Au și păpușile o zi a lor. Mesajul teatrologului Anaid Tavitian "Teatrul de păpuși, un mijloc sensibil și complex de educație"

• Au și păpușile o zi a lor.
• Vechi de când lumea, cele mai iubite jucării ale fetiţelor sunt îndrăgite, păstrate sau colecţionate şi de cei mari, pentru frumuseţea lor sau pentru valoarea istorică, financiară sau nostalgică.
• Tradiţional, păpuşile au fost jucării pentru copii, dar aveau şi semnificaţie spirituală, magică sau religioasă, iar în unele culturii erau date copiilor, după folosirea lor în ceremonii rituale.

Sărbătorită în fiecare an în a doua zi de sâmbătă din iunie, Ziua Mondială a Păpuşilor dă un mesaj universal de dragoste şi fericire, sub logo-ul Dăruiţi o păpuşă!

Vechi de când lumea, cele mai iubite jucării ale fetiţelor sunt îndrăgite, păstrate sau colecţionate şi de cei mari, pentru frumuseţea lor sau pentru valoarea istorică, financiară sau nostalgică. Veşnic tinere, păpuşile contează pentru toţi cei cu suflet de copil şi sunt sărbătorite în fiecare an în a doua zi de sâmbătă din iunie, pentru a răspândi un mesaj universal de dragoste şi fericire, sub logo-ul Dăruiţi o păpuşă !
 
Prestigiosul teatrolog constănțean, Anaid Tavitian a transmis un mesaj cu prilejul acestei zile speciale:


"La început am fost un copil care împreuna cu păpușile sale, dădea viață eroilor din povești. Au urmat anii de școală în care învățătorul meu, conștient de faptul că teatrul de păpuși este un mijloc sensibil și complex de educație, mi-a deschis poarta spre miraculoasa, frumoasa lume a teatrului de păpusi.


Multele spectacole văzute atunci pe scena Teatrului de Păpuși Constanța mi-au cultivat gustul pentru frumos, mi-au oferit modele de urmat, mi-au îmbogățit imaginația și au contribuit la devenirea mea intelectuală. Peste ani am devenit secretar literar al teatrului meu de suflet".


Teatrul de păpuși, un prilej de bucurie și destindere



"Pentru mine ,teatrul de păpuși rămâne și astăzi prilej de bucurie, destindere ,dar și de meditație", a concluionat teatrologul constănțean.


Ziua Mondială a Păpuşilor a fost creată în 14 iunie 1986, la iniţiativa americancei Mildred Seeley, o încântătoare doamnă de aproape 70 de ani dintr-un mic oraş al Arizonei, pasionată colecţionară şi autoarea multor cărţi dedicare păpuşilor.
Nu vizitase niciodată ţările unde erau  facute păpuşile pe care le avea, dar cu pasiune, a construit o adevărată reţea internaţională a iubitorilor de păpuşi, a fondat Breasla Artizanilor de Păpuşi de Porţelan, editeză o splendidă revistă dedicată păpuşilor şi a adunat o colecţie de mare clasă care i-a adus faima mondială.




Logoul zilei a fost creat de artistul Boots Tyner şi reprezintă o fetiţă cu o păpuşă de porţelan în braţe, darul său, ca simbol al importanţei şi semnificaţiei acestei jucării în viaţa fiecărui copil, mic sau mare.



Magia păpuşilor


Mici reprezentări ale corpului uman, păpuşile au existat înca din vremea anticilor egipteni, când erau confecţionate din lut, piatră, lemn, os, din piele sau din ceară, şi sunt considerate cele mai vechi jucării.


Meşteşugarii greci au făcut păpuşi cu membre articulate, la şold şi umăr, şi există dovezi care atestă că erau jucării pentru fetiţe familiilor bogate.


În Roma antică erau făcute din cârpe, lut, lemn sau fildeş şi s-au găsit dovezi că, aşa ca şi astăzi, fetiţele îşi îmbrăcau păpuşile după ultima modă.


Tradiţional, păpuşile au fost jucării pentru copii, dar aveau şi semnificaţie spirituală, magică sau religioasă, iar în unele culturii erau date copiilor, după folosirea lor în ceremonii rituale. Păpuşa  s-a aflat mereu la graniţa între joc şi magie, fiind folosite de vrăjitoare, ca talismane pentru noroc sau ca  aducătoare de nenorociri. De exemplu, în Africa sau în ţările Americii latine sau din Caraibe, păpuşile aveau rol un educativ sau pentru a distra, dar erau folosite şi în ritualuri de magie.


Şi în Japonia păpuşile au o istorie milenară, figurinele Dogū şi Haniwa, iniţial cu rol funerar, au devenit în timp nu doar talismane, ci şi jucării pentru copii şi erau confecţionate din paie sau lemn, pictate şi îmbrăcate elaborat cu mai multe rânduri de haine.


Populaţia innu, aborigenii de pe teritoriul actual al Canadei, îmbrăcau păpuşile cu blănuri şi piei de animale şi le umpleau cu ceai, pentru a lungile călătorii din timpul iernii,  şi tot în continentul nord american au fost create şi păpuşile-măr, cu capul confecţionat  şi frumos sculptat din acest fruct deshidratat.


În America de Sud păpuşile aveau o îmbrăcăminte la fel de frumos colorată  ca şi costumele tradiţionale ale fetelor şi femeilor.
Aici, există şi acum vechiul obicei denumit última muñeca, ultima păpuşă, celebrată de fete la împlinirea vârstei de 15 ani, care semnifică despărţirea de jucării şi copilărie.


În Europa secolului XV au apărut marionetele din lemn, cu păpuşi care reproduceau scena Nativităţii, iar pentru curţile regale şi nobiliare se făceau papuşi cu ţinute la fel de rafinate ca şi luxul de care erau  înconjurate.


Au aparut apoi şi celebrele „casele de păpuşi”, capodopere miniaturale care reproduceau casele din Amsterdam sau Londra, oraşul german Nürenberg a devenit o adevarată cetate a păpuşilor.
În secolul XIX apar faimoasele papuşi de Saxa, cu busturi de carton presat şi decorate cu pene şi bijuterii, papuşile cu cap din porţelan, iar în 1880,  Thomas A. Edison inventează păpuşa care spunea „mama şi tata”, apoi devin populare păpuşile care în reprezintă pe Pinocchio, păpuşa-bebeluş şi păpuşile cu ochi de sticlă, în special albaştri, inspiraţi de cei ai Reginei Victoria.


Secolul XX aduce păpuşile negre, cele de celuloid şi de materiale plastice.


În martie 1959 se naşte celebra Barbie, iar trei ani mai târziu şi perechea sa Kim. Ideea de a crea o păpuşă care să nu mai semene cu un bebeluş sau cu o fetiţă, i-a aparţinut americancei Ruth Handler, soţia co-fondatorului Companiei Matell.


O urmărise adesea pe fetiţa sa Barbara jucându-se cu păpuşi de hârtie şi atribuindu-le roluri de adulţi şi a intuit succesul pe care l-ar fi putut avea o păpuşă cu înfăţişarea unei domnişoare.
Pentru noua păpuşă Barbie a propus numele fiicei sale, iar ca model pe Lili, o păpuşă adusă de ea din Germania, care putea fi îmbrăcată în fel de fel de haine care se vindeau separat.
Succesul lui Barbie a fost imediat, iar după trei ani a urmat şi Ken, care a luat numele băieţelului ei Kenneth, iar pentru cei doi  au fost create trusouri inspirate de îmbrăcămintea vedetelor.


Afacerea s-a dezvoltat imediat şi Compania Mattel a dominat piaţa păpuşilor încă de la lansarea frumoasei Barbie şi şi-a păstrat supremaţia şi acum, în ciuda concurenţei companiei Bratz, care acum acopera circa 40% din piaţă.


În jurul lui Barbie s-a creat mare adevărată industrie, garderoba s-a diversificat cu haine de vara, iarna sau pentru diverse ocazii, a  început să meargă cu maşina, pe bicicletă, să călăreasca sau să pescuiasca, şi există şi muzeu în California, dedicat istoriei celebrei păpuşi.


Interesul pentru păpuşi a căpătat şi alte noi dimensiuni. Sunt colecţii celebre, cum este şi cea de păpuşi de porţelan a doamnei Mildred Seeley, răspunzătoare de existenţa Zilei Păpuşilor, sau aparţinând unor oameni de artă,  sau au un loc rezervat în multe muzee din lume şi au chiar un întreg muzeu doar al lor la în India, la New Delphi.


Sau,  sunt păstrate, recondiţionate şi transformate, aşa cum face Sonia Singh, o doamnă din Australia îndrăgostită de păpuşi, pe care apoi le vinde la licitaţie, pentru a ajuta copii din ţara sa.
Păpuşile rămân însă în primul rând jucării. Sunt primele prietene ale fetiţelor şi de multe ori le trezesc sentimente materne sau le învaţă să fie elegante şi cochete.


Sursa foto: a1.ro, Handmade by Carmen Petrișor