Azi îl prăznuim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Cine își serbează onomastica

Pe data de 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, în fiecare an, aproape un milion de români își serbează ziua de nume. Din numărul total estimat, aproximativ 740.000 sunt bărbați și majoritatea dintre ei poartă numele de Gheorghe sau Ghiorghe. De asemenea, astăzi se serbează și cei care poartă numele de George sau Ghiorghiță, Gică, Gicu, Gherghel şi mulţi alţii. De altfel, dintre femeile care își serbează onomastica de Sfântul Gheorghe, peste 135.000 poartă numele de Georgeta, dar se serbează și numele de Geta sau Gherghița, Ghiţa, Gherghina. Ce nume se sărbătoresc de Sfântul Gheorghe: Gelu; Geluța; Geluțu; Geo; George; Georgel; Georgeta; Georgi; Georgiana; Geta; Gheorghieș; Gheorghina; Gheorghița; Gherghina; Ghiorghe; Ghiorghița; Gica; Gina.
 
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă, este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din lumea creştină. Numele său provine din limba greacă (Gheorghios) şi în traducere înseamnă agricultor. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. Mai multe date certe nu se cunosc, neexistând niciun document al epocii care să conţină informaţii despre viaţa sa. Ceea ce se ştie despre el a fost scris ulterior.

Legenda spune că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a înrolat în armata romană şi, parcurgând ierarhia militară, s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creştinilor emis de Diocleţian în 303, Sfântul Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii, pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa.
 
Ritual pentru o recoltă bogată
 
De asemenea, în ajunul sărbătorii Marelui Mucenic, vitele sunt duse de gospodari în holdele de grâu; când acestea se întorc acasă, gospodarii iau o mână de grâu, iar boabele se păstrează şi se amestecă în grâul care va fi semănat, pentru ca recolta să fie bogată în anul următor. La 22 aprilie, dimineaţa, gospodinele scot în curtea casei uneltele de ţesut, astfel încât razele soarelui să le încălzească. Gospodinele sunt convinse că, împlinind această datină, vor avea spor la lucru tot anul. În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă. Tot în această zi, fetele mai obişnuiau să semene usturoi, pe care îl păstrau până la anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, tinerele cred că vor fi înzestrate cu sănătate şi că se vor căsători în cel mai scurt timp.