al Dobrogei.Atrocitatile trupelor bulgarestiLa 22 octombrie 1916, coloane de trupe germano-bulgare isi faceau intrarea in Constanta, devastata de bombardamente si pustie, autoritatile si populatia locala fiind in prealabil evacuate. Ceea ce indeobste se cunoaste mai putin de catre publicul larg este ca ocuparea vechii cetati a Tomisului a reprezentat un episod tragic, nedemn fata de secolul in care se desfasura. Soldatii bulgari, in ciuda regulilor razboiului si a acordurilor internationale in vigoare, privind teritoriile ocupate, populatia civila si prizonierii de razboi, s-au dedat la acte de o cruzime deosebita, comportament cu totul diferit de al aliatii lor germani, "oameni practici" (Constantin Kiritescu, Istoria Razboiului pentru intregirea Romaniei 1916-1919a), vol. I, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica , 1989, p. 383), care desi aflati in stare razboi au oprit abuzurile.Constanta, la momentul ocuparii de catre trupele Puterilor Centrale, reprezenta principalul debuseu economic al Romaniei si cel mai mare port comercial la Marea Neagra, gasindu-se intr-o situatie prospera, daca ar fi sa dam ca exemplu doar faptul ca "nu era an sa nu se construiasca 300-400 locuinte" (Arhivele Nationale Istorice- filiala Constanta, fond Primaria, dosar 46/1916, f. 152).Poate tocmai de aceea, orasul de la malul marii a avut de suferit de pe urma actelor de vandalism ale ocupantului bulgar. Agresiunea trupelor bulgare, care nu s-au oprit doar la deposedarea de bunuri pe care a declarat-o imediat dupa intrarea in oras, au permis etnicilor bulgari din Constanta sa dispuna dupa bunul plac si in mod nemeritat de avutul romanilor. "Civilizatorii Dobrogei" au interzis scolilor romanesti sa mai functioneze, au jefuit bisericile credinciosilor romani, au ucis numerosi cetateni intr-un mod bestial, au violat femei si torturat copii, iar statuia lui Ovidius a fost daramata de pe soclu. Doar la interventia superiorilor militari germani statuia avea sa fie repusa la locul sau. (Ibidem, f. 153-162.)Limba bulgara, limba oficiala in DobrogeaLimba bulgara a fost declarata limba oficiala in teritoriul stravechii Moesii romane, facandu-se totodata importante schimbari de denumiri toponimice in sens favorabil intereselor Regatului Bulgar. Constanta si intreaga Dobroge aveau sa ramana sub aceasta grea ocupatie timp de doi ani, fara a se intrevede vreo speranta de izbavire. Aceasta era, de altfel si situatia a ceea ce mai ramasese din "Romania Libera", redusa la teritoriul Moldovei dintre Carpati si Prut. Distrugerile materiale si umane au fost extrem de mari. Doua treimi din teritoriul, circa 100.000 km.p., din statului roman antebelic se afla sub ocupatie militara straina. Din toata populatia statului Roman, aproximativ 3,5 milioane de locuitori, au ramas sub ocupatie si au resimtit regimul de jaf si exploatare salbatica a tuturor resurselor naturale si economice. Pierderea Constantei si a intregii Dobroge, "mormantul catorva zeci de mii de fii ai tarii" (Constantin Kiritescu, op. cit, p. 389.), a implicat si slabirea considerabila a fortelor militare romanesti. Vara anului 1917 avea sa aduca insa victoriile romanesti istorice de pe frontul din sudul Moldovei, de la Marasti, Marasesti si Oituz, care au rasturnat toate calculele militare pe Frontul de Est, spulberand mitul invincibilitatii armatelor Kaiserului. La aceste momente de epopee militara si-au adus o importanta contributie si ostasii Diviziei a 9-a Constanta, anuntand prin sacrificiul lor alungarea trupelor Puterilor Centrale de pe teritoriul scaldat de Dunare si Marea Neagra.Situatia Romaniei se va agrava insa odata cu iesirea Rusiei Sovietice din razboi si incheierea armistitiului de la Bresk-Litovsk (22 noiembrie/5 decembrie 1917). Ramasa singura, tara noastra a fost obligata sa incheie Armistitiul de la Focsani la 7-9 decembrie 1917 si apoi Pacea de la Buftea la 24 aprilie/7 mai 1918, prin care recunostea ocupatia militara a Puterilor Centrale asupra teritoriului dobrogean, accesul Romaniei la Marea Neagra fiind permis numai de-a lungul unui ingust drum militarizat pana la Constanta.Cu toate acestea, toamna lui 1918 a inclinat definitiv balanta armelor de partea aliantei Antantei pe Frontul de Vest, momentul de deruta al Puterilor Centrale fiind in mod just sesizat de conducerea politico-militara a Romaniei, care a decis reintrarea in "Marele Razboi" pentru eliberarea teritoriilor ocupate vremelnic de fortele militare straine si pentru implinirea idealului national al tuturor romanilor: Marea Unire. Astfel, dupa ce in septembrie 1918 Bulgaria a fost infranta decisiv de Antanta, Dobrogea a revenit intre fruntariile natiunii romane. Armistitiul cu Germania (11 noiembrie 1918) avea sa gaseasca Romania in stapanirea teritoriului dintre Dunare si Marea Neagra.Populatia dobrogeana a reusit sa inlature in mod rapid toate vicisitudinile create de ocupantul militar bulgar, ceea ce o demonstreaza nivelul dezvoltarii sale generale din perioada interbelica. Unirea tuturor romanilor intr-un singur stat national n-ar fi cunoscut fireasca sa implinire fara revenirea Dobrogei, acum intregite, la patria-mama. Cu ocazia marii sarbatori inchinate acestui act, la Iasi, la 7 decembrie 1918, un student constantean afirma: "Noi dobrogenii privim cu bucurie si cu veselie acest ceas ce ne-a fost dat sa traim, ca sa vedem dupa atatea jertfe unirea tuturor romanilor in Romania Mare". Momentul atat de sublim exprima sincer si simplu sentimentul solidaritatii nationale.