Care sunt zonele protejate, din cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării?

• Teritoriul rezervației este delimitat în trei categorii de zone: zone cu regim de protecție integrală, zone tampon și zone economice

 
 
Ca situație legislativă, prin Hotărărea nr. 248 din 27 mai 1994 pentru adoptarea unor măsuri în vederea aplicării Legii nr. 82/1993 privind constituirea Biosferei "Delta Dunării", publicat în Monitorul Oficial nr. 168 din 4 iulie 1994 Guvernul României este, practic, legiferată organizarea și constituirea a cee ace numim și astăzi Rezervația Biosferei Delta Dunării.
 
În conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1993, Rezervația Biosferei "Delta Dunării", zona de importanță ecologică națională și internațională, cuprinde Delta Dunării, sărăturile Murighiol-Plopu, complexul lagunar Razim - Sinoie, Dunarea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-Tulcea cu zona inundabilă, litoralul Mării Negre de la brațul Chilia până la Capul Midia, apele maritime interioare și marea teritorială, până la izobata de 20 m inclusiv. Limita continentală a rezervației este reprezentată de contactul Podisului Dobrogean cu zonele umede și palustre.
 
Teritoriul rezervației este delimitat în trei categorii de zone: zone cu regim de protecție integrală, zone tampon și zone economice. Zonele cu regim de protecție integrală sunt protejate, în mod obligatoriu, de zone tampon.
 
Zone de regim de protecţie integrală
2.1. Rosca - Buhaiova (9.625 ha) a) Delimitare Zona Rosca-Buhaiova este situata în nordul depresiunii Matita-Merhei şi este constituită dintr-un complex de lacuri, girle, japse, delimitat la nord de bratul Cernovca între confluenta cu canalul ocolitor al amenajării piscicole Chilia şi confluenta cu canalul Sulimanca; la est, de canalul Sulimanca între bratul Cernovca şi intrarea în lacul Merhei; la sud, de limita nordica a lacurilor Merhei şi Merheiul Mic, canalul Rosca, canalul de legătură cu Lacul Dracului, limita nordica a lacurilor Dracului şi Babina; la vest, de canalul Radacinoasele, canalul ocolitor al amenajării piscicole Chilia până la confluenta cu bratul Cernovca. b) Caracterizare ecologica Zona Rosca-Buhaiova figurează pe lista rezervaţiilor naturale din România încă din anul 1970, iar începând din anul 1979 a fost declarata rezervatie a biosferei (împreună cu Padurea Letea). Include o mare diversitate de biotopi reprezentativi pentru delta fluviala (plauri plutitori şi fixati, mlastini stuficole, lacuri, grinduri fluviale, marginea vestica a grindului marin Letea, marginea estica a grindului continental Chilia, girle naturale, terenuri inundabile, zaloage de salcii etc.). Nucleul acestei zone de regim de protecţie integrală îl constituie lacurile Rosca şi Buhaiova. În mod corespunzător, şi fauna acestei zone protejate prezintă o remarcabila diversitate reprezentată de mamifere: vidra, nurca, hermelina, bizam, câine enot, vulpe, mistret etc., de fauna ornitologica : prezenta celei mai mari colonii de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) din Europa, a coloniilor mixte de ardeidae, aproape majoritatea speciilor de anatidae şi paseriforme caracteristice deltei, precum şi a faunei de nevertebrate. Aceeaşi bogata diversitate este prezenta şi sub aspectul lumii vegetale, în ciuda aparentei de monotonie conferita de specia dominantă: stuful. Bazinele acvatice stagnante sunt invadate de specii de nufar (alb şi galben), piciorul cocosului, Hydrocharis, Limnanthemum, Trapa natans, Stratiotes raloides. În apele sarace în nitrati, din unele japse sau ochiuri de apa dintre plauri, apar plantele carnivore Utricularia şi Aldrovanda. Flora submersa este alcătuită din majoritatea speciilor cunoscute şi din alte ape continentale. În stufarisurile compacte se concentreaza aproape toată flora europeană de plante amfibii, reprezentative fiind, printre altele: Dyroperis thelipteris, Solanum dulcamara, Euphorbia palustris, specii de Carex Denanthe etc., dar şi specii rare ca: Acorus calanus sau Calla palustris.
 
2.2. Padurea Letea (2.825 ha) a) Delimitare Zona de regim de protecţie integrală Letea este asezata pe grindul cu acelaşi nume, unul dintre cele mai vechi grinduri ale deltei, fiind delimitata la nord de limita sudica a lacului Nebunu, la est, de drumul comunal Periprava - C.A. Rosetti, până la circa 1,5 km nord de localitatea C.A. Rosetti, la sud, de la drumul comunal Periprava - C.A. Rosetti, pe o linie dreapta nord-est - sud-vest, pe distanta de circa 2 km şi apoi spre vest, pe o distanta de circa 2 km până la limita sudica a Hasmacului Ivancea, la vest, de limita vestica a formatiunilor forestiere ale grindurilor Letea. b) Caracterizare ecologica Zona forestieră naturala Letea a fost pusă sub ocrotire încă din anul 1930, devenind rezervatie naturala în anul 1938. Ocupa un relief puţin înalt faţă de restul deltei, cu dune fluvio-marine, paralele cu Litoralul, care gazduiesc padurea cu acelaşi nume ce reprezintă un tip particular de vegetaţie. Padurea care se dezvolta în spaţiul interdunelor sub forma unor fisii late de 10-250 m (hasmacuri) despărţite de spinarile dunelor este alcătuită, în principal, din: stejarul de lunca (Quercus robur), stejarul brumariu (Q. pedunculiflora), plopul alb (Populus alba), plopul negru (P. nigra), frasinul de lunca (Fracsinus angustifolia), frasinul de balta (F. pallisae), parul (Pirus piraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea) şi foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completată de un subarboret bogat (Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaea, Cornus mas, C. sanguineae, Rhamnus frangula, R. cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris) şi altele. O caracteristica a zonei o constituie abundenta plantelor, cataratoare (Periploca graeca, Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba) care conferă pădurii un aspect subtropical. Padurea se extinde în mod natural prin speciile de avangarda Prunus spicosa (porumbar), Tamarix ramossima (catina osie) şi Hippophae ramnoides (catina alba) care în unele porţiuni, către Litoral, se dezvolta luxuriant, alcatuind adevărate baraje impenetrabile. În covorul vegetal se intilnesc, de asemenea, şi alte specii rare: Convolvulus persicus (volbura de nisip), Ephedra distachya şi Merendera sobolifera (brindusa de nisip). Fauna este reprezentată de Haliaetus albicilla (codalbul), Circaetus galicus, Milvus migrans, Bubo bubo, de câteva raritati herpatologice: Eremuias arguta, Vipera ursini renardi, precum şi de circa 1.600 specii de entomofauna identificate până în prezent.
 
2.3. Lacul Raducu (2.500 ha) a) Delimitare Zona cu regim de protecţie integrală Lacul Raducu este situata în partea centrala a deltei maritime şi în sudul formatiunilor de grinduri Letea, fiind delimitata, la sud, de Dunarea Veche, de la Canalul Magearu până al grindul Hudac, la vest, de grindul Hudac până la întîlnirea cu grindul Raducu şi, în continuare, până la girla fără nume, la nord, de girla temporară dintre grindul Raducului şi grindul Parului, la nord-est, de grindul Parului până la canalul Magearu, iar la est, de canalul Magearu, de la grindul Parului până la Dunarea Veche. b) Caracterizare ecologica Zona cuprinde lacuri cu apa dulce alimentate din ultimul braţ al marelui "M", situate într-o zona tipica de dezvoltare a grindurilor fluvio-marine dintre Chilia şi Sulina. Bazinele acvatice sunt anturate de grinduri marine cu soluri sarace, mobile sau slab fixate cu Elymus sabulosus, Carex ligerica şi Agropyrum elongatum, pajişti stepice cu Salix repens şi Euphorbia secueriana, sau arii de depresionare cu apa temporară caracterizată de tufe cu Juncus gerardii. Ghiolurile Raducu su Raduculet gazduiesc o ihtiofauna specifică zonei, bine reprezentată şi protejata prin izolarea bazinelor respective.
 

2.4. Lacul Nebunu (115 ha) a) Delimitare Zona este situata în complexul lacustru Sontea-Furtuna, cuprinzând lacul Nebunu şi zona adiacenta, delimitata de girla Sontea la sud şi de limitele lacului Nebunu, la vest, nord şi est. b) Caracterizare ecologica Lacul Nebunu şi împrejurimile sale constituie o zona lacustra de mica întindere, caracteristica deltei fluviale ce gazduieste biocenoze specifice, adaptate la amplitudini mari ale undei de viitura. Sunt asigurate în aceasta zona condiţii bune de cuibarit pentru anatidae şi pentru hrana limicolelor, în lunile de vara. Datorită izolarii sale, lacul asigura condiţii optime de reproducere şi creştere pentru ihtiofauna specifică lacurilor de întindere redusă şi adîncime mica. 2.5. Vatafu-Lungulet (1.625 ha) a) Delimitare Zona este situata în complexul lacustru Roşu-Puiu cuprinzând bazine acvatice naturale, lacurile Porcu, Porculet etc. Este delimitata, la nord, de canalul Vatafu-Imputita, la est şi sud-est, de prelungirea grindului Puiu iar la vest, de japsa Vatafu, de la canalul Vatafu-Imputita la lacul Lumina. b) Caracterizare ecologica Zona a fost selectionata pe considerentul ca aceasta cuprinde forme diverse de relief: grinduri, japse, depresiuni, formaţiuni de plauri plutitori şi fixati, pajişti halofile şi este caracterizată, în principal, prin existenta biocenozelor adaptate la condiţiile de viaţa eurihaline. Complexul de lacuri şi grinduri fluvio-marine reprezintă, de asemenea, prin formaţiunile de plauri, flora şi fauna specifice acestor biotopi preponderent stuficoli, un important loc de cuibarit pentru stircul pitic şi cormoranul mic în colonii mixte de ardeidae, precum şi pentru conservarea pajiştilor halofile.
 
2.6. Padurea Caraorman (2.250 ha) a) Delimitare Zona forestieră Caraorman ocupa partea centrala a grindului cu acelaşi nume, grind de origine marina, fiind delimitata la est de grindul Hrusca, la sud, de o limita situata a circa 1 km distanta de lacul Erenciuc, la vest, de limita estica a dunelor mobile de nisip, limita situata la distanta de circa 750 m de linia de înaltă tensiune, la nord, de canalul Litcov. b) Caracterizare ecologica Zona cu regim de protecţie integrală Caraorman cuprinde cele mai dezvoltate şi reprezentative dune denudate din delta şi padurea Caraorman dezvoltata, îndeosebi în partea sudica a grindului. Nucleul valoros, în suprafaţa de circa 700 ha cuprinde, alături de un variat arboret de lunca format din plop, frasin şi stejar, subarboret de zalog, Salix, Tamarix etc. Extremitatea sudica a pădurii păstrează exemplare monumentale de stejari, cu diametre între 4,20 - 4,70 m. Ca şi în padurea Letea, asociaţiile vegetale gazduiesc animale nevertebrate, îndeosebi insecte şi vertebrate-mamifere. Ca avifauna, padurea gazduieste îndeosebi vulturul codalb (Haliaeetus albicilia) şi corbul (Corvus corax).
 
2.7. Saraturi Murighiol (87 ha) a) Delimitare Zona Saraturi este situata între localităţile Murighiol şi Plopu, fiind delimitata la est de localitatea Murighiol, la sud, de soseaua Plopu-Murighiol şi la vest şi nord, de dealurile Murighiolului. b) Caracterizare ecologica Lacul Saraturi Murighiol este situat în terasa Dunării, are o lungime de circa 2 km şi o latime maxima de 500 m. Apele lacului sunt puternic salinizate de tip cloruro-sulfatic, caracterizate prin marea bogatie de zoo- şi fitoplancton. Complexul salmastru gazduieste colonii de sternide unde cuibareste abundent piciorongul (Himantopus himantopus), ciocintorsul (Recurvirostra avosetta), podiceps nigricolis, rata (Netta rufina) şi unde mai cuibareste încă Charadrius alexandrinus. În timpul iernii, inghetul tardiv al luciului de apa (datorat caracterului salmastru) determina o mare concentrare a limicolelor care găsesc aici adapost şi hrana abundenta.
 
2.8. Arinisul Erenciuc (50 ha) a) Delimitare Zona Erenciuc cuprinde arinisul situat de o parte şi de alta a canalului de acces în lacul Erenciuc, fiind delimitata la sud, de bratul Sfântu Gheorghe, la nord, de lacul Erenciuc, limitele estica şi vestica fiind limitele suprafeţei forestiere. b) Caracterizare ecologica Aceasta zona este singura zona forestieră din delta în care arinul negru (Alnus glutinosa) se dezvolta compact. În arinis cuibareste vulturul codalb (Haliaetus alibicilla) care găseşte condiţii optime de adapost.
 
2.9. Insula Popina (98 ha) a) Delimitare Insula Popina este situata în nordul lacului Razim, în apropierea amenajărilor piscicole Iazurile şi Sarinasuf şi a localităţii Iazurile. b) Caracterizare ecologica Insula Popina reprezintă un rest de grind continental stâncos care constituie un loc important de popas al pasarilor migratoare şi de cuibarit pentru califarul alb (Tadorna tadorna). Primavara, în aceasta zona cu vegetaţie saraca şi pitica se pot intilni păsări de mlastina (codobaturi venite din Congo), păsări de padure: privighetoarea roscata (Luscinia megarhynchos), presura cap negru (Emberiza melanocephala), ciocirlia de Baragan (Melanocorhypha colandro) etc. Izvoarele termale care picheteaza bordul nordic al insulei (încă nestudiate) conferă insulei un plus de interes ştiinţific. Fauna de nevertebrate (de asemenea, insuficient studiata) cuprinde raritati ca paianjenul veninos "vaduva neagra" (Lactrodextra) şi miriapodul gigant (Scolopendra cingulata).

 
2.10. Sacalin - Zatoane (21.410 ha) a) Delimitare Zona Sacalin-Zatoane cuprinde complexul de lacuri, girle şi grinduri, fiind situata în partea de sud a insulei Dranov, în suprafaţa totală de circa 19.340 ha, şi zona de melea cuprinsă între insulele Sacalinul Mare, Sacalinul Mic şi limita continentala a Deltei Dunării, în suprafaţa de circa 2.070 ha. Zona este delimitata la nord-est de bratul Sfântu Gheorghe, de la km 5 până la insulele Sacalin, ocolind prin est şi sud insulele Sacalin, până la extremitatea lor sud-vestica, la sud-vest, de o linie conventionala între extremitatea sud-vestica a insulelor Sacalin până la zona Mocirla şi în continuare de tarimul marin, până la cherhanaua Perisor, la vest de canalul Perisor, de la cherhanaua Perisor până la confluenta cu canalul Tarita. Limita nord-vestica este reprezentată de canalul Tarita, până la confluenta cu canalul Crasnicol, de canalul Crasnicol până la confluenta cu canalul Palade, de canalul Palade până la confluenta cu canalul Buhaz, de canalul Buhaz până la confluenta cu canalul Buhaz-Zaton şi de canalul Buhaz-Zaton până la confluenta cu bratul Sfântu Gheorghe, ocolind pe la est platforma cherhanalei. b) Caracterizare ecologica Situata în estul depresiunii Dranov, zona Sacalin-Zatoane este una dintre cele mai vechi părţi ale deltei fluvio-marine, caracterizată printr-o succesiune de grinduri marine ţinere, nisipoase, aproximativ paralele cu litoralul, alternând cu lacuri puţin adinci sau izolate şi de o interpatrundere a apelor marine (pe girle cu deschidere directa în mare) cu cele fluviale (prin canale şi girle). Cele doua lacuri principale, Zatonul Mic şi Zatonul Mare, din cauza abraziunii marine îşi largesc continuu legătură cu Marea Neagra. Lacurile oferă condiţii ideale pentru cuibaritul lebedei mute şi pentru hrana speciilor limicole, abundente, de asemenea, şi pe insula Sacalin, unde se afla şi cea mai mare colonie de chire de mare (Sterna sanvicenzis). Atât luciile de apa cît şi grindurile şi plaja litorala sunt locuri de maxima concentrare a ornitofaunei în timpul migratiei de primavara - toamna. Insula Sacalin, în forma de semiluna, alcătuită din nisip amestecat cu cochilii, saraca în vegetale de saratura, reprezintă zona cea mai importanţa de nidificare, premigratie şi migratie, un cartier de iernare pentru numeroase specii, circa 100, sin care 14 specii cuibaresc aici.
 
2.11. Periteasca - Leahova (4.125 ha) a) Delimitare Zona Periteasca-Leahova este situata în zona sudica a rezervatiei, fiind delimitata la nord-est de canalul Periteasca, între Marea Neagra şi Lacul Razim, la nord, de lacul Razim, de la canalul Periteasca până la insula Bisericuta inclusiv, la vest, de lacul Golovita de la insula Bisericuta până la Gura Portitei, la sud şi sud-est, de girla Portita şi tarmul Marii Negre, între cherhanalele Portita şi Periteasca, exclusiv cele doua cherhanale şi campingul Portita. b) Caracterizare ecologica Situata în complexul lagunar Razim-Sinoe, zona reprezintă un mozaic de grinduri uşor halofile şi lacuri puţin adinci (Periteasca, Cosna, Pahome, Ranec, Leahova), aflate într-un proces de continua indulcire după închiderea Gurii Portita şi consolidarea plajei litorale. Caracteristicile sunt biocenozele dezvoltate pe nisipurile uscate ale grindurilor, pe nisipurile scaldate de apele marii sau ale lacului Razim, precum şi biocenozele adaptate la variatii mari ale salinitatii. Este o zona predilecta pentru cuibaritul speciilor limicole, a califarilor (insula Bisericuta), cît şi pentru laridae şi sternidae (grindurile halofile). Important refugiu de popas şi hranire oaspetii de iarna cît şi pentru alte specii (îndeosebi în timpul migratiei de toamna). De asemenea, este refugiul preferat în migratia diurna pentru populaţie Branta ruficolis (gisca cu git roşu) pe durata popasului în Dobrogea. Insula Bisericuta (insula stâncoasă, avanpost al reliefului predeltaic) domina, alături de capul Dolosman, peisajul dintre lacurile Razim şi Golovita.
 
2.12. Capul Dolosman (125 ha) a) Delimitare Este reprezentată de extremitatea estica a promontoriului Dolosman din apropierea localităţii Jurilovca cuprinzând amplasamentul ruinelor cetatii greco-române Argamum (sec. V i.e.n.) şi zona de abrupt a falezei acestui promontoriu, până la priza statiei de pompare pentru irigaţii Salcioara. b) Caracterizare ecologica Zona este importanţa pentru conservarea vegetatiei xerofite, pentru cuibaritul lastunului mare (Apus apus), pietrarului negru (Denante pleshanka), precum şi pentru protecţia dihorului patat (Vormela perpegusna) şi a sarpelui rau (Coluber jugularis) şi a sarpelui de apa. Zona are şi importanţa arheologică, existind aici vestigii ale vechilor civilizatii.
 
2.13. Grindul Lupilor (2.075 ha) a) Delimitare Zona Grindul Lupilor este situata în partea de sud a rezervatiei fiind delimitata la nord-vest de lacul Zmeica, la est, sud şi sud-vest, de lacul Sinoie, la vest, de canalul 2, la nord, de lacul Golovita. b) Caracterizare ecologica Datorită poziţiei sale, între lacurile Razim şi Sinoie, având cotele reliefului reduse (0,5-1,5 m altitudine) şi o vegetaţie specifică solurilor nisipoase de origine marina, zona reprezintă un important refugiu de cuibarit şi hranire a pasarilor. Îndeosebi în perioada migratiei de toamna, zona devine o impresionanta concentrare a faunei ornitologice şi, în special, a oaspetilor de iarna (gâşte, rate), deoarece în lacul Sinoie apa este mai sărată la sud de grindul Lupilor decît la nord, spre Razim. Datorită cotelor reduse şi a condiţiilor favorabile, zona are şi o mare importanţa pentru reproducerea naturala a pestilor din speciile: crap (Ciprinus carpio), salau (Stizostedion lucioperca), platica (Abramis brama) etc.
 
2.14. Istria-Sinoie (400 ha) a) Delimitare Zona Istria-Sinoie este amplasata în partea sud-vestica a rezervatiei, în extremitatea nord-estica a grindului Saele şi cuprinde promontoriul constituit din sisturile verzi pe care este situat ansamblul arheologic Histria şi o porţiune din grindul Saele, situata între soseaua Cetatea Histria-Satul Nuntasi şi partea estica a grindului Saele având o lungime spre sud de circa 6 km şi o latime cuprinsă între 1.300 m spre nord şi 300 m spre sud. b) Caracterizare ecologica În zona exista o mare varietate de specii de păsări: califarul alb (Tadorna tadorna), rate, gâşte etc., uneori apărând şi specii noi pentru ţara noastră. Zona prezintă şi o valoare arheologică deosebită. Cetatea Histria a fost înfiinţată în anul 657 i.e.n. de grecii din Milet datorită, printre altele, şi bogatiei în peste a acestei zone.
 
2.15. Grindul Chituc (2.300 ha) a) Delimitare Zona grindul Chituc este situata în extremitatea sudica a rezervatiei. Cuprinde partea nordica, cea mai recenta parte (în formare) a grindului cu acelaşi nume, cel mai mare grind care fragmenteaza sau delimiteaza complexul lacustru Razim-Sinoie. Este formată dintr-o aglomerare de lacuri mici, delimitata la nord-est de borna hidrografica 13, la sud de borna hidrografica 10. Limita sud-vestica este data de o linie conventionala între borna hidrografica 10 şi malul lacului Sinoie, la circa 1,5 km sub punctul Chituc Sinoie. Limita nord-vestica este lacul Sinoie iar limita sud-estica este drumul de acces la cherhanaua Periboina, paralel cu tarmul Marii Negre, între bornele hidrografice 10 şi 13. b) Caracterizare ecologica Zona este valoroasa pentru configuraţia morfologica caracterizată de succesiunea de cordoane, dune şi lacuri, cu predominanta acestora din urma, orientate pe o direcţie piezisa pe linia actuala a ţărmului şi având o dispoziţie în evantai. Vegetatia este caracteristica zonelor litorale cu sol nisipos saraturat. Are importanţa în migratia pasarilor şi pentru iernatul acestora, apele salinizate din zona îngheţând la temperaturi mai joase.
 
2.16. Lacul Rotundu (228 ha) a) Delimitare Lacul Rotundu este situat în complexul lacustru Somova-Parches, în partea vestica a complexului. Zona este delimitata la est de lacul Telincea, la sud de horstul dobrogean, la vest de lacul Saun, iar la nord, de limita nordica a lacului Rotundu. b) Caracterizare ecologica Lacul Rotundu este un lac tipic de lunca din zona inundabila a Dunării, complexul lacustru Somova-Parches fiind ultima zona de acest fel neafectata de îndiguiri. Zona lacului Rotundu prezintă interes deosebit, fiind reprezentativa pentru studiul şi conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale undei de viitura, precum şi pentru reproducerea ciprinidelor.
 
2.17. Lacul Potcoava (652 ha) a) Delimitare Cuprinde zona dintre lacurile Babintii Mari, Babintii Mici şi Potcoava, inclusiv lacul Potcoava, fiind situata între lacurile Gorgova şi Obretinul Mic, limita nordica fiind paralele cu bratul Sulina. La est, limita, este reprezentată de zona de zăvoaie şi mlastini situate pe limita estica a lacului Potcoava, la sud, de limita lacului Potcoava, iar la vest, de limita lacurilor Barbintii Mari şi Barbintii Mici. b) Caracterizare ecologica Zona se caracterizează prin existenta unei colonii mixte de stirci şi tiganusi, egrete şi cormorani mici. Constituie un loc de cuibarit pentru stircul pitic (Ixobrychus minutus), buhaiul de balta (Botaurus stellaris), rata pestrita (Anasstrepera), rata cu ciuf (Netta rufina), corcodelul cu git roşu (Podiceps ruficollis), codalbul (Haliaetus albicilla) etc., precum şi loc de hranire pentru fundac, corcodel, cormoran mic, stârc, egreta, rata lingurar, soim dunarean etc. Zona constituie, de asemenea, loc de refugiu pentru vidre, nurci, hermeline şi mistreti. Fauna piscicolă este reprezentată de o serie de specii periclitate - caracuda, linul.
 
2.18. Lacul Belciug (110 ha) a) Delimitare Zona cu regim de protecţie integrală lacul Belciug este situata în insula Dranov, în ultima meandra a bratului Sfântu Gheorghe (km 20 - km 25) şi cuprinde lacul propriu-zis, în limitele malurilor, la nivelurile maxime ale Dunării. b) Caracterizare ecologica Datorită izolarii şi adâncimii mari, circa 7 m, lacul constituie un loc deosebit de favorabil pentru conservarea unor specii ale faunei piscicole în pericol de dispariţie (caracuda, lin, vaduvita). S-au creat ecotipuri de peşti. Zona este, de asemenea, şi un important loc de hranire pentru numeroase specii ale faunei ornitologice, reprezentate de stirci, egrete, rate etc. În stufarisurile inconjuratoare s-a semnalat cuibarind cocorul, specie ameninţată cu dispariţia.
 
Zone tampon
 
3.1. Matita-Merhei-Letea (22.560 ha) Protejeaza zonele cu regim de protecţie integrală Rosca-Buhaiova, Padurea Letea şi Lacul Raducu, având următoarea delimitare: - la est, limita vestica a amenajării piscicole Popina, până în dreptul localităţii Sfistofca; - la sud, limita de nord a localităţii Sfistofca, drumul de legătură între aceasta şi localitatea C.A. Rosetti, limita de nord a localităţii C.A. Rosetti, drumul de legătură între aceasta şi localitatea Letea, pe limita de nord şi de est a acestei localităţi, apoi malul drept al canalului Magearu până la Dunarea Veche, pe malul drept al acestuia, până la canalul Bogdaproste şi pe acesta, ocolind pe la sud zona lacustra Bogdaproste - Trei Iezere - Covaliova până la canalul Eracle; - la vest, canalul Eracle, girla lui Iacob, canalul Bahrova, canalul Pardina, până la canalul Radacinoasele, malul dinspre amenajare al canalului amenajării piscicole Chilia până la bratul Cernovca; - la nord, bratul Cernovca până la girla Sulimanca, pe la sud de localitatea Periprava până la pepiniera piscicolă Popina.
 
3.2. Sontea (12.500 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrală Lacul Nebunu şi are următoarea delimitare: - la nord, bratul Chilia, pe malul sau drept, de la confluenta cu canalul M 36 până la intrarea în canalul ocolitor Stipoc, canalul adiacent digului de sud al incintei Pardina şi amenajarea piscicolă Stipoc până la canalul Razboinita; - la est, canalul Razboinita; - la sud, girla Sontea, limita nordica a lacului Furtuna, canalul Corciovata, girla Papadia, limita de nord a incintei Papadia, canalul Arhipenco, limita de nord a localităţii Ilganii de Sus şi a pădurii adiacente bratului Sulina şi bratului Tulcea până la canalul M 36; - la vest, canalul navigabil M 36.
 
3.3. Caraorman (13.830 ha) Protejeaza zonele cu regim de protecţie integrală Padurea Caraorman şi Arinisul Erenciuc şi are următoarea delimitare: - la nord, canalul Litcov până la canalul navigabil Crisan-Caraorman; - la est, canalul Crisan-Caraorman, limita vestica a localităţii Caraorman, limita estica a complexului de grinduri nisipoase Hrusca-Porotca până la bratul Sfântu Gheorghe; - la sud, malul sting al bratului Sfântu Gheorghe şi al canalelor de rectificare a acestuia, până la girla Perivolovca; - la vest, girla Perivolovca-Isacova până la canalul Litcov.
 
3.4. Lumina - Vatafu (13.460 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrală Vatafu-Lungulet şi are următoarea delimitare: - la nord, limita nordica a lacului Iacub, canalul Litcov-Imputita şi girla Imputita - malul de nord până la canalul Busurca; - la est, canalul Roşu-Imputita, limita de nord a lacului Roşu, canalul Puiu-Roşu, limitele de est-nord-vest ale lacului Puiu, canalul Caraorman cu ocolirea A.P. Caraorman prin est, până la canalul nou Crisan-Caraorman; - la vest, limita de vest a lacului Iacub.
 
3.5. Dranov (21.760 ha) Protejeaza zonele cu regim de protecţie integrală Sacalin-Zatoane şi lacul Belciug şi are următoarea delimitare: - la nord-est, malul drept al bratului Sfântu Gheorghe, de la gura canalului Dranov şi al canalelor de rectificarea a bratului Sfântu Gheorghe până la canalul Buhaz-Zaton şi apoi, în continuare, incluzind Ostrovul Mare, până la Marea Neagra zona de tampon marina; - la sud, canalul Buhaz-Zaton, canalul Buhaz, canalul Palade, canalul Crasnicol, canalul Tarita până la canalul Perisor; - la vest, canalul Dranov până la priza cu bratul Sfântu Gheorghe.
 
3.6. Saraturi-Murighiol (5 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume şi este formată dintr-o bandă având lăţimea de 10 m în jurul lacului.
 
3.7. Lacul Rotundu (1.240 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrală lacul Rotundu şi are următoarea delimitare: - la nord, limita sudica a pădurii de pe malul drept al Dunării până la cherhana (girla noua); - la est, girla noua şi limita de est a ghiolului Saun; - la sud şi vest, contactul Podisului Dobrogean cu zona palustra Saun până la limita sudica a pădurii.
 
3.8. Insula Popina (260 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume şi cuprinde o bandă ce inconjoara insula spre lacul Razim, având o latime de circa 500 m distanta de malul insulei.
 
3.9. Capul Dolosman (28 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume, având următoarea delimitare: - la nord-est, zona cu regim de protecţie integrală Capul Dolosman; - la sud, malul lacului Razim; - la vest, drumul de exploatare amplasat pe dealul Dolosman.
 
3.10. Zmeica-Sinoie (31.510 ha) Protejeaza zonele cu regim de protecţie integrală grindul Lupilor, Istria-Sinoie şi grindul Chituc, având următoarea delimitare: - la nord, limita lacului Ceamurlia spre Podisul Dobrogean până la lacul Golovita, apoi o linie curba până la grindul Zmeica, de-a lungul acestuia până în grindul Lupilor şi apoi pe latura dinspre nord acestuia până la litoralul Marii negre; - la est, litoralul Marii Negre până la grindul Plantaţiei (grindul Chituc); - la sud, grindul Plantaţiei, limita sudica a lacului Sinoie, plantaţiile din zona de nord a localităţii Vadu, limita sudica a lacului Tuzla; - la vest, malul vestic al lacurilor Tuzla-Nuntasi, malul vestic al lacului Istria, zona "Movilele Dese" apoi limita zonelor palustre până la movila Sinoie (punctul "la Stanca") şi, în continuare, pe malul vestic al lacului Zmeica şi al lacului Golovita (capul Negru) şi malul vestic al lacului Ceamurlia până în dreptul localităţii Ceamurlia de Jos.
 
3.11. Lacul Potcoava (2.937 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume, având următoarele limite: - la nord, malul drept al bratului Sulina; - la est, canalul Malafeica; - la sud, canalul Litcov, de la confluenta cu canalul Malafeica la girla Babinti; - la vest, girla Babinti până la bratul Sulina.
 
3.12. Periteasca-Leahova (210 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrală, cu acelaşi nume, având următoarele limite: - la est, malul estic al canalului Periteasca, de la lacul Razim la tarmul Marii Negre; - la sud, zona tampon marina; - la vest şi nord, o bandă având lăţimea de circa 100 m spre lacul Golovita şi spre lacul Razim până la canalul Periteasca.
 
3.13. Zona tampon marina (103.000 ha) Cuprinde zona dintre tarmul Marii Negre şi izobata de 20 m. Limita de nord a zonei este bara Sulina, iar cea de sud este reprezentată de o linie paralela cu Paralela, cu baza în grindul Chituc, în dreptul extremitatii de sud a lacului Sinoie ce intilneste izobata de 20 m.
 
Zone economice
 
Zonele economice cuprind suprafeţele amenajate în diverse scopuri şi cele din regim liber de inundaţii care nu sunt menţionate în grupele 2 şi 3 (respectiv zonele cu regim de protecţie integrală şi tampon) şi care sunt incluse în perimetrul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunării".
 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și:

Masă rotundă la Primăria Corbu. Ce spun autoritățile locale despre investiția din zona plajei