„Când medicina pierde o luptă!” Strigătul unui medic - „Vaccinarea poate fi acea șansă care face diferența dintre viață și moarte”

 

• Într-un mesaj puternic, un medic din România împărtășește povestea unei bătălii pierdute în fața gripei și a complicațiilor devastatoare ale acesteia.

Într-un mesaj puternic, un medic din România împărtășește povestea unei bătălii pierdute în fața gripei și a complicațiilor devastatoare ale acesteia. După șapte ore de luptă intensă, echipa medicală a făcut tot posibilul pentru a salva un pacient de doar 39 de ani, dar a fost învinsă de o boală care s-a răspândit fulgerător. Dincolo de durerea pierderii, medicul lansează un apel clar: vaccinarea poate fi acea șansă care face diferența dintre viață și moarte.

Iată declarația inte grală a acestuia:

„Am pierdut.

Ieri am dus una dintre cele mai grele bătălii din ultima vreme. O luptă care a durat peste 7 ore. O luptă dusă cu toată echipa, cu toată știința noastră, cu toată tehnologia pe care medicina modernă o poate pune la dispoziție. Și totuși... la ora 2 noaptea am ieșit din spital cu capul plecat, cu pașii grei, și cu un gol în piept care nu se umple nici cu somn, nici cu timp, nici cu speranță.

Pacientul nostru avea 39 de ani.

Gripă A care, în doar câteva zile, a declanșat un iad biologic în corpul lui. O suprainfecție cu Streptococcus pneumoniae l-a aruncat în șoc septic refractar. De acolo, lucrurile s-au desfășurat cu o viteză terifiantă. Nici măcar nu ai timp să-ți pui întrebări.

L-am pus pe ECMO hibrid V-AV - deoarece si cordul ceda.

I-am administrat imunoglobuline.

Am încercat până și rescue plasmafereza – în disperarea de a-i curăța organismul de tsunamiul inflamator.

Dializă cu high-cut filter. Terapie combinată, intensivă, calculată la mililitru și secundă.

Ne-am luptat pentru fiecare organ care ceda pe rând. Inimă, plămâni, rinichi, ficat::

Am tras de el. Am tras de noi.

Am tot spus în gând „Hai, încă puțin, încă o oră, poate...”. Dar monitoarele au început să tacă. Am încercat să-l reperfuzăm, să-l ținem acolo, pe muchia dintre viață și moarte. Și totuși, a plecat. Sub mâinile noastre. Sub ochii noștri. În ciuda tuturor eforturilor.

Nu pot descrie ce simți când pierzi un om pe care l-ai ținut în viață, clipă de clipă, cu tot ce aveai mai bun.

Este o formă de doliu profesional.

Este o neputință care îți sfâșie interiorul și te face să te întrebi, inevitabil: „Ce-ar fi fost dacă...?”

Ce-ar fi fost dacă s-ar fi vaccinat?

Poate că sistemul lui imunitar n-ar fi fost copleșit.

Poate că virusul nu s-ar fi replicat atât de agresiv.

Poate că n-ar fi ajuns pe ECMO.

Dar cu „poate” nu reînvii oamenii.

Cu „poate” nu salvezi vieți.

Vă spun deschis, ca medic, ca om, ca martor la sute de drame în fiecare an: vaccinați-vă.

Nu pentru că e perfect. Nu pentru că e o armură magică.

Ci pentru că e o șansă. O șansă reală să nu ajungeți aici.

Într-un pat de ATI, conectați la zeci de fire, printre oameni care încearcă, uneori cu disperare, să vă aducă înapoi.

Gripa nu e o simplă răceală. Streptococul nu e un „germen”. Moartea nu e „doar o trecere”. Când o vezi în fiecare zi, când ți-o smulge de sub palme, începi să o urăști. Pentru felul în care lovește. Pentru cum ia, aleatoriu, oameni care poate nici nu știau cât de grav e ce li se întâmplă.

Azi nu am salvări de povestit.

Și când pierzi așa, după ore de luptă pură, după decizii luate în fracțiuni de secundă, după ce ai golit toate resursele .. rămâi cu o tăcere apăsătoare. Cu imaginea unui monitor oprit. Cu trupul unui om tânăr, inert. Rămâi cu durerea familiei. Cu doliul pe care-l anunți. Cu întrebările pe care nu le mai poți liniști”, declară doctorul Torje Iuliu pe pagina sa de Facebook.

Citește și:
Știri Constanța: Amalia Georgiana, tânăra rănită în accidentul de la intrare în Mamaia, a murit. Mesajul edilului de la Saraiu